Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi se pare o odioşenie să te bagi în arhivele private ale unui muzician mort, să lansezi lucruri pe care el nu voia să le lanseze, pentru profit.
Să ne gândim, de exemplu, la toate albumele postmortem ale lui Michael Jackson.
Din tot ce a compus, omul ăla a ales să arunce în popor cu şase albume: Off the Wall, Thriller, Bad, Dangerous, History şi Invincible. Şi nişte nambăroanuri, dar nu despre asta e vorba aici.
Fiecare dintre aceste albume avea o logică intimă a succesiunii pieselor, care, fiecare în parte, erau lucrate până la perfecţiune. Un album lansat de Michael Jackson era o creaţie artistică originală, completă şi complexă, ajunsă în stadiul final al maturizării.
Să te bagi peste ciornele omului, peste tot ce nu voia el să lanseze, şi să scoţi albume cu munci pe care el nu le-a considerat demne de azvârlit în naţiune mi se pare incalificabil.
O mizerie la fel de mare ca şi facsimilarea manuscriselor.
Nimeni nu e egal cu sine, moment de moment. Şi ar trebui să existe un drept de veto activ, în privinţa publicării. Dacă n-ai vrut tu să faci publică o anumită chestie, să nu vină bişniţarii de ciorne şi să te expună în ce era mai inegal şi mai vulnerabil în munca ta. E ca şi cum ar vinde cineva fructe zdrobite pentru fanii unui anumit vin.
Cred sincer că orice artist mort se învârte în mormânt când cineva îi expune munca incompletă sau avortată de el ca insuficient de bună. Pentru bişniţarii de ciorne, totul e o sursă de bani. Pentru omul care crea, era vorba de propriul bagaj de îndoieli.
E nevoie de o lege. Una valabilă pe tot globul. Legea de protecţie a intimităţii actului creativ.
Just. Trebuie. Dar, totuşi, cumva, asta vrea să demonstreze faptu’ că respectivu’ şi când era slab era bun. Imposibil să nu se găsească 2-3 ameţiţi care să găsească excelent ceea ce face prost cineva! 😀
e vorba de standarde.
buna initiativa. si daca se poate sa fie comasata in acelas proiect cu donarea de organe. sa semnezi dupa majorat o declaratie pe proprie raspundere ca NU vrei sa ti se valorifice opera sin sertarul biroului dar organele DA . ca sa fie clar pentru toata lumea.
right.
Bisnitarii de ciorne nu vor sti niciodata ce se ascunde in spatele procesului de creatie si mai ales ce inseamna sa fii creativ. Aceeasi parere o impartasesc in ceea ce priveste albumele lansate de Michael Jackson, fiecare in parte aducand la vremea respectiva lucruri noi in peisajul muzical.
Ca bine zici! Stai sa dau fuga, sa ard tot ce mai e prin sertare 😀
Era un artist perfectionist, foarte exigent cu sine si cred ca familia lui ar fi putut interveni in privinta publicarii materialelor sale incomplete sau neslefuite. Dar este exploatat la maxim chiar si dupa moarte. Pacat.
Familia e cea mai hapsână.