Şi încă o chestie

(tot lui Daniel Cristea-Enache)

Este la mintea furnicii să mă acuzi că sunt un autor declamativ în clipa când citeşti fragmente din Hyde Park. Adâncă observaţie, ce să spun!

ASTA E TAMAN PROPUNEREA STILISTICĂ DE ACOLO. Dacă eu îmi propun să explorez potenţialul lirico-ludico-patetico-ridicol al discursului omenesc, care e problema? Că nu ştii s-o încadrezi în epic, liric sau dramatic? Foarte simplu: n-o încadrezi. Că nu este borcan, să-i pui etichetă.

E ca şi cum ai acuza ploaia că e udă, sau focul că frige. Da, domnu’ critic, ploaia e udă, focul frige, iar Hyde Park vorbeşte. Mai profund, mai superficial, mai vesel, mai trist – în funcţie de orator. “Hyde Park” se urcă pe o ladă de lemn şi urlă (sau şopteşte, sau bombăne, sau cântă, sau plânge, sau râde) – asta e IDEEA.

Aşa cum, în cazul precedentului meu experiment literar, “Bătăuşu’ de cîmpi”, alte creiere pătrate (nu, nu vreau să insinuez nimic) m-au acuzat că sunt periferică şi suburbană, fără ca minţişoarele lor netede să sesizeze PROPUNEREA STILISTICĂ. Adicătele, CONCEPTUL. Dar aceleaşi minţişoare netede au omis faptul că periferismul lipsea cu desăvârşire în scrierea mea precedentă. Că POT ŞI FĂRĂ, DAR AICI ASTA E OPŢIUNEA. Că nu sunt bucătar, să lucrez după reţete, ci artist. Desigur, dacă termenul îţi spune ceva. 😉

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. cleomf says:

    Stii care-i buba in toata povestea asta? Ca omul asta oricum n-o sa inteleaga nimic, oricum n-o sa admita ca a sarit calul intr-un mod grosolan si ca n-are argumente reale ori “scuze” pentru ineptiile declarate.

  2. mihaela says:

    Lorena, pastrand proportiile, stii cum e asta? Exact cum mi s-a intamplat mie, fiind jurnalist de economic, dar care putea (si poate) sa scrie pe orice domeniu, ma loveam, in documentarile la teatre, de exemplu, de remarca: “Dar tu scrii despre banci!” Da, scriu despre banci si produse bancare, dar asta nu inseamna ca nu stapanesc limba romana suficient cat sa scriu despre o premiera! Si e clar ca n-o sa amestec limbajele!

    Nici nu merita sa te mai gandesti la cretinismele astea.

  3. Lorena Lupu says:

    Bine, dar poate vor înţelege alţii.

  4. Rhetta Marx says:

    De fapt despre ce vorbeşti? Ce a zis DCE, când, unde, cui?

  5. Lorena Lupu says:

    Ştiu, Rhetta, numai hip-hopperii răspund la critici 😀 . dar eu, după Cenaclul ăsta de la Muzeu, am hotărât să mă apuc de hip-hop.

    şi totuşi, pentru că nu vreau să devin hip-hopper isteric, îţi ofer relatările a doi martori vii:

    http://d3fect.blogspot.com/2009/06/lorena-nu-paraseste-scena.html

    http://scame.wordpress.com/2009/06/11/sa-ma-indignez-un-pic-zic/

    cu menţiunea că scame e cam subiectivă, pentru că îi place prea mult cum scriu, iar defect e imparţial.

  6. Rhetta Marx says:

    Păi se poate, Lorena? Te credeam profesionistă, da’ uite că m-am înşelat. Orice scriitor adevărat ştie că totul are o limită, că aşa e arta: un roman trebuie să aibă fix 264 de pagini, un cântec 3 minute şi 9 secunde, o poezie patru strofe, o piesă de teatru 94 de minute, iar o lectură la Muzeul Literaturii Române 15 minute. Vina este numai a ta, trebuia să citeşti mai repede. Eu l-am auzit pe Manolescu citindu-şi Istoria Literaturii în întregime în fix 14 minute şi 58 de secunde, iar Filip Florian a citit Degete Mici în 14:52, situându-se astfel pe locul doi. Învaţă de la ei!

  7. Rhetta Marx says:

    Na, şi citesc acum că ai şi vărsat cafeaua pe tine data trecută! Dumnezeule! Când orice copil ştie că dacă verşi cafeaua pe tine, gata, nu mai eşti scriitor. E ca şi cum te-ai fi scobit în nas cu genunchiul, zău aşa! De ce crezi că Sallinger s-a lăsat de scris, sau mă rog, de publicat, şi s-a retras din lume? Pentru că la o lectură în Ohio a vărsat cafeaua, de-aia! Şi nu numai pe el, dar şi pe masă!
    Of, astea sunt lucruri care pe vremea mea se învăţau în clasa a patra…

  8. Lorena Lupu says:

    Bun, treacă de la mine 😀 . Dar ceea ce refuz să înţeleg, cu creierul meu de neprofesionistă, este:

    Un critic ar trebui să distingă o INTENŢIE STILISTICĂ de UN DEFECT AL AUTORULUI. Că de-aia se numeşte critic. Nu mă aştept de la gigidepestradă să înţeleagă că scopul lui “hyde park” e să facă un plonjon artistic-explorativ în retorism, dar de la DCE aveam pretenţii.

    În fond, am două volume deja “ieşite”, fără strop de retorism în ele. Dar de ce să semene toate cărţile noastre între ele, de ce să fim Pauloi Coelhi? De ce să nu tatonăm şi în alte direcţii decât fracturismul şi fripturismul?

  9. ddm says:

    sunteti niste scumpe cum vorbiti voi asa frumos aici, dar inexact: Lorena n-a varsat data trecuta cafeaua pe ea, ci pe DCE 😀

  10. Sincer, aud cam mult in ultima vreme de la oameni de la care nu ma asteptam chestii cu care in clasa a cincea, la doamna profesoara Atena Halichias, nu treceai clasa 😛 Ata ete, Roamnica sa ne traiasca, tu vezi-ti de ale tale si nu-ti consuma nervii pe niste frustrati.

  11. impricinatul says:

    mă, o fi avut omu’ o zi proastă… o fi mâncat o ceorbă defectă, o fi băut apă de la robineţi ruginiţi, l-or fi enervat ceva manele pă drum, l-oi fi frustrat chiar tu, nah, orice e posibil…
    pe de altă parte, HPN nu acceptă o contextualizare instantanee, trebuie să recunoşti. nu are nişte locuri comune uzuale, prin urmare, fără o cheie, nu intri în text.
    da’ io, tot ceorba aia cre’ că e de vină…

  12. Lorena Lupu says:

    ddm: ai văzut greşit, am vărsat-o pe mine. dacă o vărsam pe DCE, trebuia doar să arate unde e pata, şi lingeam locul 😀

    dar na, ghinion, că am vărsat-o pe mine.

    raluca: nu toţi au avut-o pe profa ta. şi nu toţi care au avut-o, au avut-o de profă.

    împricinatul: păi sunt atâtea texte cu locuri comune uzuale! de ce nu şi un text cu locuri necomune şi neuzuale?

  13. DCE says:

    @ Lorena Lupu:
    Ma gindesc ca, daca n-ai cenzurat comentarii pline de insanitati la adresa mea, vei ingadui pe blogul tau si acest raspuns.
    Alaturi de fanii tai neconditionati, nu faci distinctie intre recitalul unui autor si participarea lui la un cenaclu.
    Ai venit la Cenaclul MLR pentru a-ti citi textele si pentru ca, apoi, acestea sa fie comentate de cei din sala. Iar la urma, de catre cei doi moderatori.
    Trec peste faptul ca ai intirziat si te-am asteptat o bucata de timp. Dupa minute bune de lectura, Luminita Dutu ti-a atras atentia, cu deferenta, sa te incadrezi totusi in spatiul alocat. Dupa ce te-ai aratat foarte jignita, ai incuviintat cu marinimie sa te opresti si sa inceapa comentariile.
    Cind unul sau altul dintre cei din sala voia sa spuna ceva, tu-l intrerupeai imediat si incepeai sa-i explici cum trebuie intelese textele tale. Practic, vorbeai numai tu, profitind de toleranta lui Tudorel Urian, care modera sedinta.
    Am tot insistat sa ascultam opinii ale celor prezenti; dar, fie din timiditate, fie din lehamite, fie dintr-o admiratie necuvintatoare pentru scrisul tau, nimeni n-a mai vrut sa intervina.
    Abia ATUNCI (ca sa folosesc si eu verzalele tale) am luat eu cuvintul, spunind exact ceea ce cred despre prestatia ta. O prestatie actoriceasca remarcabila, dar un material literar mediocru, in opinia mea.
    Cu greu te-ai abtinut sa nu ma intrerupi si pe mine, pentru a-mi explica, precum celorlalti, cum ar trebui sa inteleg si de ce ar trebui sa-mi placa literatura ta. Vad ca-mi explici acum, detaliat, pe blogul tau.
    Un asemenea comportament penibil si indecent, sa stii, nu poate fi salvat prin noi rastalmaciri si jigniri, ci prin niste texte formidabile, care sa spele tot.
    Critic literar fiind, iti urez sa le scrii. Om fiind insa si eu, n-o sa mai intru in dialog cu tine decit dupa ce iti vei cere scuze public pentru magariile absolut gratuite de pe acest blog.
    PS. O postare a celuilalt autor care a citit in Cenaclu, Daniel D. Marin: http://danieldmarin.wordpress.com/2009/06/11/precizari-postpre/
    Ati putea invata de la el – tu si fanii tai plini de epitete – nu ce este poezia (poezia nu se invata), dar ce este civilitatea.

  14. Lorena Lupu says:

    Domnule DCE,

    Văd că memoria vă înşală (evident, în favoarea dvs. înşivă, cum altfel!), şi e cazul să ne amintim împreună nişte detalii:

    1. Vă reamintesc că nu am întârziat pentru că aşa am vrut eu, ci pentru că am descoperit, când am trecut pe acasă în drum spre muzeu, că aveam animalul bolnav. E vorba de un pisoi care a fost blocat renal, şi care trebuie dus imediat la veterinar, de la primele simptome. vina mea a fost că nu am sunat şi nu am anulat şedinţa. Dacă ştiam cum voi fi tratată, aşa făceam.

    2. Sunt actriţă şi ştiu să simt sala. Toată lumea mă asculta cu sufletul la gură, prinsă în magia poveştii. În clipa în care a intervenit doamna respectivă, şi m-a expediat ca pe ultima cizmă.
    Da, ştim, şi Procust avea un pat, îi lungea şi îi scurta pe toţi după măsura ideală. Vorba doamnei rhetta marx: orice roman trebuie să aibă 264 de pagini. Desigur.

    3. Nu am întrerupt pe nimeni, am dialogat. Pentru că despre asta cred că trebuie să fie vorba în cadrul unei întâlniri cu unul sau doi scriitori, despre dialog. Nimeni nu s-a plâns că nu poate vorbi din cauza mea, din contră, lumea era zâmbitoare şi mai pusă pe dialog decât la orice alt cenaclu scorţos la care am asistat (şi am căscat) de-a lungul timpului.

    4. Nu folosesc verzale, apăs pe shift. 😉

    Şi nu v-aţi rezumat să ne explicaţi doar ceea ce susţineţi mai sus: ne-aţi spus că noi, ca autori, nu avem voie să conversăm cu sala, ci doar să încasăm; că acum un an, am avut incredibilul tupeu de a vărsa cafeaua pe mine; că e nemaiauzit de impertinent să citeşti şaisprezece minute în loc de cincisprezece, unei săli care te ascultă, şi că sunt o – citez – “veleitaristă, incapabilă de literatură.”

    Şi nu, nu explic de ce ar trebui să placă cuiva materialul meu – de vreme ce era vizibil că plăcuse! – ci care era conceptul său stilistic. Sunteţi liber să nu vă placă acest concept stilistic, dar nu să daţi de pământ cu omul care l-a scris, şi să îl umiliţi public aşa cum aţi făcut-o cu mine. Pentru că, în fond, textelor mele nu le-aţi reproşat (în afară de “veleitarism” şi “incapacitate”, care, dacă nu sunt argumentate, nu îmi spun nimic) – decât că sunt “declamative” (chestie evidentă din însuşi titlu), în schimb, pe mine – persoana – m-aţi făcut cu ou şi cu oţet.

    Iar “măgăriile absolut gratuite” – precum vedeţi, nu am adresat nici un adjectiv, am relatat doar fapte – sunt părerea mea despre modalitatea dvs. – ca moderator – de a vă trata musafirii. Părere justificată, după cum o arată şi alte mărturii. Iar înainte de a-mi pretinde civilitate, poate că ar fi fost cazul să începeţi prin a o oferi.

  15. Rhetta Marx says:

    Lorena,

    DCE are cumva dreptatea lui. Tu zici ca nu ti-a inteles sau acceptat propunerea stilistica. Dar uite, omul este critic de meserie. Daca nu-i place ceva, trebuie sa spuna. Si poate ca propunerea ta stilistica, conceptul tau, l-a lasat rece. Sau nu i-a placut deloc. Mi se pare ok.

  16. Rhetta Marx says:

    Oricum, discutia asta, desi deosebit de amuzanta pentru cineva nu numai neimplicat, dar si incapabil de a emite o parere (pentru ca nu a citit cartea in cauza), are darul de a ridica acea intrebare pe care oamenii si-o pun prea rar, si de obicei in momentul gresit: La ce bun?

  17. Lorena Lupu says:

    Păi, foarte bine, să o spună. Una e “acest concept stilistic mă lasă rece”, şi alta e “eşti veleitaristă şi ai texte declamative”.

    iar pentru discuţie, răspunsul e simplu: seara aia a fost înfiorătoare. şi simţim nevoia să ne defulăm sentimentele negative.

    cartea ţi-o trimit eu de îndată ce vede lumina tiparului. Sau dacă îmi dai un mail, ţi-o trimit în variantă electronică. nu ţi-o citesc, să nu afirmi că “te păcălesc prin lectură” (uite că am mai reţinut citate 😉 )

  18. Pai da: una e sa nu-ti placa o chestie si sa zici: “Ba, mie nu-mi place ce scrii tu” si altceva sa nu-ti placa o chestie si sa zici: “Ba, asta e naspa, nu e literatura”, de parca ar fi universal recunoscut ca le stii pe toate :P… si dupa aia tot tu sa dai lectii de bune maniere.

  19. DCE says:

    @ Lorena Lupu:
    Promit ca e ultima interventie pe blogul tau; si-ti multumesc pentru ca o ingadui.
    Mostre de magarii absolut gratuite:
    “Wow, suna a horror cu prosti chestia asta” (racusoara)
    “sunt totusi oameni si romani indoctrinati de regimul comunist sa calce pe cadavre” (george 83)
    “nu intrerupi, ca nu esti pe tarlaua onor. mamii tale” (Raluca Hippie)
    “omul asta oricum n-o sa inteleaga nimic, oricum n-o sa admita ca a sarit calul intr-un mod grosolan si ca n-are argumente reale ori “scuze” pentru ineptiile declarate” (Cleomf)
    “Nici nu merita sa te mai gandesti la cretinismele astea” (Mihaela)
    “Ba, sa va moara la intrare, cine dracu’ va face regurile astea? Tanti asta spargatoare de distractie? Voi nu vreti sa se lectureze cu un sens, voi vreti contra-cronometru? Pa-te-ti-ca organizare. Lorena n-a mai citit, normal, eu le dadeam foc – si-asa erau degeaba, nu ajutau cu nimic. Pai, pula mea, coae, trei sferturi din sala era umpluta cu oameni adusi de ea, deci ea le-a promovat evenimentul – femeia asta cu idei crete si fantastice despre care v-am tot vorbit, asta cu cronometrul in mana, s-a minunat de ziceai ca nu-i adevarat ca “vai, cata lume avem astazi la lectura” -, apoi nici n-ati platit-o, v-a citit gratis, gratis, coae, pe criza” (Cleomf)
    Sunt suficiente exemple, Lorena Lupu?
    Si acum:
    1. Regret sincer blocajul renal al motanului, mai ales ca imblanitul a fost destul de cuminte pe parcursul intilnirii.
    2. Ai venit la un cenaclu ale carui reguli le cunosteai. Sorry, dar regulile sunt pentru toti, nu numai pentru unii. Nu-ti convenea formatul, nu veneai, si gata. Te intilneai cu fanii si traiati impreuna momentul in alta parte.
    3. Te rog sa nu mai minti, i-ai intrerupt pe absolut toti care au luat cuvintul. Cu greu te-ai abtinut sa nu ma intrerupi si pe mine.
    4. Serios? Verzalele se fac pe tastatura apasind pe Shift? N-as fi banuit.
    5. Faza cu cafeaua era o gluma, dar vad ca o iei in tragic. Pacat.
    6. Te rog sa nu-mi atribui cuvinte pe care nu le-am spus. N-am spus ca esti “veleitarista” (cuvintul acesta nu exista decit in fantezia ta), ci ca esti o veleitara. Conform DEX, o “persoana care are anumite dorinte, pretentii, ambitii (nejustificate)”.
    7. La revedere, Lorena Lupu! Te las sa te simti bine alaturi de Cleomf si “conceptul lui stilistic”.

  20. Rhetta Marx says:

    Ba, si ce misto ar fi ca acum Lorena sa scrie “Da, Daniel, cred ca inteleg ce vrei sa zici si ca ai intr-o oarecare masura dreptate”.
    Da’ n-o sa fie asa, va zic eu.

  21. o smochina says:

    Nu am fost dar din ce spun cei care au fost e foarte urat ca s-a intamplat asa ceva.

    Pentru mine, om fara studii in literatura dar care mai citeste din cand in cand, un critic nu are cum sa ajunga(prin ce scrie sau spune) la valoarea pe care eu o dau(sau nu) unui scriitor.

    Poti sa imi dai ceva prin ce ai scris(ceva nou daca se poate)? Bine. Nu simt ca primesc nimic? La revedere pentru ca cu siguranta nici nu ai cum sa imi iei nimic. Asta e si motivul pentru care scriu asta. Eu am simtit ca am primit. Multumesc pe aceasta cale inca o data.

    Astept Hyde Park cu egoism si nerabdare. Franturile ma omoara incet.

  22. Lorena Lupu says:

    DCE: De ce aveţi impresia că încerc să vă alung? Din partea mea, putem să ne certăm până dimineaţa. Ba chiar o să îmi facă nespusă plăcere.

    Din câte văd, “mostrele de măgării” sunt remarcile altor persoane. Sunt dure, da; dar aşa cum vă consideraţi îndreptăţit să fiţi “degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat”, poate îi stimulaţi şi pe alţii să vă răspundă cu aceeaşi monedă. V-aţi gândit la asta? 🙂

    1. Însuşi faptul că a fost atât de cuminte era dovada faptului că nu se simţea bine. Altfel, ar fi fost de mult pe masă, sau ar fi atârnat de vreo perdea.

    2. Data trecută am citit din DDM cât am vrut, şi nu m-a întrerupt nimeni. Habar nu aveam de regula celor 15 minute. Sau de aceea a tăcerii care i se impune autorului. Chiar aşa: de ce mai aduceţi autori, şi nu doar poze cu ei? Garantez că acelea vor tăcea.

    3. Nu am întrerupt pe nimeni, am discutat. Cu toţi cei care mi-au adresat întrebări. A răspunde unei întrebări se numeşte răspuns, nu întrerupere. Iar dumneavoastră eraţi oricum de neîntrerupt.

    4. Nu, verzalele se fac apăsând pe capslock. De aceea, când scoţi la unele imprimante texte scrise cu verzale, iar imprimantele nu citesc verzale, te înveţi să apeşi pe SHIFT când scrii cu majuscule.

    5. Întrebaţi pe toţi cei prezenţi dacă au văzut remarca respectivă ca pe o glumă sau ca pe un reproş. Întrebaţi-l pe dl. Urian, de exemplu.

    6. Eraţi nervos şi nu vă aduceţi aminte. Aţi spus “veleitaristă”, îmi pare rău. Întrebaţi-l tot pe dl. Urian. Într-adevăr, aş fi avut pretenţia nejustificată de a fi tratată omeneşte, deci mă recunosc a fi o veleitară.

    7. Această remarcă pare o replică dintr-un film romantic. Şi e urmată de obicei de fluturare de batistă albă. (Există o mică eroare care strică telenovela: Cleomf e o fată. 🙂 )

  23. mihaela says:

    Lorena, fiindca sunt convinsa ca domnul Daniel Cristea Enache acesta o sa citeasca in continuare comentariile, chiar daca ti-a spus adio, si pentru ca mi-a citat o remarca la capitolul “mostre de magarii absolut gratuite”, imi permit sa-i raspund aici, fiindca nu stiu de unde sa-l iau din alta parte (sa ma ierte daca, in zece ani de presa intr-o redactie cu multi autori publicati, n-am auzit de dumnealui – lipsa, cu siguranta, imi apartine).

    Sa spui despre niste reguli cum sunt cele enumerate de tine si de dumnealui, dealtfel, ca sunt cretinisme nu mi se pare o magarie gratuita. Daca e o magarie – chestie pe care, sa zicem, as putea s-o recunosc – cu siguranta nu e gratuita. Am fost si eu pe la cenacluri, nu la Muzeul Literaturii Romane, admit, dar mai facem si noi chestii din astea prin provincie, si nu mi s-a intamplat niciodata sa vad ca un autor este intrerupt inainte de a fi terminat de citit pasajul/fragmentul/capitolul pe care venise sa-l citeasca. Nici macar in cazul in care autorul era un pusti de liceu si auditoriul format din scriitori cu carti publicate.

    Apoi, nu mi-a fost dat sa vad cum sta autorul in cauza ca in fata plutonului de executie si lasa pe toata lumea sa-l mitralieze, fara sa spuna nimic. Afara doar de cazul in care isi dadea singur/a seama ca textul e atat de prost incat nu merita aparat 🙂

    Si, in fine, ce fel de gluma e asta sa-i amintesti unui om, care mai e si femeie si invitata, ca acum un an (!)a varsat cafeaua pe ea? Daca asta e gluma, domnule Daniel Cristea Enache, ramaneti dumneavoastra sanatos cu simtul umorului pe care il aveti, iar eu raman, multumita, cu magariile mele. QED

  24. Rhetta Marx says:

    Mihaela,

    Daca in “zece ani de persa intr-o redactie cu multi autori publicati” n-ai auzit de Daniel Cristea Enache, atunci da, lipsa iti apartine.

  25. Lorena Lupu says:

    rhetta: păi am recunoscut că are în anumită măsură dreptate: chiar mă simt bine alături de cleomf, e o companioană foarte amuzantă.

    o smochină: toate acestea se răstoarnă, fata moşului, dacă criticul este THE DCE.

    mihaela: am rămas cu acest adio în suflet. chiar acum mi-am pus “Addio del passato”, în interpretarea Mariei Callas, şi plâng. Şi cânt în duet cu Maria, de aceea plâng şi vecinii.

    rhetta 2: evident că DCE şi-a cucerit pe merit locul în critica literaturii române. dar îi reamintim că nu l-a cucerit umilind oameni, ci emiţând judecăţi obiective, echilibrate, fundamentate pe argumente. ceea ce îi urăm să facă şi de acum încolo.

  26. tine de un anumit amfitrionism, Lorena, dar si de “pretentia” (justificata, cred eu) de a se comenta cat mai la obiect. au mai fost cenacluri (si inca mai e unul) in Bucuresti la fel de “elitiste”/”scortoase”/”comuniste” – cum ar spune unii dintre cititorii de aici.

    e o chestie mai mult tehnica, de “secta”, ca sa spun asa, nu o intalnire cu publicul (decat in masura in care publicul, ca si scriitorii/cei care citesc, sunt interesati de parerile critice pe marginea textelor). toate reactiile de mai sus sunt justificate daca ne raportam la ceea ce am astepta de la o intalnire cu publicul. dar nu de la un cenaclu, cel putin nu de la unul cu un astfel de “format” (nu e inventia lui DCE, insa!!).

    cati cititori ar veni la intalniri cu scriitorii? numarati-va! daca va iese un numar bun, iata ce alternativa misto!

    PS: am intervenit cu aceasta scurta precizare ca unu’ care a mai frecventat, din cand in cand, si alte cenacluri. si ca unu’ care s-ar bucura sa participe la cat mai multe intalniri cu scriitorii.

  27. andreea says:

    Imi permit si eu sa spun ce cred intrucat am fost la cenaclu si poate din unghiul in care eram povestea se vede putin altfel.

    Lectura ta mi-a placut foarte mult. Practic eu stateam in spate si simteam emotia ca si cum as fi stat in primul rand . Imi placea sa te vad tremurand/ schimband vocile/ gesticuland/ in sensul in care imi dadeam seama cu cata credinta interpretezi ceea ce ai scris si asta e un lucru mare atat pentru imaginea ta de scriitor cat si pentru aceea de actor.

    De vorbit insa nu am vorbit pentru ca asa mi-e firea si nici acum nu as putea clar sa zic ceva apropo de discutia : e sau nu poezie/ e sau nu literatura pentru ca e destul de greu de analizat lucrul acesta fara textul scris. A fost si acesta un punct in minus din pacate – faptul ca nu au existat texte pentru toti participantii.
    De exemplu poemele lui DDM citite de domnisoara cu care a venit nu mi-au placut deloc , in schimb citindu-le eu singura am descoperit unele imagini misto.

    In legatura cu intreruperea brusca a lecturii – e drept ca nu se face asta / insa nu stiu daca tu ai stabilit de dinainte cu cei care te-au invitat care va fi timpul acordat lecturii – daca v-ati inteles de dinainte la 15 minute – probabil trebuia sa te incadrezi in ele/ daca nu – atunci doamna nu trebuia sa te intrerupa, era vina ei ca nu a precizat din timp astfel incat tu sa te hotarasti daca accepti sau nu aceasta regula si o dovada de neprofesionalism in organizarea cenaclului.

    In legatura cu regula ca autorul sa nu intre in discutii cu publicul – vezi tu, mie persional nu imi pare un lucru atat de rau pe cat a fost vehiculat de majoritatea antevorbitorilor mei, asta pentru ca de obicei atunci cand autorul intra in discutie cu publicul sau simte nevoia sa explice. Ca sa iti dau un exemplu – sa zicem ca cineva spunea “eu nu inteleg care e faza cu hyde park” si altcineva zicea “pai eu cred ca inseamna X si Y “ si apoi altcineva zicea ”nu, eu cred ca autoarea a cautat de fapt sa arate Z si S “ tu erai mult mai castigata decat daca ti se punea intebarea direct si raspundeai la ea. Eu am participat la cenaclul lui Dumitru Crudu la Chisinau si povestea s-a desfasurat cam in acelasi mod (desi aveam voie sa spun ceva la final daca vroiam) si imi amintesc ca pe masura ce se discuta despre textele mele eram extrem de surprinsa / uneori chiar socata (stiu ca e exagerat dar chiar asta e cuvantul) de contrastul dintre ce imi imaginasem eu ca se va intelege/ ce am vrut sa transmit si ceea ce publicul a receptat. Tot simteam imboldul de a interveni, de a clarifica care era de fapt tema si ideea insa cu ce m-ar fi ajutat asta daca oricum majoritatea cititorilor mei nu erau cei care se aflau atunci in sala ci altii care citesc fara explicatiile mele.
    Si nu e acelasi lucru cu daca aduceau acolo niste poze si se discuta pe texte – pentru ca prezenta autorului si faptul ca el insusi isi citeste textele (bine, mai putin ddm) este cumva onoranta pentru publicul sau/ il transforma pe scriitor din “geniu izolat” in om.

    Despre ce a spus criticul Daniel Cristea –Enache – imi pare rau ca tu ai pus la inima cuvintele dansului. E drept ca atitudinea lui era destul de ironica insa nu cred ca a folosit exemplul cu cafeaua ca sa te jigneasca. Mie cand l-am auzit mi-a sunat chiar pozitiv – pentru ca ma gandeam la tine ca la un om plin de viata care pur si simplu se lasa intr-atat de furat de textul pe care il citeste/interpreteaza incat faptul ca cladirea in care se afla se darama (sau in acest caz cafeaua ii cade in poala) nici nu conteaza. Si nici nu cred ca el a dat la cenaclu o sentinta – probabil atunci cand va avea cartea ta in fata va putea sa faca o analiza mai clara a intregii povesti pe care tu ai vrut sa o transmiti.

    Cam atata am avut de zis, iti multumesc pentru lectura de miercuri, astept cu drag lecturii viitoare si poate ca atunci vom povesti despre ele cu fruntile mai descretite

    PS: sa-mi fie scuzate typo-urile daca sunt/ dar ceasul arata 02.06

  28. Pai stai un pic: daca eu zic, la modul general, ca nu e frumos sa-ti intrerupi musafirii, domnul DCE se simte direct vizat si pe nedrept atacat? Mai sa fie, mi-e si frica sa mai spun ceva, n-o sa mai zic de-acum incolo vreodata ca trebuie sa vorbesti corect gramatical, ca ma acuza lumea ca ma iau pe nedrept de fata lu’ dom’ presedinte Basescu! 😛 It works the same way 🙂 Deci e o enormitate… hm.

    Nu-i neg, doamne fereste, domnului DCE valoarea de critic; totusi, cand vrei sa critici un text literar si faci asta afirmand despre autoare ca “e veleitarista” (sau veleitara, ma rog) se cheama “argumentum ad hominem” si e un sofism grosolan.

  29. Lorena Lupu says:

    Daniel: Eu zic că au venit destui cititori. Şi sunt din nou dispusă să îi dau un grăunte de dreptate lui DCE (că aşa se dă dreptatea, grăunte cu grăunte 😀 ): regulile sunt făcute pentru a fi călcate. Şi încă un grăunte: Nu prea aveam ce căuta într-un astfel de format.

    Andreea: Credeţi-mă că nu se poate face “interpretare actoricească” nici pe mersul trenurilor, nici pe cartea de telefoane. Nu sunt un actor atât de talentat încât să pot da sens unor lucruri fără sens, sau să dau nuanţe unor lucruri fără nuanţe.

    Eu habar nu am avut:

    – nici de regula celor 15 minute.

    – nici de cea a tăcerii autorului.

    Poate ar fi trebuit să-mi trimită “terms & conditions” pe mail. Dar şi eu mi-am obişnuit cititorii să îmi spună ce au de spus, la modul “Lorena, am văzut că bla-bla-bla.” Şi atunci ei mi se adresau. Dacă li s-ar fi spus din timp: fratellos, se vorbeşte despre Lorena ca despre mobilă, adică ignorându-i prezenţa, oamenii ar fi ştiut. Şi eu aş fi ştiut să îmi pun leucoplast pe buze după cele 15 minute de recitat.

    Mă bucur că faza cu cafeaua nu a părut atât de ofensatoare din colţul respectiv cum a părut din lateral. Jur că m-am simţit extrem de umilită din cauza relatării publice a acestui accident stânjenitor.

  30. Lorena Lupu says:

    raluca hippie: am mai discutat lucrul ăsta, şi am recunoscut că sunt o veleitară: am dorinţele nejustificate de a fi tratată respectuos, de a fi lăsată să îmi creez momentele – chiar cele de participare la cenaclu – aşa cum cred eu de cuviinţă, şi de a fi analizată obiectiv. (Repet întrebarea: chiar dacă eşti Sir Laurence Olivier, poţi face din “Căţeluş cu părul creţ” mai mult decât este?)

    Sunt un om cu dorinţe nejustificate? Da. Conform definiţiei date de domnul Cristea Enache, sunt o veleitară. Şi mândră de asta.

  31. Miruna Vlada says:

    lorena, intrucat nu am fost acolo dar stiu textele din hyde parc si tu stii parerea mea despre ele (care a fost sincera si din ce imi aduc aminte asta a cauzat racirea dintre noi, cam bizar) as vrea sa adaug cateva observatii din off
    – nu cred ca trebuie sa ti se spuna in mod specific de regula neraspunsului la reactiile publicului. eu stiu ca e o minima regula a desfasurarii unei bune sesiuni de feedback – nu dai feedback la feedback din simplul motiv ca inhibi orice alta reactie atentie sincera pe viitor.
    – eu cred ca textele de cele mai multe ori trebuie sa fie autosuficiente. adica le citesti si gata. daca simti nevoia (pe care eu o sesizez la tine) de a “explica” textele si practic de a dezarma impresia celui ce te-a ascultat atunci inseamna ca ai o anumita nesiguranta in acele texte. ca ele nu sunt autosufucente. adic, din punct de vedere literar asta ar insemna – foarte bine scrise.
    – iti spun asta din experienta mea de cenacluri. caci acesta era primul indicator ca am un text slab, sau nedefinitivat – se emiteau multe ipoteze despre el. adesea contradictorii.
    – in ceea ce priveste o anumita aroganta a criticii literare poate ai dreptate. desi ar trebui adesea sa ne gandim ca ea este intr-un fel naturala. si ca nu ar trebui sa-i raspundem tot cu aroganta-
    mi-am permis sa scriu toate acestea din simplul motiv ca am regasit in tot “tambalaul” creat in jurul lecturii tale ceva din atmosfera f tensionata pe care ai creat-o dupa ce ai citit in Club A din hyde park si eu mi-am dat sincer cu parerea. faptul ca tu spui: dar stilul, conceptul pe care eu il explorez este cel declamativ, voi nu cedetei asta? imi arata faptul ca textul tau se cam “screme” sa fie declamativ si convingator caci altfel nu ar mai fii nevoie de astfel de extraexplicatii. eu nu am vazut/auzit nici un scriitor de valoare care sa spuna: pai eu in romanul meu asta am vrut sa fac dar nu ati inteles voi…
    si spun toate acestea deoarece am admirat f mult cartea ta Rondo capricioso, te citesc pe blog si admir adesea imaginatia si povestirile tale vii si pline de umor&sensibilitate. dar cred ca asta e problema cu hyde park.

  32. Lorena Lupu says:

    dragă Miruna, ai remarcat f. corect: nu ai fost acolo. 😉 şi nu ştii nici faptul că Hyde Park a trecut printr-un an de rescriere şi reconsiderare.

    şi nu ştii nici faptul că mi se puneau întrebările în mod direct, iar eu răspundeam la ceea ce eram întrebată. deci nu explicam nimic.

    cu alte cuvinte, vorbeşti în totală necunoştinţă de cauză. dar, precum văd, ai remarcat şi tu lucrul ăsta.

    nu, nu trebuie să ne agreăm toţi cu toţi, logic. şi mie, multe din textele tale din “pauza dintre vene”, cu transpiraţii şi menstruaţii, mi se par extrem de greţoase. de aceea, când am făcut recital din textele tale la cărtureşti – la cererea & lansarea ta -, am tăiat şi recompilat din volumul ăla de n-am mai putut, să scot ceva omenesc din el. lucru pe care nu ţi l-am spus până acum, dar dacă insişti să fim sinceri…

  33. Lorena Lupu says:

    Şi tot Miruna: dacă domnul Cristea Enache va face ceea ce bănuiesc eu că are de gând să facă, şi anume să scrie o cronică nimicitoare, care să desfiinţeze tot ce am scris eu până acum şi să mă dovedească drept un zero barat, ce va face dl. Soviany? Îşi va retrage oficial cronica laudativă despre “Rondo Capriccioso”? Aşa cum şi dl. Urian şi-a retras instant aprecierile despre “Hyde Park”?

  34. Cristian says:

    Imi pare rau ca, desi am fost printre cei prezenti in sala la lectura, imi exprim opinia atat de tarziu.

    Mici informatii care sa imi sustina opinia:
    – am scris destul de multa vreme, fara a avea totusi intentia de a face revolutii in domeniul literaturii;
    – am participat (destul de frecvent intr-o perioada) la sedintele a doua cenacluri literare;
    – am citit o parte din textele mele in acele cenacluri;
    – am citit “Rondo” si, fragmentar, “Batausul” si “Hyde Park”;
    – am mai participat la o lectura a Lorenei la Verde Cafe;
    – am participat pentru prima oara la o sedinta a cenaclului de la Muzeul Literaturii Romane (MLR);
    – am ajuns odata cu Lorena, astfel ca am prins doar o parte din lectura lui DDM.

    Dupa terminarea lecturii lui DDM, a urmat o discutie destul de inanimata pe marginea textelor si apoi a inceput lectura LL. Lorena are “defectul” de a fi terminat actorie astfel ca oamenii chiar se simt parte din poveste. Intreruperea a fost abrupta si disputa pe tema continuarii lecturii a devenit penibila. – Aici a fost o greseala a organizatorilor care, avand deja textul ce urma sa fie citit, puteau lesne sa isi dea seama ca va depasi timpul alocat si actiona in consecinta.

    Discutia a inceput sa se anime si au existat opinii in general pozitive despre lectura, argumentate pro si contra. Mi se pare evident ca autorul trebuie sa raspunda criticilor sau opiniilor. Autorul este acolo pentru a avea critica unui public avizat si, in cazul unei carti care este in faza finala, este acolo si pentru a avea o idee despre cum va fi perceputa noua aparitie. Un cenaclu trebuie sa fie un lucru viu, altfel ar fi mult mai simplu sa fie trimise fragmentele prin e-mail/publicate pe blog si sa rogi oamenii sa comenteze pe marginea textului.

    (va urma)

  35. racusoara says:

    @Miruna:

    Am auzit si eu, intamplator, de chestia cu “autorul vorbeste o singura data”, dar intotdeauna am considerat-o o masura pentru a nu rapi publicului posibilitatea de a oferi textului propriile interpretari. Pe de alta parte, criticii se simt, probabil, amenintati. Pai daca autorul explica, o data pentru totdeauna, ce si cum a vrut el sa spuna in text, ei isi pierd painea :D. Asa ca autorul trebuie sa vorbeasca putin spre deloc, iar ei mult si bine. O data asternute niste cuvinte pe hartie, ele capata un anumit inteles pentru fiecare persoana care le citeste. Practic, nici nu mai conteaza, de la un punct, ce a vrut sa zica autorul, conteaza ce a receptat fiecare. Si consider ca un adevarat iubitor de literatura nu se va lasa inhibat de faptul ca autorul se explica. Eu, de exemplu, pot sa ascult aceeasi melodie si sa ii dau multe intelesuri diferite, in functie de starea mea de spirit (ea poate sa fie, in mod evident si declarat una de dragoste, iar eu s-o interpretez ca fiind despre familie sau orice altceva am eu nevoie in acel moment). Tot asa, mi se pare interesant sa aud direct de la autor ce a gandit si simtit cand a scris textul sau, dar asta nu-l va face mai putin al meu cand il citesc.
    In aceeasi ordine de idei, nu cred ca se poate imputa autorului felul in care e inteles de public. De care public? De mine? De critici? De profesori? De muncitori? De coafeze? Ca, in fond, e evident ca am iesit de mult din acea epoca in care poetul scria despre pasarele, iar cititorul trebuia, dupa descrierea poetului, sa fie in stare sa deseneze fidel pasarelele din poezie. Acum, cel mult, un scriitor poate sa creeze imagini, stari, metafore in care cititorul se poate regasi intr-un fel sau altul. Felul depinde de el, ca nu i se mai poate da mura-n gura.
    Cred cu tarie ca nu exista un wrong answer in literatura, atata vreme cat exista oameni carora le place o opera. Cred ca nu ar trebui sa mai existe oameni de care sa depinda soarta unui autor, pentru ca imi blocheaza mie accesul la el (daca criticul face cronici proaste, urmatoarele carti au sanse sa nu mai vada lumina tiparului, daca asta se intampla, eu nu mai ajung sa le citesc si asta in functie de gusturile rafinate ale lui X?…poate ale mele nu sunt atat de rafinate…)si pentru ca arta ar trebui sa fie o chestie mult mai libera decat este. Si zic merci ca au aparut mediile virtuale de expunere, unde artistii nu mai trebuie sa treaca prin nici o astfel de proba de foc, unde ei pot dialoga liber cu publicul, pot primi feedback direct si dupa propriile reguli, fara sa trebuiasca sa se supuna toanelor si preferintelor unor oameni care “se pricep mai bine” decat noi, amaratii, care vrem doar sa citim si sa gandim cu mintea noastra, nu cu a criticilor.

  36. anetavegeta says:

    Dar repede iti sare mustarul, artisto.

  37. Lorena Lupu says:

    Da, am câteva borcane de muştar săltăreţ în frigider.

  38. Miruna Vlada says:

    draga lorena
    sincer nu ma asteptam sa fii din nou agresiva. in fine, daca tu spui ca raspundeai la intrebarile publicului atunci nici tu nici publicul nu ati inteles ca erati la un cenaclu.. la o lansare sau mai ales la o lectura publica miza este tocmai dialogul intre scriitor si audienta. la un cenaclu sunt impresiile critice, ce au la baza un filtru valoric, realizat adesea de scriitori si mai ales cititori profesionisti. autorului ii punem intrebari la bere la cenaclu il comentam iar el asculta si evident invata (din orice tip de opinie nu doar din cele favorabile evident). cenaclul de la litere coordonat de manolescu si apoi de cartarescu este o emblema in acest sens chiar al “defrisarii” totale a textelor citite (era chiar nevoie de tarie ca autor sa citesti acolo) dar rezultatul uite care e: o serie de autori romancieri sau poeti de prima mana, care toti isi datoreaza profesionalismul in scris acelui cenaclu. era doar un exemplu. cred ca tipul tau de relatie cu publicul (f legitim dealtfel) s-ar potrivi mai bine cu o lectura publica.
    in legatura cu volumul meu – sincer nu simt nevoia sa explic dece era menstruatie&transpiratie in anumite poeme. ca tu nu ai rezonat la ele e perfect ok. de aceea am apreciat ca in selectia ta la acel moment actoricesc(pentru care inca iti raman indatorata)ai ales doar acele poeme cu care ai rezonat si care ti-au trasmis ceva mai mult. sinceritatea face bina sa stii.
    si faza cu octavian care sa isi retraga cronica la rondo capricioso sincer mi se pare stupida si nu inteleg ce legatura are in contexttul discutiei noastre.
    as fi in stare sa pariez ca daniel cristea enache nu te va desfiinta intr-o cronica pentru ca nu e in stilul lui sa personalizeze si sa se razbune, in aceste conflicte neexistand niciodata o miza literara. dar cine stie..
    cam atat.

  39. Miruna Vlada says:

    a si e tare faza aia cu “sa scot ecva omenesc din el” . asta ce inseamna ca transpiratiile si mesntruatiile care te ingretosau pe tine nu sunt omenesti??? lol

  40. Lorena Lupu says:

    nu prea ştiu unde am fost “din nou” agresivă. În momentul în care ţi-am spus că nu ai fost acolo, deci nu ştii ce s-a întâmplat, sau în momentul în care am hotărât să fiu sinceră?

    Şi nota bene: sinceritatea mea faţă de tine nu a fost atac la persoană: “eşti o incapabilă”, ci s-a referit strict la ceea ce mi-a întors stomacul pe dos în volumul respectiv. şi nu te-am umilit public cu ea, deşi puteam să o fac. nu am declarat despre întregul volum că e o tâmpenie – ce drept aş avea să fac lucrul ăsta? nici unul.

    Mai departe: cred că ţi-au mai povestit unii nişte lucruri de la ultimul tău comentariu încoace, dar nu te-ai uitat peste ele. Ref. la ascultat critici şi învăţat din ele: Sorin Despot mi-a reproşat “o metaforă prea laxă” din text, am spus: “ok, ai dreptate”, şi am revăzut acasă metafora respectivă. (Am o memorie aproape filmică uneori.) Asta e diferenţa dintre CRITICĂ CONSTRUCTIVĂ şi ATAC LA PERSOANĂ.

    faza cu octavian are următoarea legătură: cei mai mulţi dintre cei prezenţi în sală, inclusiv cei pe care nu îi atrăsesem eu, se declaraseră încântaţi. toţi fuseseră de acord că nu era poezie, ci un amestec de poezie-proză-text dramatic, dar majoritatea declaraseră că este o propunere nouă şi interesantă. până în clipa în care a intervenit vocea stentorială a lui Daniel CE, m-a admonestat pentru tot ce îi greşisem de-a lungul istoriei, şi mi-a spus că sunt o “veleitaristă” dpdv literar. (Deci, tot ce am făcut este egal cu zero). Atunci, lumea a amuţit, şi toţi, inclusiv Urian, şi-au retras instant aprecierile.

    Pentru că aşa e lumea literară în Ro: e formată din păstor (formator de opinie) şi turmă. Dacă păstorul enunţă o axiomă, turma îşi retrage instantaneu părerile.

    Şi eu îl credeam pe Daniel Cristea Enache o persoană obiectivă şi echilibrată, altfel nu m-aş fi dus la Muzeu. Dar o persoană obiectivă şi echilibrată neagă valoarea unor aspecte, nu a unui om.

    Al doilea comment: bun, mă bucur să văd că remarcile minimalizante te irită şi pe tine. Deci, suntem pe aceeaşi lungime de undă, chiar dacă nu recunoaştem. 😉

  41. racusoara says:

    @Miruna

    Scuze daca ma insel eu si te fac mai tanara decat esti, dar tu ai apucat cenaclurile lui Manolescu si Cartarescu? Pentru ca din cate tin eu minte, s-au incheiat de multisor…

  42. Lorena Lupu says:

    Gata, oameni buni, hai să nu devenim repetitivi! Propun să suspendăm şedinţa până la lansarea lui Hyde Park. Poate facem aşa: o să am doi invitaţi, pe prefaţatorul Sebastian Corn şi pe cel mai frenetic denigrator, Daniel Cristea Enache. Unul vă va spune de ce să cumpăraţi cartea, celălalt de ce să n-o cumpăraţi. Şi va fi o noutate absolută, pentru că în general lansările sunt ciorchini de laude şi atât.

    Meeting adjourned!

%d bloggers like this: