Ştiu că plângeţi în pumni pentru că nu ne veţi vedea la Cluj 🙂 , de aceea vă oferim câteva imagini, ca să ştiţi ce aţi ratat (cu menţiunea că pozele de repetiţie sunt la lumina zilei, nu a reflectorului, şi nu suntem pe scenă, ci într-o sală de balet):
Fotografii de Cristian Samoilă.
Ce le-a fătat mintea
Uau! Marturisesc, eram usor invidioasa pe clujeni ca vor avea ocazia sa vada treaba aista! Imi pare insa rau ca s-a intamplat asa, nu e drept :(! Sper s-o puteti face in Bucuresti, cine stie, poate da norocul peste mine si pot veni si eu sa vad!
viaţa în general e un lucru nedrept, draga mea. 😉
Stiu, Lorena, ai dreptate, sa nu-ti imaginezi o clipa ca as crede in dreptate absoluta pentru toti, am avut si eu partea mea de dezamagiri pe capitolul asta. Pur si simplu mi se pare cel putin injust sa pui un om sa repete, sa se pregateasca, sa anunte o reprezentatie si apoi s-o anulezi in ultimul moment! Desi, vorba ta, bine ca nu ati apucat sa si urcati pe scena si apoi sa va spuna: Sorry, no cash!
în cazul ăla, se lăsa cu sânge. 🙂 “There would have been blood.”
Si tu ce cauti incaltata in sala de balet ca o … in fine ?
Popăscule, nu e un secret pentru nimeni faptul că ai creierul mic şi atrofiat. Dar chiar şi aşa, mă mir: ţi-e greu să sesizezi faptul că ăla era un personaj?
Chit că sala era de balet, repetiţia era la un spectacol de teatru. Greu, nu?
(Sau există o explicaţie alternativă: poate te căutam pe tine, să comunicăm la nivelul tău. :lol:)
ce păcat…aş aş fi putut veni şi eu, că Bucureştiul mai nou e cam departe pentru mine…
🙁
Eu nu o sa comentez nimic vis a vis de poze. Am o singura intrebare. De unde ai luat carja aia albastra ?
păi leone, nu ai ce comenta vis a vis de poze, trebuia să vezi spectacolul. iar cârja… are tata o fabrică de cârje albastre. 😀
Intrebam de carje pentru ca Sorana s-a apucat de importat carje si vream sa stiu daca este vreo carja de-a ei 🙂
mişto trupuri