Ba da, economia stă în femeia de serviciu

Am avut nişte zile destul de stresate şi nu am avut timp de blog. Îi pot rezerva timp în măsura în care vine susţinere pe paypal. Dacă nu vine susţinere, sunt nevoită să mă concentrez pe proiecte plătite şi să scriu în timpul rămas, care, zilele astea, n-a prea existat.

OK.

De la 1 august, printre alte măriri de impozite şi taxe, a apărut măsura impozitării contractelor part-time la nivelul salariului minim pe economie. Desigur, asta nu afectează pătura bănoasă a populaţiei, ci exact elementele vulnerabile, oamenii fără opţiuni de carieră şi cu responsabilităţi complicate, care nu au putere de negociere. S-a dat exemplul femeilor de serviciu care muncesc part-time.

Şi un pesedist ignorant cu două guşe, vizibil genul de bărbat care nu mută o solniţă de la stânga la dreapta, pentru că “e treabă de femeie”, şi care crede că Aspirator e ultimul supererou de blockbbuster american, a trântit-o din top: “Economia României nu stă în femeia de serviciu”.

Eu am lucrat / colaborat cu multe firme, din multe domenii. Am locuit în diverse blocuri, în mai multe cartiere ale Bucureştiului. Firme mari şi firme mici. Blocuri moderne şi blocuri vechi, seen it all.

Şi vă zic cu mâna pe suflet: nu doar economia României, ci imaginea ei în ansamblu, iluzia civilizaţiei, stau în femeia de serviciu.

La ce cocină sunt în stare să lase după ei gigeii obişnuiţi să strângă perpetuu mamele şi nevestele după ei, în multe firme, femeia de serviciu ar trebui să fie Angajatul Anului pe sistem permanent. Şi e amuzant când gigel de cartier e angajat de o corporaţie străină, unde lumea e educată de mică să respecte ordinea şi curăţenia la locul de muncă. Se întâmplă nişte ciocniri culturale care ar putea oricând să fie baza unui nou sitcom.

Realitatea e că valoarea muncii femeii de serviciu este inestimabilă.

Şi singurul motiv pentru care nu se vede e taman pentru că şi-o face cu umilinţă, vrednicie şi asiduitate, iar curăţenia aceea sclipitoare pare un dat de la sine.

Dacă toate femeile de serviciu ale ţării s-ar uni să facă o grevă generală, de minimum o săptămână, blocurile şi firmele din România ar arăta, majoritatea, ca sectorul 1 de când se războieşte Clotilde cu Romprestul. Atunci s-ar revela cât de ţăran îngălat e românachele, de fapt.

Parcă mi-aş dori să se întâmple asta, să îşi ia cocalarul pesedist o mu** cu crengi. Pentru că afirmaţia lui derogatorie legată de femeia de serviciu ar merita un f*** în bot internautic similar celui pe care l-a încasat Buhnici pentru tentativa de a spune oamenilor muncii veniţi la concediu pe banii lor ce vrea el să vadă, ca şi cum ar avea ei obligaţia să livreze.

Şi de ce multe femei de serviciu nu ştiu să ceară contravaloarea reală a muncii lor şi sunt plătite în alune, pe cele mai dezavantajoase contracte disponibile pe piaţă?

Taman din cauza detestabilei şi infectei educaţii tradiţionale, aia cu modestia femeii şi cu supunerea şi cu umilinţa.

“Lasă, mamă, să nu se supere, că poate mă dau afară şi ce pun pe masă la copii”.

Pentru că, din nou, e numai obligaţia femeii să pună pe masă la copii.

Muncitorii în construcţii au avut un astfel de moment de revelaţie spirituală, că nu au de ce să permită tuturor căcaţilor cu ochi să-şi bată joc de ei, şi acum, iată. Salariul unui muncitor în construcţii e similar cu al unui director.

Dacă femeile de serviciu ar scăpa de mentalitatea supunerii şi a sacrificiului pe trei lei, ar face un sindicat şi le-ar spune clar gherţoilor îngălaţi că nu au nici un motiv să tolereze mizeria lor infinită, fizică şi spirituală, pe trei lei, ar începe şi ele să câştige contravaloarea REALĂ a muncii lor.

“Lasă, maică, că nu are rost, oricum nu mă vor asculta”.

Să impozitezi suplimentar cea mai prost plătită şi cea mai necesară muncă din România e o idee absolut jegoasă. Cam cum ar fi întreaga Românie fără munca grea, lipsită de satisfacţii şi de preţuire, a femeii de serviciu.

Noroc că au apărut firmele moderne de curăţenie, care nu au scrupulele doamnei Maria, doamnei Geta şi doamnei Nuţi. Iar după ce numitele doamne îşi pierd forţa de muncă, şi nu vine nimeni după ele, pentru că noile generaţii de femei nu mai sunt dispuse să frece rahatul pe trei lei, vor rămâne numai firmele moderne de curăţenie. Iar astea n-o să-i dea nici bună ziua cârnatului ăluia slinos pesedist fără o factură pe măsură.

Şi aşa o s-o regrete toţi pe femeia de serviciu. Pe care n-au respectat-o pe măsura eforturilor ei, căreia i-au vorbit de sus şi pe care au plătit-o absolut jenant de puţin, pentru că ea n-a îndrăznit să negocieze.

Iar impozitarea part-time-ului la nivel de contract minim pe economie va face doar să înflorească munca la negru, cam la nivelul anilor 90, când numai angajaţii la stat ştiau cum arată un contract.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.