Iulia şi flori în păr

Unul dintre lucrurile pe care nu trebuie să le neglijăm, mai ales după ce am ajuns la maturitate, e să susţinem şi să fim alături de copii talentaţi, pentru că şi tu ai fost susţinut pe la începuturile tale, sau n-ai fost, dar ţi-ai fi dorit. Şi de ce să nu faci viaţa altora mai frumoasă decât a fost a ta?

Iulia Ioniţă are 18 ani şi avem un fel de afinitate la prima vedere. De când am văzut-o la un eveniment alături de mama ei, Corina Ozon, am simţit o apropiere cu totul specială. Apoi am început să povestim şi m-am prins că e exact formatul meu de om: aparenţa de “sugeţi pula, toată lumea” şi esenţa de “cine vrea prăjituri?”.

Cartea Iuliei, Flori în păr, e povestea unei rockeriţe. O tipă pe care Iulia o tratează demitizat, cu o autoironie irezistibilă, aşa cum îşi tratează toate personajele şi situaţiile. Şi deşi cartea nu e perfectă, pentru că se vede hărnicia debutantului, dorinţa de a înghesui cât mai multe personaje, situaţii, întâmplări, trădează foarte, foarte mult talent. O forţă de sine stătătoare. Tehnica se învaţă în timp. Talentul există sau nu. Şi în această carte, condeiul de forţă se vede de la o poştă.

Lansarea de la Grill Pub, sau Rock Pub, cum se numeşte neoficial, m-a lăsat mască, pentru că în afară de Corina Ozon, am fost veteran de vârstă. Clubul acela, deloc mic, a fost plin vârf de liceeni. Mulţi, mulţi copii – “noi nu suntem copii!!” “da, mă iertaţi, mulţi, mulţi oameni mari” – veniţi la o lansare a unui scriitor de vârsta lor.
La care a cântat o trupă de rock, tot de liceeni, Redmark. Absolut adorabili.

Simt nevoia să punctez un lucru: cine înjură generaţia tânără nu are de a face cu ea în realitate. Ce văd eu, ori de câte ori mă intersectez cu copii – “noi nu suntem copii!!” “da, mă iertaţi, oameni mari!” – e solidaritate, muncă cinstită din toată inima, bunătate şi o calitate umană neştirbită de frustrările comunismului şi ale formelor de snobism post-comuniste.
Ei au organizat lansarea până în cel mai mic detaliu, au filmat un trailer de zece minute, au creat playlistul evenimentului – cei din trupa Redmark chiar au compus o melodie care să reflecte spiritul cărţii. Pe scurt, mi s-a topit inima.
Tot ce-mi doresc e ca tinerii ăştia minunaţi să nu fie şi ei aplatizaţi de rahatul tradiţional al traiului în România.
Şi cumpăraţi cartea Iuliei. Va fi o lectură captivantă.