Puțină lume îmi trimite feedback la poșta redacției și, de obicei, feedbackul e chiar mai low decât postarea originală, plin de toate scuzele pentru care cetățeanul / a o arde în continuare în mocirla din mailul cu numărul unu, dar are de scris 56 de paragrafe să-mi explice de ce. Când răspunsul scurt și sincer e: De lene.
Dar, uneori, primesc un update care merită atenție din mai multe motive, și atunci, discutăm altfel.
Misiva de azi este un update la acest mail, povestea unei fete care a dat o pisică spre adopție unor cretini, și sună așa:
Dragă Lorena,
Îți mulțumesc mult pentru ajutor. Îmi pare rău că a durat atat de mult ca să primești un răspuns.
Ca să o dau pe scurt, prietenul meu cel mai bun își dorea de foarte mult timp o pisică, așa că, după ce și-a terminat renovările la casă. am reușit să recuperăm pisica. La trei zile după ce ți-am citit postarea, am reușit s-o salvăm.
I-am telefonat familiei adoptatoare și le-am spus că venim să luăm pisica, iar nebuna cu care înainte mă certam la telefon ne-a tratat la sosire cu același sictir cu care m-a tratat și pe mine când m-a sunat în primele convorbiri.
Pisica era tot timpul închisă în baie (baie de genul celor în care nici măcar un om n-are loc să se întoarcă), cu geamul închis și pe întuneric, un fel de covoraș absorbant mergea pe post de litieră și era acoperit de fecale, o farfurie de plastic îi ținea loc de bol cu o mână de bobițe, iar castronul cu apă era murdar. Pisica dormea pe niște cârpe deasupra mașinii de spălat.
Când a intrat nebuna, s-a ascuns instant pe după mașină, iar când ne-a văzut pe mine și pe prieten, a ieșit de acolo și a început să miaune. I-am amenințat că o să-i dau în judecată pentru ceea ce au făcut, și au început să urle la noi, pentru ca la plecare să le umplem frigiderul de carne cu pisica în brațe.
Buuun, acum pisica este la acest prieten și mai are puțin și o pupă și-n fund.
A fost dusă la veterinar și este ok, dar o să-i mai facă o dată deparazitarea internă și externă, și peste câteva săptămâni o și sterilizează. Nu are voie afară, dar în casă are de toate: litieră cu nisip, apa curată, mâncare, o tonă de jucării și un coș numai al ei.
Mă bucur că am scăpat de stres și îți mulțumesc pentru ajutor.
Ceea ce știu cu siguranță este că nu o sa mai dau niciodată o pisică nimănui fără o verificare și contract în prealabil.
Cu drag,
X.
***
Dragă X,
Mă bucur că m-ai ascultat și ai făcut lucrul corect. Mi-a fost clar de prima oară când ai descris gunoiul ăla uman bătubil cu un bocanc de munte cu cuie, impropriu numit femeie, că ea e iritantă cu tine la telefon, dar animăluțului lipsit de apărare probabil că îi face viața iad.
Fact checked.
Jegurile proaste și rele nu au cum să nu fie jeguri proaste și rele. Asta e natura lor profund repulsivă. Ce putem noi face este să-i ochim din prima și să nu le încredințăm responsabilități, și mai ales viețile unor animăluțe. Că uite. Ce a trăit pisicuța aia nevinovată e regimul carcerelor medievale, unde te lăsau să te sufoci în duhoarea propriilor excremente din ce în ce mai împuțite până când mureai otrăvit.
Vinovăția ta era perfect justificată, pentru că gunoiul ăla uman iresponsabil nu avea cum să nu fie gunoi uman iresponsabil. Ăsta e nivelul de prostie și răutate și cu ăsta defilează. Responsabilitatea de a vedea din start câte parale face și a nu-i lăsa o viață pe gheare era A TA.
Dacă pisicuța ar fi pățit ceva cât timp o lăsai over and over în casa gunoiului ăstuia uman, ai fi avut-o pe conștiință 100%. Pentru că tu ai dat-o gunoiului uman fără o verificare serioasă a cât o duce capul și tu tărăgănai s-o salvezi cu pretexte superficiale.
Și cât timp nu ai un contract prin care Vasilica Japițăordinară se obligă să aibă grijă de animalul de companie identificat cu cipul seria … nr. …. și care să stipuleze clar penalizările pe care le va suporta Vasilica Japițăordinară pentru încălcări, amenințările tale cu tribunalul sunt nule, și știe și Japițăordinară lucrul ăsta.
Mă bucur mult pentru finalul fericit. La cât ai lăsat bietul animal în casa jigodiei ăleia, a fost un miracol real.
O repet și pentru rândurile din spate: în calitate de foster, nu porți responsabilitatea pentru viața și wellfare-ul animăluțului doar cât timp e la tine.
Ești responsabil și PENTRU VIITORUL LUI, prin stăpânul pe care TU ÎL ALEGI.
Pune întrebări să-i evaluezi caracterul, pune întrebări despre viitoarea viață a petului, să vezi cum va trăi, verifică în ce măsură înțelege acea persoană nevoile unui animăluț și cât e de pregătită să le împlinească, și semnează un contract, întocmit preferabil de un jurist, care știe legile și știe cum să pună problema. Acest contract trebuie să stipuleze și consecințele pentru abandon, neglijență și rele tratamente.
Lol, acum că mă gândesc mai bine, și părinții ar trebui să semneze așa ceva, în maternitate, după venirea pe lume a copilului. Dar asta e pe lângă subiectul nostru.
Mă bucur că te-ai mobilizat până la urmă și ai făcut lucrul corect.
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
Ea a luat o pisica de pe strada, pisicuta care nu era responsabiliatea ei. Au mai trecut pe acolo poate sute de oameni si niciunul nu a luat-o, ea s-a implicat si a facut cat a putut. Daca ar fi patit ceva pisica, ar fi fost vina celui care a aruncat-o prima data, nu a ei care s-a zbatut sa o salveze.
In secunda in care iti asumi responsabilitatea de foster, o duci.
În 99,99% din cazuri, ar trebui prevenită reproducerea și la oameni, ca și la animalele domestice… Lipsa de respect de sine a ceea ce a ajuns Homo, astăzi prea puțin Sapiens, mai degrabă Inhabilis Simplex Imbecilus, se răsfrânge asupra animalelor pe care le-a atras în domesticire.