Bully enablers

Azi, iubită comunitate, vom vorbi despre bully enablers. Pentru că eu, în viaţa mea privată, trec printr-o situaţie în care m-a hărţuit un bully, am încercat să-l trimit la coteţ cu frumosul, mai mult l-a întărâtat, am încercat cu parada de morţi de mamă şi ăla se dă acum mare victimă. Iar alţii caută să mă scoată pe mine vinovat.

Taman de aceea, dragi creştini, vom învăţa azi cum să nu fim noi înşine bully enablers.

1. Vedeţi un om furios la culme. Întrebaţi-vă ce l-a făcut să fie aşa. 

Sigur, unii sunt furioşi şi iuţi congenitali, dar pe ăia îi remarci din cum bufnesc şi pocnesc fără motiv, şi cum au permanent ceva de reproşat, ba că ai ţigări, ba că n-ai ţigări, ba că n-ai şapcă.

Când un om relativ rezonabil e în spume, traseul corect e să te întrebi care e piesa de puzzle absentă. Cum de a ajuns aşa.

De aceea nu pun botul la “demascări” cu replici supărate pe Facebook ale celebrităţii X sau Y, dacă nu văd şi contextul. În 90% din cazuri, l-au provocat unii până l-au făcut să spumege.

Şi cei mai mulţi bullies n-o să povestească “ştiţi, eu am zis asta, asta şi asta, şi abia apoi etc”. Cei mai mulţi bullies o să bocească a panseluţe: “Văleeeu, a zis de mamaaaa.”

2. Nu încercaţi să invocaţi vârsta sau viaţa unui bully. 

“Hai, că e copil”. “Hai că are 40 de ani, nu-l mai schimbi”. “Hai că a avut o viaţă grea.”

Un bully de 18 ani poate fi la fel de disturbing şi de insistent ca unul de 50, iar când cineva te hărţuieşte, nu o face cu buletinul în mână.

Pe de altă parte, sunt oameni care au avut vieţi inimaginabil de grele. Sărăcie, chinuri, foame, boală fizică, îngrijirea unui alt om bolnav. Şi totuşi, aceştia nu au ar deranja o muscă. Pentru că nu au ticăloşia programată genetic în caracter.

3. Nu îl luaţi pe omul bullied cu “lasă, dragă, sunt simple vorbe”. 

Aşa, şi Antena 3 spune simple vorbe, şi Mircea Badea spune simple vorbe, şi Ordonanţa 13 erau simple vorbe. Dincolo de vorbe, e o energie şi o atitudine. În cazul bully-ului, e o energie şi o atitudine destructivă, ţintită spre a-l minimaliza pe cel bullied, spre a-l umili, spre a-l călca în picioare, pentru ca bully-ul să derive satisfacţie.

4. Sau dacă sunt simple vorbe, măcar fiţi consecvenţi în demers: şi reacţia omului bullied e formată din simple vorbe. 

Dacă îi faci celui bullied ditamai procesul de intenţie pentru că l-a băgat pe bully în morţii lui, nu povesti tot tu că insultele hărţuitorului sunt simple vorbe.

Mai ales că dacă primele simple vorbe nu ar fi existat, nu ar fi existat nici simplele vorbe de după.

5. “Puteai să taci, pur şi simplu”. 

Oh, really. Să taci şi să înghiţi. Să-i dai bully-ului senzaţia definitivă de victorie şi să-i cimentezi soclul imaginar de superioritate care îl justifică să hărţuiască pe alţii.

6. “Şi chiar nu îţi pare rău că i-ai putut zice asta şi asta?” 

Nu mai bine iei tu aparatul extractor de regret şi îl aplici direct pe bully? Că ăluia te asigur eu că NU îi pare rău. Dimpotrivă. Unelteşte ce altă răutate mai poate face azi şi cui.

7. “De ce nu ai cerut ajutor extern?” 

Pentru că poate că l-ai cerut şi poate că ajutorul extern mai mult l-a ambiţionat pe prost. Că prostul a înţeles că dacă ceri ajutor, e semn că nu handle tu singur situaţia şi a insistat cu atât mai mult.

Da, e un lucru bun să ceri ajutor extern, dar nu mereu la îndemână şi nu ai mereu răbdare până să vină. Uneori, e mai scurt să-i zici omului de mă-sa direct, fără intermediari.

8. Şi nu ţi-a fost ruşine de ceilalţi care mai erau pe acolo? 

Să folosim presiunea socială pentru a umili o persoană bullied. Grozav. Poate că asta ar fi trebuit să-l întrebi pe bully, cel care a iniţiat. Lui nu i-a fost ruşine? Se pare că nu.

Să facem o analogie. Dacă am parte de o tentativă de viol în public, nu-mi va fi ruşine să-i fac ăluia c***ele terci exact acolo. Parcă e preferabil aşa, decât să fii violat.

Da, regret că restul lumii a trebuit să asiste la c***e făcute terci, dar  nu am ajuns cu c***ele individului în zona genunchiului din iniţiativa mea.

9. Dar eşti femeieeeee.

Asta e cea mai toxică chestie pe care i-o poţi spune cuiva care se apără. Nu te mai apăra, pentru că eşti femeie. Şi ăla a început să hărţuiască tot pentru că eram femeie. Că dacă eram un ins musculos şi solid de 110 kilograme, s-ar fi temut instinctiv de un pumn în bot şi n-ar fi făcut-o.

***

Când întâlniţi în vieţile voastre situaţii de genul, nu deveniţi avocaţii hărţuitorului. Problema e persoana care a iniţiat. Rezervaţi-vă mustrările şi lecţioarele pentru ea.

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. uirebit says:

    Și, totuși, care ar fi soluția ideală? Că spui că le-ai încercat pe toate și nu a funcționat.
    Un pistol cu gaze?
    Un gât tăiat cu lama?
    Doi malaci cu tiroida defectă care să te însoțească peste tot?
    Sau… poate c-ar trebui să te măriți cu el și să-i faci viața un iad. (Da, cred că asta ar funcționa!)

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: