Poșta redacției: Între două, nu te plouă

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. (Da, ştiu, a treia oară săptămâna asta, dar îmi scrie lumea, ce să fac.) Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva de data asta:

***

Dragă Lorena,

Încerc să fiu cât mai coerentă, ceea ce e cam greu, pentru că în capul meu e haos total.

Sunt într-o relaţie cu A. de 15 ani (de când abia împlinisem 20 de ani), dintre care 11 de concubinaj – un soi de căsnicie, doar că el nu s-a deranjat niciodată să mă ceară de nevastă, pentru că în capul lui suntem deja căsătoriţi. Chestia asta mă calcă pe nervi, nu că m-ar interesa foarte tare hârtiuţa aia de la primărie, dar după ce am muncit un deceniu în casa asta şi am suportat insulte şi umilinţe din partea alor lui, cred că merit să ştiu cum stăm. În capul lui totul e bine, nu poate trăi fără mine şi vrea să fim împreună până la adânci şi sclerozate bătrâneţi. În capul meu însă…

Acum vreo şase ani, l-am reîntâlnit pe Facebook pe M., prima mea dragoste, şi am început să vorbim din ce în ce mai des. Am descoperit un om cu totul diferit de puştiul din liceu şi m-am îndrăgostit nebuneşte de omul care a devenit. Nici el nu părea indiferent dar, pentru că era în plin proces de divorţ şi avea creierii şi sufletul vraişte, am ales să-i fiu doar prietenă, să-l susţin cum pot şi să-mi pun pofta-n cui.

Acum patru ani, discuţiile au devenit mai serioase. O luasem razna complet, chat-uiam până la patru dimineaţa, ignorând total că A. dormea lângă mine. M. a recunoscut că simte ceva pentru mine şi visam amândoi cât de mişto ar fi să fim împreună. După vreo două luni de chat intensiv, A. s-a prins că e ceva în neregulă şi mi-a citit mesajele (ceea ce nu-i stătea în caracter, nu ne atingem unul de telefonul celuilalt). A făcut pe dracu-n patru să mă recucerească şi a reuşit.

Un timp a fost bine, apoi am reintrat în rutină: lipsă de comunicare, tot felul de mutre pe care le-a pus pe seama stresului de la serviciu, de parcă eu acasă eram foarte relaxată, cu istericul de taică-său şi stresanta de maică-sa. De fiecare dată îmi venea să mă iau la palme că am renunţat la M. şi mă întrebam cum ar fi fost viaţa mea dacă aş fi ales altfel. În timpul ăsta, şi M. a încercat să-şi continue viaţa, dar de câte ori vorbeam îmi dădeam seama că speră să fie cu mine. Chiar mă întreba câteodată de ce nu-l las pe “grăsanul ăla”.

O dată cu izolarea, s-a întors şi M. în viaţa mea. La început mai timid, apoi mi-a declarat iubirea pe care a simţit-o tot timpul şi aşa am ajuns să vorbim câteva ore zilnic, să facem planuri pe care probabil am să le stric ca de obicei, dacă A. prinde iar de veste ce se întâmplă şi se face luntre şi punte să nu mă piardă.

Sincer vorbind, cu A. nu m-am potrivit niciodată, parcă am veni de pe planete diferite. Cu M. în schimb, chiar simt că jucăm în acelaşi film. Simt că m-ar face fericită. Dacă acum, când relaţia e doar virtuală, mă face să râd, să plutesc, mă susţine şi îmi şterge lacrimile, îmi imaginez cum va fi când va veni în ţară. Problema e că încă îl iubesc pe A. şi mi-e greu să renunţ la el, dar la fel de greu îmi e să îl suport. Am mai încercat să-i spun ce mă doare, dar n-am cu cine discuta. Din punctul lui de vedere totul e bine şi iubirea noastră e indestructibilă. În rest e om ca lumea, doar că prea are senzaţia că nu mai e nevoie să mă recucerească din când în când. Aşa că acum sunt prinsă între două sentimente şi n-am nici cea mai vagă idee ce să fac cu viaţa mea. Mi-ar prinde extrem de bine o părere neutră.

Keep up the good work.

Cu stimă,

X. 

***

Dragă X,

Nici nu ajunsesem la partea cu M, când mă întrebam deja: De ce stă fata aia cu unul care NU E ATENT DELOC? Și care nu ascultă?

E primul criteriu de #marșînplm in my book.

Dacă văd că eu îi explic unuia dorințele mele, iar el mă dismiss o dată, și are impresia că lucrurile pe care le vrea el sunt singurele care contează, hai, poate că are o zi grea. Dacă e o regulă că viața e NUMAI cum dictează el, și nimic din ce spun eu nu contează, individul ăla nu are nici o preocupare reală față de mine, și-și dorește doar siguranța unui locșor cald în care să o bage.

Ca să-i evit pe toți gigeii care o s-o înțeleagă greșit pe asta și o să sară cu “adică ce vrei să spui, Loreno, că trebuie să stăm sub papuc????” Nu, nu vreau să spun asta. Spun doar că it takes two to tango. O relaţie fericită e un ECHILIBRU între ceea ce îşi doreşte el şi ceea ce îşi doreşte ea. Dacă el închide toate discuţiile cu okok,  deci facem ca mine, that’s all! – nu ai de ce să pierzi o secundă în plus din timpul tău.

De ce ai sta cu unul ca ăsta? Și încă 15 ani?

Rămân uimită câte femei aleg să stea. Să stea luuung. Şi aiureaaa. În relaţii de rahat. 15 ani în care n-a contat deloc ce vrei tu, r u effing kidding me????

Lumea are mereu comentarii ironice și cretine de dat când spun cât de mult îmi place singurătatea, dar mie, una, singurătatea și chiar zece ore de muncă pe zi mi se par preferabile partenerului care are impresia că numai dorințele lui contează. În fond, ca femeie singură, poți să-ți asiguri un trai decent din munca ta și nici nu trebuie să suporți un bou care nu te ia deloc în considerare și care nu vrea să știe ce îți dorești.

Ăla trebuia părăsit de când și-a etalat prima oară egoismul feroce și înclin să cred că nu îmi dai tabloul complet, să înţeleg şi eu de ce ţi-ai irosit 15 ani din viaţă.

Avea bani? Mulţi bani? Spui că ai stat acasă, de unde deducem că era bine situat financiar. Şi sper că te-a ținut în puf și ți-a cumpărat numai Louis Vuittoane și Versace-uri, să am și eu un motiv clar pentru care ai îndurat acest tip de tratament 15  f***ing ani. 15!! Intervalul 20 – 35. Exact anii pe care îi puteai investi în educația ta, în dezvoltarea carierei tale și în tot ce ești tu ca om.

Glumesc, desigur. Nici măcar cu Louis Vuittoane și Versace-uri autentice nu s-ar justifica. Oricât de scumpe și frumoase ar fi, după ce piere excitația de Ohmygaaaawd, uite un Versace ADEVĂRAAAT și e al MEEEEU, rămâne un simplu obiect neînsuflețit, iar tu, un vagon care nu influențează cu nimic direcția în care merge trenul vieții tale.

N-aș da liniștea și satisfacția libertății depline de decizie din garsoniera mea situată în gloriosul Titan pentru luxul unei vile în Pipera, dacă numita vilă vine la pachet cu un bou lipsit de empatie ca ăsta.

Fugi, fată. Ai o singură viață, e scurtă, și munca n-a omorât pe nimeni. Da, e nasol că te scoli cu jumătate de oră mai devreme, să iei metroul, dar seriously. Măcar îți trăiești viața în termenii tăi.

Prefer oricând viața de suișuri, coborâșuri, glorie, suferință și LIBERTATE a lui Naomi Campbell ipostazei de eternă vioară a doua a unei Melania Trump. Care are un corp superb, o grație de fotomodel și… ochi morți pe interior.

Încă n-ai murit. ,

Fugi și trăiește, explorează, experimentează și ia decizii care să te reprezinte.

Singurul partener care face numai ce vrea Gigel și nu are idei proprii este mâna dreaptă. Dacă ea e partenera ideală pentru A., să trăiască fericit cu ea până la adânci bătrânețe.

Să trecem la M. Apreciez că a respectat faptul că aveai o relație și n-a insistat prostește. Apreciez și înțelepciunea de a ști când e cazul să te lase în pace, și când e cazul să joace mâna câștigătoare.

Prevăd că ăsta nu stă strălucit cu banii, de aici şi ezitarea ta, dar, cum ziceam: munca n-a omorât pe nimeni. Poporul român are o silă similară față de muncă și față de spălat, dar, surpriză: astea te mențin viu și fresh.

Mută-te de la bou ASAP.

Sper că ți-am fost utilă,

Lorena,

***

Dacă îţi place acest blog, fii un partener la menţinerea lui.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

12 Responses

  1. Alina Valentina Mihai says:

    Îți mulțumesc pentru răspuns, nu mă așteptam să-l primesc atât de rapid 🙂
    Cred că nu am dat tabloul complet, pentru că oricum m-am lungit prea mult și am scris doar ce am considerat că e mai important.
    Locuiesc la casă, într-un orășel sărac și fără prea multe oportunități de angajare. A. lucrează la un magazin de materiale de construcții, deci nu se pune problema de Versace. Eu am ales să stau acasă până găsesc un job decent, pentru că sunt destule de făcut și acasă și-mi place să muncesc, nu fug de muncă. Tipul nu e nici pe departe lipsit de empatie, din contră, e un fel de tatăl răniților, problema e că habar n-are să comunice, cu excepția cazurilor când vede că se îngroașă gluma. Nu se pune problema să fac doar ce vrea el, sunt foarte rare cazurile în care fac ce vor alții, eu sunt de un egoism feroce, el e doar delăsător.
    Problema cu M. nu e că nu stă strălucit cu banii, problema e că are perioade în care bea prea mult, cică de supărare că e singur, dar nu am încredere 100% că s-ar lăsa dacă aș fi cu el. Și deocamdată e la mii de kilometri distanță, așa că nu pot face mare lucru să-l ajut, oricât aș vrea.

    • Lorena Lupu says:

      Aha. So, Am dus oile la păscut joi. Dar nu erau chiar oi, erau capre, nu era chiar joi, era vineri şi nu era chiar pajişte, era doar parcul primăriei. Sincer, pe oamenii ca tine nu consider că-i pot ajuta cu nimic.

  2. Alina Valentina Mihai says:

    Ba eu consider că m-ai ajutat, doar că n-am dat toate datele, de asta am simțit nevoia să revin cu completări.

    • Lorena Lupu says:

      Ce consideri tu, din acest punct încolo, este UTTERLY IRRELEVANT şi aş aprecia să ţii pentru tine, mulţumesc.

  3. Dixi says:

    Lorena, ai dreptate. Cel mai trist mi se pare ca a stat sa slugareasca in casa altora fara miza timp de 15 ani, fix in anii in care pui bazele unei cariere sau iti intemeiezi propria familie, sau ambele. Asta e, nu e tarziu rau, dar cum in Romania e foarte greu sa evoluezi intr-un orasel mic fara sa fii dintr-o familie care invarte afacerile din sat, poate ca cel mai bine ar fi sa plece intr-un oras mai mare si sa isi gaseasca un job, asta e primul pas spre libertate. Iar faptul ca M. bea e un mare semnal de alarma, ideal e sa stai departe. Inca o chestie, vorbele si pozele frumoase de pe facebook sunt cam 1% din cat e un om in realitate. Asta nu inseamna ca nu merita riscul, dar nu e bine sa fii nici atat de naiva.

    • Lorena Lupu says:

      exact asta urma să răspund eu. gurl, am crescut într-un oraş mic. nu mi-au plăcut condiţiile, m-am mutat într-unul mare, care mi-a oferit ce îmi doream.

  4. Morbo says:

    Ce a fost, a fost. Acum ca o fi trist ca a petrecut 15 ani asa…o fi fost chiar rai doar o parte sau anumite aspecte, din spusele ei. Pacat cu M., daca isi da seama ca bea mult, asa de la distanta, e clar ca bea mult (sau se alinta :)). Sa-l observe o perioada si face to face inainte sau, preferabil, dupa ce l-a lasat pe A. Pana atunci insa sa-l evalueze serios pe A., a cata oara o fi, si sa traga linie intr-un sens sau altul. Sa vada de ce il iubeste pe A. sau daca chiar il iubeste (ce-o insemna de fapt si iubirea pentru ea)

  5. ana says:

    dupa ce vad completarile fetei, cred ca ar trebui sa dea o sansa relatiei cu A in afara mediului familial, care probabil le otraveste relatia, sa iasa din lipsa de perspective a oraselului mic si sa caute ceva mai departe de `socri`. Depozite de constructii sunt peste tot. Poate si el se va purta altfel cand nu e sub papuc si poate autoarea avand un job mai putin timp de pierdut il va idealiza mai putin pe M, va avea mai putini nervi lipsita de cicaleala zilnica. Daca e sa nu mearga, macar ai si tu un job, baiatul va avea si el o sansa sa evolueze la un job mai bun etc. Cand veti fi pe picioarele voastre va fi mai clar ce fel de relatie doriti

    • Lorena Lupu says:

      Astea le-ar fi putut gândi şi ea, dacă focusul nu ar fi fost pe minimizarea efortului. Dacă B e adevărat, să scrii cuiva tot ce ai scris în A înseamnă pentru mine un singur lucru: JOSNICIE. I’m over it.

  6. Lorena Lupu says:

    după ce am citit completările, nu mai cred nimic şi sincer, mi se rupe.

  7. cos says:

    Problema asta: “bea de suparare” e un imens red flag. Un om care e suparat si bea va gasi mereu motive sa fie suparat. Apoi orice relatie de la distanta e ok, amandoi ati gasit partener de defulare al problemelor voastre, lucrul asta v-a apropiat. Oricat de indestructibila pare iubirea voastra, cat timp nu ati stat impreuna macar 6 luni, e la nivel de teorie. In al treilea rand nu tu trebuie sa-l salvezi pe el, un om care cauta salvatorul nu e pe picioarele lui. Si oricat vrei tu sa-l salvezi nu poti, el e singurul care se poate ajuta.

    Parerea mea e ca problema ta – nu e cu care dintre ei ar trebui sa ramai, ci cum a sugerat Lorena, fa tot posibilul sa fii pe picioarele tale. Lupta-te sa gasesti o modalitate sa te intretii singura, apoi vei putea sa iei ce alegeri doresti. Ca poate M de la mii de km distanta, dupa ce te duci la el, bea intr-o seara mai mult ca sufera ca te-ai uitat la alt barbat la restaurant si se simte ranit cum l-a ranit ultima iubita/sotie. Si poate se sparge iubirea indestructibila fix in fața ta…

    PS: “grăsanul ăla” e alt red flag. Asta e apelativ de om nesigur pe el.

  8. Lorena Lupu says:

    N-ai înţeles. Ea nu VREA să fie pe picioarele ei. Ea vrea pe unul care s-o întreţină.

    Primul comment e al ei. Te buşeşte râsul: până să găsesc un job decent, am decis să stau acasă. 15 ani, bitch! Îţi dai seama că, timp de 15 ani, pizda asta a cerut bani de tampoane de la bărbat?

    “De ce nu mă recucereşte uneori?” De ce te-ar recuceri cineva care îţi dă bani de tampoane?

    Măcar dacă avea copii sau ceva. Să se justifice că stă acasă. Nope.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger