Boala în mediul corporatist

Într-o dimineață, Vasile se trezi cu capul cât o baniță, doldora de lichide de varii vâscozități care se revărsau sub formă de secreții pe toate cavitățile. Se îmbărbătă pe interior și se duse totuși la muncă, pentru că Vasile era genul responsabil.

Șefa lui, feministă din valul al treilea, genul tare ca piatra, care considera noțiunea de empatie umană drept o născocire odioasă a patriarhiei și un mod de a ține femeile de altădată legate de calorifer, îi aruncă o singură privire din vârful prăjinii cu care nu îi ajungeai la nas și îl întrebă pe un ton de procuror SS-ist:

-Ce e cu tine?

-Sunt răcit, răspunse scurt și lipsit de nuanțe Vasile.

-De ce ai răcit?

-Haaa?

La o întrebare ca asta, Vasile se blocă. Ce era să răspundă? “Aşa a vrut Ăl de Sus”, cum ar fi zis popa din cartier, de care se ascundea mereu când venea cu tămâia din bloc, la sfinţit? “A fost un accident biologic.”? “Da, chiar, de ce omul e fiinţă trecătoare şi supusă bolilor şi morţii? Profundă întrebare.” Primele cinci răspunsuri care i-au trecut prin cap ar fi fost interpretate de feministă drept mostre de mansplaining, aşa că şi le înghiţi cu noduri. “Uneori, dacă nu vreţi mansplaining, ideal ar fi să puneţi întrebări cu sens”, îşi mai zise el, desigur, tot în gând.

-Probabil că m-am molipsit de la cineva, găsi un colac de salvare.

-Păi şi de ce nu iei şi tu o pastilă?

“Cuntus apoteoticus, nu ştiu cum funcţionează în mintea ta pastila”, îşi zise în sinea lui Vasile. “O iei şi, brusc, treci de pe settingul Răcit pe settingul Sănătos, cum treci tu de la setarea Espresso la Cappuccino pe cafetieră?”

-Azi m-am trezit răcit, găsi el un răspuns safe. Sau trebuie să mă doctoricesc în fiecare zi, preventiv, pentru cele mai frecvente 30 de boli?

Opa, tot îi scăpase ironia. Acum, urma potopul.

-Vasile, coborî brusc tonul japiţei. Ştii că nu mai ai 20 de ani. La vârsta ta, omul ar trebui să ia vitamine pentru imunitate. Să umble des la controale. Să…

“Poarte proteză preventiv şi eventual scutec pentru adulţi”, completă în gând Vasile.

-OK, mulţumesc foarte frumos că mi-ai spus cum să trăiesc, zâmbi el deosebit de amabil. Acum, facem şi noi ceva treabă sau…

-Dar nu îmi convine că ai răcit. O să ne molipseşti pe toţi.

-Perfect. Trimite-mă acasă. Nimic nu e mai tentant pentru un om bolnav decât un pat şi un vin fiert, începu să-l enerveze pe Vasile că, şi în contextul în care el umplea de muci o batistă după alta, cuntus apoteoticus se gândea tot la ea şi atât.

-Siiiigur. Cum ne e puţin răuţ. cum dăm bir cu fugiţii, cât de milenial.

 

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger