Unele sentimente nu trec niciodată. Cum ar fi prima dragoste. Sau prima nebunie. Sau prima felină. Sau toate cele enumerate mai sus.
Acum, 20 de ani, îl descopeream pe cel mai carismatic enfant terrible al rockului american, şi mă pierdeam în ochii lui albaştri-verzi, luminoşi, şi în tupeul lui de a dinamita spiritul de turmă al societăţii aplatizate cu texte neliniştitoare, maliţioase, sarcastice.
şi mai ales – mă încânta vizual precum urmează:
Azi, Axl Rose, zeul superb şi scandalagiu al rockului, împlineşte 47 de ani şi arată astfel:
Vorba bancului: “Poi să nu-ţi baj pula?”
Happy Birthday, Axl. Beauty may be only skin deep, yet, chemistry survives!
Ce le-a fătat mintea
pai da!!
ha, m-ai pocnit un pic in psihic cu postarea asta, mi-ai amintit ca anii trec si probabil nu stim sa ne bucuram din plin de ei..nu-i nimic, eu unul o sa am suflet pururea tinar 😉 mai ca te-as scoate la o bere intr-un bar in care se asculta numai rock, dar e cam naspa cu balta asta mare..
Multumiri pt muzica asta superba
malko: păcat că balta asta mare nu-i vodcă – am rezolva altfel 😀
cutza: plăcerea e de partea asta a dâmboviţei.
Apoi, daca e placere, e si de partea asta a Muresului.
Uof, ma simt batran, maica !
Take me down to the paradise city … and welcome me back to the jungle of my highschool years. 😕
Noroc cu her bluest eyes that remainds me of childhood memories … 🙂
La multi ani, bai anagrama ! 😀 m/
si pentru mine au fost cei dintai. baietii astia aveau ceva genial cu adevarat, un fel de rockareala speciala care a scapat multora. mi-ai devenit simpatica prin cateva posturi. am cam inceput cu stangul, asa ca intreb ca la hippioti: peace? : )
să ştii că nu stau să contabilizez supărări pt. prostioare fără importanţă. dacă ar fi aşa, ar trebui să fiu supărată pe jumătate din blogosferă. nu? 🙂