Dumbphone

Într-o zi, Vasile se hotărî să renunțe la telefonul lui mai inteligent decât el.

Problema era că telefonul ajunsese să-i controleze viața mai acerb decât o nevastă moldoveancă. Perpetuu îl atrăgea, cu rețelele lui sociale pline de troli veșnic puși pe muieli fără miză, și pe care era atât de plăcut să-i strivești și să facă cranț, precum gândacii de bucătărie; cu Instagramul lui plin de popouri, care mai de care mai bombat, mai rotund și mai obscen, cu YouTube-ul lui plin de fragmente demente de comedie, dintre care râsese zece minute ca idiotul la ăsta (îl văzuse în două reluări, și râsese la fel de spastic, ca prima oară.)

Mai grav, telefonul ajunsese să-l încalece prin jocurile lui captivante, pline de bulinuțe și pătrățele multicolore, cu care era o veritabilă plăcere să-ți depășești propriile highscores. Avea întâlniri de business la care întârzia sau pe care le anula, pentru că nu se putea desprinde dintr-un schimb de morți de mamă cu cineva care avea păreri stupide pe internet sau pentru că unea bombonele să formeze lanțuri care se prăbușeau.

Vasile știa că nu mai merge așa, că se îndreaptă vertiginos spre faliment și că trebuie să facă ceva cu viața lui acum, până nu vine scadența la plata internetului. Drept care, se ridică. Se clătină puțin, pentru că decizia era extrem de dureroasă. Dar trebuia luată.

Păși spre debara. Acolo, în niște saci, erau depozitate vechiturile, pe principiul “nu se știe niciodată când ai nevoie”. Ei, bine, ACUM. ACUM era nevoie.

Vasile îşi căută telefonul dumb din 2003.

*

Deşi mai plin de praf decât vaginul Vioricăi Dăncilă, telefonul pulsă cu semnal luminos de cum îl înfipse în încărcător. Cum ar fi făcut, probabil, și vaginul Vioricăi Dăncilă. Dar, destul despre locuri de unde nu s-a întors nimeni să ne spună cum este: telefonul se deschise și, minune. Avea încă agenda din 2003, cu nick-uri ca Adi Iarbă și Lili F*tut, unde nici unul dintre combatanți nu se născuse cu asemenea nume de familie.

-Ce-o mai fi făcând Lili? se întrebă cu duioșie Vasile. Nimeni nu m-a supt ca ea. Zici că-mi sorbea sufletul.

Dar nu, nu îndrăzni să sune. Ce teme mai avea el cu Lili în 2019? „Ce faci, o mai sugi” era mult sub standardele lui de azi.

Evident, dumbphone nu avea importator de numere, şi atunci se chinui vreo trei ore să transcrie, număr cu număr, toată agenda. Şi câte bile putea juca în aceste trei ore. Pffff. Vasile alungă gândul, furios pe sine pentru că-l avusese.

Dar putea începe o viață nouă. Fără rețele sociale vampirizante de timp, fără grupuri de hateri care să-l raporteze câte cincizeci odată, doar pentru a avea satisfacția ultimului cuvânt. Fără…

Telefonul sună cu ringtone-ul Marșul președinților, iar țârâitul acela metalic, strident, îi umplu ochii cu lacrimi. Câte nopți jegoase de beție prin căminul studențesc îi evoca Marșul președinților.
Dar își reveni și răspunse. Era un partener de business.

-Vasile, nu ne vedem în centru. Au deschis o cârciumă nouă și drăguță prin Floreasca, am auzit că au o friptură de fazan minunată și vreau s-o încerc. Îți dau share location.
-N… nu. Te rog, trimite-mi adresa prin SMS, interveni brusc Vasile.
-Mai dă cineva SMS în 2019? îl apostrofă partenerul de business.
-Da. Tu și cu mine.
-Ciudat ești, Vasile.
-Mulțumesc frumos, și tu.
În cinci minute sosi adresa, iar Vasile dădu să deschidă Waze. Oh, fuck. De unde Waze pe dumbphone? O să întrebe trecătorii, exact cum făcea în 2003.

Trei sferturi de oră și opt runde de explicații contradictorii și „dar unde mergeţi şi ce faceţi acolo” mai târziu, Vasile intră în cârciuma nouă.
-Dă-o-n pizda mă-sii, Vasile, îl întâmpină Clientul. Iar ai făcut binging de Saturday Night Live pe mobil?
-Nu, am făcut binging de Monday Morning Live în viaţa reală. Nu vrei să ştii câţi idioţi bântuie liberi pe străzi.

Telefonul bipăi iar. Vasile aruncă o privire.
„Aţi primit mesaj imagine. Pentru descărcare, accesaţi Vodafone online”.

Oh, fuck. Îl accesez acasă, se oftică Vasile şi se adânci în discuţii despre noul proiect comun cu partenerul de business.

Dar, în zece minute, telefonul sună din nou.

-Iartă-mă, trebuie să răspund.

Era copilul.

-Tati, sunt la mall şi iau blugi, ţi-am trimis poză cu ei, de ce nu-mi spui cum îmi stau?
-Foarte bine, minţi Vasile. Cel mai bine.
-Aha, deci nu te deranjează că-s rupţi şi cu turul la genunchi. Eşti cel mai bun tată, te iubesc. Paaaa.
-Stai puţin, încercă Vasile, dar copilul închisese deja.

Vasile scrâşni din dinţi şi încercă să reia discuţia, dar telefonul sună din nou. Era interna lui, Andreea.

-Vasile, ţi-am trimis prezentarea în PowerPoint pe WhatsApp de ieri. Să înţeleg că nu îţi place, că nu-mi dai nici un feedback?

*

Trei noaptea. Vasile triumfă. Tocmai îşi depăşise propriul record la Snake.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

3 Responses

  1. Lorena Lupu says:

    🙂

  2. Ioana A says:

    si? si? si?? cat a rezistat asa??? e un vis secret al meu, sa stii! :))) sa trec inapoi la dumbphone. si sa tin acasa o tableta. dar macar mail sa am pe el, pe bune! dar tu stii cat e de greu sa dai un sms de pe un dumbphone??? :)))) si zau ca whatsapp-ul asta ne conduce viata. dar tot ramane un vis secret :))))

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger