Believe all women?

Ca femeie, o să am întotdeauna o empatie din adâncul sufletului pentru victimele reale. Dar şi pentru greutăţile vieţii unei femei normale. Pentru femeile de zi cu zi care muncesc ore suplimentare neplătite, “că dacă nu-ţi convine, zgrepţăne alţii 100 la uşă”. Pentru femeile care fac din noapte zi să fie mame ireproşabile. Pentru femeile părăsite, care se luptă să crească un copil. doi sau oricâţi singure. Pentru nevestele care fac ciorbă acasă în timp ce bărbatul f*te în deplasare. Pentru femeile care nu primesc promoţie, deşi muncesc triplu. Pentru cele care îndură mârlănii pe stradă, pentru că arată bine.

Şi tot aşa.

Iubesc şi susţin femeile.

Dar mai sunt şi caracterele ca acesta.

Îmi scrie una la poşta redacţiei.

 

Dragă Lorena,

Încerc să fiu cât mai coerentă, ceea ce e cam greu, pentru că în capul meu e haos total.

Sunt într-o relaţie cu A. de 15 ani (de când abia împlinisem 20 de ani), dintre care 11 de concubinaj – un soi de căsnicie, doar că el nu s-a deranjat niciodată să mă ceară de nevastă, pentru că în capul lui suntem deja căsătoriţi. Chestia asta mă calcă pe nervi, nu că m-ar interesa foarte tare hârtiuţa aia de la primărie, dar după ce am muncit un deceniu în casa asta şi am suportat insulte şi umilinţe din partea alor lui, cred că merit să ştiu cum stăm. În capul lui totul e bine, nu poate trăi fără mine şi vrea să fim împreună până la adânci şi sclerozate bătrâneţi. În capul meu însă…

Acum vreo şase ani, l-am reîntâlnit pe Facebook pe M., prima mea dragoste, şi am început să vorbim din ce în ce mai des. Am descoperit un om cu totul diferit de puştiul din liceu şi m-am îndrăgostit nebuneşte de omul care a devenit. Nici el nu părea indiferent dar, pentru că era în plin proces de divorţ şi avea creierii şi sufletul vraişte, am ales să-i fiu doar prietenă, să-l susţin cum pot şi să-mi pun pofta-n cui.

Acum patru ani, discuţiile au devenit mai serioase. O luasem razna complet, chat-uiam până la patru dimineaţa, ignorând total că A. dormea lângă mine. M. a recunoscut că simte ceva pentru mine şi visam amândoi cât de mişto ar fi să fim împreună. După vreo două luni de chat intensiv, A. s-a prins că e ceva în neregulă şi mi-a citit mesajele (ceea ce nu-i stătea în caracter, nu ne atingem unul de telefonul celuilalt). A făcut pe dracu-n patru să mă recucerească şi a reuşit.

Un timp a fost bine, apoi am reintrat în rutină: lipsă de comunicare, tot felul de mutre pe care le-a pus pe seama stresului de la serviciu, de parcă eu acasă eram foarte relaxată, cu istericul de taică-său şi stresanta de maică-sa. De fiecare dată îmi venea să mă iau la palme că am renunţat la M. şi mă întrebam cum ar fi fost viaţa mea dacă aş fi ales altfel. În timpul ăsta, şi M. a încercat să-şi continue viaţa, dar de câte ori vorbeam îmi dădeam seama că speră să fie cu mine. Chiar mă întreba câteodată de ce nu-l las pe “grăsanul ăla”.

O dată cu izolarea, s-a întors şi M. în viaţa mea. La început mai timid, apoi mi-a declarat iubirea pe care a simţit-o tot timpul şi aşa am ajuns să vorbim câteva ore zilnic, să facem planuri pe care probabil am să le stric ca de obicei, dacă A. prinde iar de veste ce se întâmplă şi se face luntre şi punte să nu mă piardă.

Sincer vorbind, cu A. nu m-am potrivit niciodată, parcă am veni de pe planete diferite. Cu M. în schimb, chiar simt că jucăm în acelaşi film. Simt că m-ar face fericită. Dacă acum, când relaţia e doar virtuală, mă face să râd, să plutesc, mă susţine şi îmi şterge lacrimile, îmi imaginez cum va fi când va veni în ţară. Problema e că încă îl iubesc pe A. şi mi-e greu să renunţ la el, dar la fel de greu îmi e să îl suport. Am mai încercat să-i spun ce mă doare, dar n-am cu cine discuta. Din punctul lui de vedere totul e bine şi iubirea noastră e indestructibilă. În rest e om ca lumea, doar că prea are senzaţia că nu mai e nevoie să mă recucerească din când în când. Aşa că acum sunt prinsă între două sentimente şi n-am nici cea mai vagă idee ce să fac cu viaţa mea. Mi-ar prinde extrem de bine o părere neutră.

Keep up the good work.

 

***

Remarcăm cum ăla de acasă era diavolul în persoană, un monstru egoist şi fără univers interior, iar ăla de pe net, untul de pe pâinea creaţiei.

Îi spun evidentul că, plm, dacă ăla e un monstru, părăseşte-l şi gata, de ce ai sta cu părinţii cuiva când poţi să get a job şi să plăteşti o chirie şi e cazul să-ţi iei viaţa în mâini. Am speculat că stă cu monstrul pentru că are bani şi nu l-a ales deja pe Gigi Fabuloso pentru că e mai sărac decât monstrul.

La care prinţesa revine cu un comentariu.

Cred că nu am dat tabloul complet, pentru că oricum m-am lungit prea mult și am scris doar ce am considerat că e mai important.
Locuiesc la casă, într-un orășel sărac și fără prea multe oportunități de angajare. A. lucrează la un magazin de materiale de construcții, deci nu se pune problema de Versace. Eu am ales să stau acasă până găsesc un job decent, pentru că sunt destule de făcut și acasă și-mi place să muncesc, nu fug de muncă. Tipul nu e nici pe departe lipsit de empatie, din contră, e un fel de tatăl răniților, problema e că habar n-are să comunice, cu excepția cazurilor când vede că se îngroașă gluma. Nu se pune problema să fac doar ce vrea el, sunt foarte rare cazurile în care fac ce vor alții, eu sunt de un egoism feroce, el e doar delăsător.
Problema cu M. nu e că nu stă strălucit cu banii, problema e că are perioade în care bea prea mult, cică de supărare că e singur, dar nu am încredere 100% că s-ar lăsa dacă aș fi cu el. Și deocamdată e la mii de kilometri distanță, așa că nu pot face mare lucru să-l ajut, oricât aș vrea.

***

Ok, acum că avem tabloul complet, putem trage şi concluziile adecvate.

Şi anume că eşti un gunoi manipulativ şi instabil mintal.

Mi-ai pictat cu atâta convingere imaginea monstrului, că eu chiar te-am crezut. M-ai manipulat să cred că e cel mai rău dintre oameni, şi când colo, e un biet om care munceşte din greu pentru ca p***a ta entitled să stea acasă şi să îi insulte pe părinţii lui, aka oamenii care îţi pun pâine pe masă.

Ai merita să dau link la contul tău şi să rog cititorii să-i identifice, să forwardeze lipsa de respect pe care o ai şi faţă de el, şi faţă de ei. Să aveţi discuţii revelatorii.

Dacă nu-ţi convenea să stai cu părinţii omului, puteai să munceşti şi să te muţi cu chirie. Cu el, sau dacă el nu voia, singură. Dar tu n-ai făcut-o. Ai continuat să trăieşti din banii lui şi să menţii o relaţie toxică cu oamenii ăia. De ce?

Pentru că eşti un gunoi de om.

Dar, deşi le mâncai pâinea, tu flirtai luni în şir, nopţile, cu un alt dârlău, exact lângă bărbatul adormit care muncea să-ţi pună o pâine pe masă.

De ce?

Pentru că eşti un gunoi de om.

E profund irelevant dacă ţi-ai tras-o fizic cu ăla sau nu.

În clipa când petreci nopţi în şir flirtând, nu mai eşti loială relaţiei cu cel de lângă tine. Punct.

Puteai pleca atunci, ca o asumare a faptului că nu mai vrei relaţia asta.

Dar n-ai făcut-o.

De ce?

Pentru că eşti un gunoi de om.

“Şi încă îl iubesc pe A.”

Nope. Tu nu-l iubeşti pe A. Tu te iubeşti doar pe tine, şi commitmentul faţă de propria nesimţire şi lene. Eu, să fiu A, te-aş scoate din casă ACUM, cu bagaje cu tot.

De ce?

Pentru că eşti un gunoi de om. Leneş, manipulativ, neloial şi lipsit de integritate.

So. No, don’t believe all women.

Întâi, exploraţi-le caracterul. Dacă sunt all about whining şi zero actual action, ia hai marş voios în plm.

Cam cât de delusional să fii, să-mi prezinţi povestea A seara şi povestea B dimineaţa şi să crezi că nu te flegmez în bot de gunoi uman ordinar?

Şi partea cea mai nasoală e că, datorită unora ca tine, mulţi bărbaţi ajung să creadă că aşa sunt femeile.

Hell NO. Mi se fâlfâie dacă eşti bărbat sau femeie. Indiferent de ce ai între picioare, dacă faci chestiile astea, EŞTI UN GUNOI DE OM.

Nici nu am ce sfat să-ţi dau. Altul decât “cară-te-n plm de pe pagina mea, că nu vreau să am de-a face EVER cu tine.”

***

Dacă îţi place acest blog, fii un partener la menţinerea lui.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

9 Responses

  1. cristinapompadour says:

    dupa 15 ani de casatorie fiecare are niste drepturi si la divort imparti bunurile; dupa 15 ani de concubinaj posibil sa te dea afara cu hainele de pe tine. mai ales cand cei 15 ani ati locuit in casa parintilor lui si vine mama lui si zice ‘cana asta e a mea, si lingura asta tot a mea este”.

    mai mult, de ce nu se gandeste lumea la ce se intampla in cazul decesului unuia dintre ei, in cazul subiectului de mai sus, decesul lui, pt ca el aduce banii in casa. chiar daca el ar fi iubit o, adorat o, etc; in cazul de fata parintii lui ar da o afara fara sa se gandeasca de doua ori; casatoria ar proteja o legal. sa mai fie si gravida cand moare egoistul, ca sa fie telenovela cu adevarat palpitanta.

    persoana care bea de singuratate bea pt ca este alcoolica; de singuratate te apuci sa inveti o limba straina la nivel de certificare, faci ceva cursuri de calificare ca sa iti ridici nivelul de trai, te duci la curs de dans unde geme locul de femei, te duci la centre de hobiuri in grup, unde cunosti lume cu aceleasi interese, faci voluntariat; scurt si la obiect: cine bea de singuratate de fapt bea mult si de placere;

    era vorba aia “mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana”; barbatul care nici bani nu are si nici nu te face sa razi nu primeste pasarica.

    fata asta nu e de judecat pt ca a stat 15 ani acasa; sunt pe planeta milioane de femei casnice fericite, iubite, ocrotite. a fentat o unul sa stea langa el 15 ani; el s a ales cu pasarica la discretie si ea s a ales cu cei mai frumosi ani din viata trecuti degeaba; cariera nu, copil nu, jumatate din agoniseala nu. sa ii uram curaj si nOroc sa o ia de la capat. si da, a incercat sa isi faca un rost cu altul,pt ca asta stie ea acum: intru intr o relatie, imi fac partea mea, etc; nu dati cu pietre, dati cu sfaturi si idei aplicabile imediat; joburile nu apar cand bati din palme si sa iti iei lumea in cap nu e o aventura minunata pt fiecare; unora le e frica si au nevoie de sprijin. din situatia in care este reiese ca nu a fost invatata de catre parintii ei ca e o fiinta cu drepturi, ca trebuie si poate sa aleaga in viata; nu prea are ea self esteem si face greseli; hai macar noi sa o ferim de drame viitoare!

  2. Lorena Lupu says:

    Nu știu despre ce vorbești. În astea trei luni, a plouat cu joburi remote. Remote, adică pe românește, nu contează unde ești, dacă ai un laptop și un telefon, you can do the work. Așa cum avea timp nelimitat s-o ardă toată ziua pe pagina mea și să comenteze, ar fi avut timp și să get a job. So???
    Dacă nu faci nimic în legătură cu tine însuți și cu viața ta, pierzi whining eights.
    Pusi.

  3. Den says:

    Acel “îmi place să muncesc” m-a omorât de tot. Suuuure, Jan! Așa-ți place munca încât 15 ani ai preferat să fii o lepră împuțită, dar misecuvenistă și pretenții la Versace!
    Wow, just wow.
    Oricât de harsh sună, astfel de jigodii toxice și manipulatoare merită să moară singure, fără un/o partener/ă, fără prieteni, fără nimeni!
    Cred, de fapt nu cred, e CERT că amiba nici măcar nu e capabilă să realizeze cât de wrong e.
    Flegme-ntre ochi!

    • Lorena Lupu says:

      Caut un loc de muncă decent. De 15 ani îl tot caută. De ce are timp şi energie de vrăjeală noaptea? De mult ce a căutat de lucru ziua.

  4. Alexandra Vrabie says:

    Cristina Pompadur, atunci când nu îți este bine undeva, pleci. Nu stai în loc, pt ca nu ești copac să ai rădăcinile în pământ. Dacă alegi să rămâi, și 15 ani, fii pregătit sa îți asumi asta. Pt ca dacă vii și spui “cu A nu m-am potrivit niciodată, dar am rămas 15 ani împreună” ești la fel fel de vinovat ca și cel din cauza căruia nu îți este bine.
    E nedrept să îi amputezi și celuilalt dreptul de a încerca să fie fericit doar pt comoditatea personală

  5. Lilla C. Grace says:

    @CristinaPomoadour chiar si casatorita cu acte in regula, nu primesti nimic la partaj daca nu poti dovedi concret ca ai contribuit financiar la achizitionarea bunurilor. . Daca el dovedeste cu acte ca a muncit si ea nu, atunci ea o suge in stil mare.

  1. June 14, 2020

    […] cu completări care demonstrau exact opusul a ceea ce debitase cu numai câteva ore mai devreme. Vedeţi aici, cei care n-au făcut-o […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger