Mă întâlnesc ieri seară cu o prietenă pe care n-am văzut-o de multă vreme. Ne pupăm, povestim despre noi, despre ce facem, despre ce planificăm, şi după, trecem şi la chestiuni de politică externă. Era ziua alegerilor americane.
-Ce zici, iese Trump? mă întreabă.
-Da, iese. Campania lui inspirată pe propagandă rusească, pe inocularea urii şi fricii faţă de minorităţi şi femei este imbatabilă. Nu-l poţi controla cu adevărat pe om decât dacă-i exploatezi temerile şi frustrările. Iar Trump a excelat în asta.
-Hai să-ţi povestesc o fază cu Trump de acum câţiva ani, cât nu intrase în politică.
-Aşa.
-Era o personalitate media bine cunoscută, afaceristul cu show la televizor; avea o imagine pozitivă şi populară. Şi când am fost în vizită în SUA, am vizitat şi Trump Tower. Acolo, am cumpărat suvenir nişte cercei de argint pentru mama. Exagerat de scumpi; plăteai brandul Trump mai degrabă decât produsul.
-Aşa.
-Bun. Şi mamei i-au plăcut şi a început să-i poarte. Dar la numai câteva zile, au coclit. Mai ceva decât nişte gioarse luate pe o tarabă din Rahova.
Aha. Cam aşa o să-i coclească şi preşedinţia, în cel mai scurt timp.
…si daca nu?! I mean: daca “Manea slutu’ si uratu'” se dovedeste a fi cel ce scoate poporul american de sub tutela politically corectness-ului absurd si-i acorda libertatea de liber arbitru pe care a cam uitat sa si-o exercite?!
Sa nu ne bucuram prea devreme.
Dubaya a rezistat doua mandate, Yes we can alte doua. Daca Democraps nu apar cu un Basescu al lor tare ma tem ca Donald mai sta un tur la Casa Alba.