Cafeaua mă-sii de viaţă şi afurisită, că m-a făcut mama fără noroc

Primim pe mail:

Bună, Lorena,

Sunt X. şi te citesc de o tonă de timp. M-aş bucura foarte tare să mă primeşti şi pe mine în poşta redacţiei cu povestea mea de viaţă, şi eventual să-mi zici şi o părere prietenească. 
La serviciu l-am avut coleg pe Săndel. Mereu sobru. Adică, nu era genul de tip cu care să stai să te baţi pe burtă şi să faci caterincă. Mereu îşi analiza colegii de la serviciu, uneori şi pe mine (numai că pe mine mai altfel). L-am observat cum se uita la mine discret, subtil. Iniţial, am zis că mi se pare. Mereu generos să conducă colege de muncă acasă. Pe mine niciodată. Mă evita. La sfârşitul lui iulie, trebuia să ne mutăm sediul, şi puteam nimeri la sucursale diferite, ne-am fi văzut foarte rar. Aşa că m-am gândit să îi dau un sms, oarecum să pară că din greşeală.

Eu : Vezi că mergem la munte, să nu uiţi cheia de la chiloţii de tablă, de la nevastă!
El : Cred că ai greşit destinatarul, sau mergem la munte şi eu nu ştiu?
Eu: Ha ha ha, glumăăăăăăăă! Dar dacă insişti, mergem la munte!
El: Cred că glumeşti, din câte te cunosc, nu te încurci cu luaţi, iar eu nu sunt pe cale să divorţez. Eu : Nu mă cunoşti deloc, plus că nu vreau să mă mărit, sunt prea tânără pentru asta! Hai să ne vedem şi să vorbim la o cafea, ce zici?
El: La o cafea, sigur, oricând. Mâine la 6? Acum nu sunt în ţară.

A doua zi, a venit. Eram deja pregătită, luasem vin şi mă pregăteam să îl invit direct la mine acasă. Ce atâta cafea pentru un futai? Săndel mă sună să îmi spună că e jos cu maşina şi mă aşteaptă. Aşa că i-am băgat un pretext să îl urc la mine, la vin.

Eu: Ăăăă…nu știu cum să îţi zic dar… mi s-a futut windows-ul la computer, şi săptămâna asta ştii că trebuie să facem formularele alea pentru firmă.
El: Și ai Cd-ul de la Windows?
Eu: Nu.

El: Și cum să îţi instalez?
Eu: ….( pauză).

Cobor, intru în maşină.

El: N-am apucat să mănânc azi, am venit direct. Ţie ţi-e foame?
Eu: Nu. Dar dacă vrei, mergem să mâncăm…
El: Nu mănânci acum, sau nu mănânci în general?
Eu: Acum, numai ce am mâncat.

Vrăjeală, băgasem la vin şi whiskey să prind curaj pentru cafeaua aia nenorocită.

Dă să pornească maşina. Îl sun pe Alex, un amic. Îl sun ca să îl fac gelos, să îi văd reacţia. Vorbesc două minute cu Alex. Pe drum, Săndel sună pe cineva şi pune telefonul pe speaker. Răspunde un tip. Îl întreabă dacă are Cd de windows să îi instaleze programul colegei lui (adică mie). Ăla zice că îl are. Mergem la ăla care stătea la mama dracului, afară din Bucureşti. Îi dă Cd-ul lui Săndel şi ne întoarcem la mine, la 23 noaptea. Se pune la laptop şi instalează windows-ul cu prietenul lui în telefon. O ţineau în conversaţii băieţii. Eu, nervoasă cât încape.

Termină de instalat şi îmi repetă la nesfârşit ca o placă stricată cât de norocoasă sunt! Că am avut noroc să fie prietenul lui acasă, că în general ăsta stă la gagică-sa în Cluj. Dă să plece şi îmi aruncă aşa într-o doară: Cafeaua nu am mai băut-o, dar rămâne pe altă dată.

Aaaa, deci nu e totul pierdut, mă gândesc eu.

Aşa că insist : Putem să o bem şi acum.

El: E cam târziu acum pentru cafea… pe alta dată.

Și pleacă.
După ce pleacă, îi trimit sms de mulţumire, iar el îmi repetă again cât de norocoasă sunt. Îi spun cât m-aş bucura să bem cafeaua aia… iar el îmi răspunde: Da, nu au intrat zilele în sac. Plină de nervi, îi zic: Asta sună a vă sunăm noi, adică niciodată! El: Nu am vrut să sune aşa, dar am un program ciudat… promit să nu fie ca în povestea cu vă sunăm noi!
Ne repartizează la sucursale diferite. 5 luni de zile nu ne vedem.

Într-o zi, mă nimeresc cu el la birou. Jovial ca niciodată. Plin de bancuri, aşa deodată. Mă duce cu maşina acasă după muncă. Azi aşa, mâine tot aşa, a treia zi îmi zice ( în drum spre casă) : N-am uitat de cafeaua aia şi o să o bem, dar nu ştiu să îţi zic exact când.

Mă umplusem de nervi. Ăsta nici după atâta timp nu ştia când. Iar el zâmbea. Aşa nevinovat.
Zilele treceau, noi ne vedeam la muncă. Dintr-o dată, omul sobru cochetează cu toate muierile de acolo. Le cere numărul de telefon ( când sunt eu de faţă). Din nou mă evită la muncă, dar mă duce acasă. Dar când mă duce acasă cu maşina, pune telefonul pe speaker şi conversează cu toate muierile, nu se sfieşte că sunt eu de faţă sau ceva. Ba parchează maşina în pantă şi mie îmi e greu să deschid portiera care îmi vine mereu în faţă şi par ultima penibilă. Ba vede că nu-mi mai merge bricheta şi el stă cu bricheta lui în mână lângă mine şi se face că plouă.
Se face juma’ de an de când a zis că nu a uitat de cafea si… pauză. O să ies dracu’ la pensie până dă ăsta o amărâtă de cafea. Sau dacă a zis-o strict de bun simţ, mai bine tăcea. La ce să-i mai aminteşti uneia de cafea dacă nu vrei?” 

————

Dragă X.,

Din povestea ta remarc cu stupoare că te porţi de parcă acea cafea ar fi scopul ultim al relaţiei voastre, nu omul. Ceea ce mi se pare cel puţin bizar. Mă gândesc să-i invit pe cititorii blogului să facem chetă, să-ţi cumpărăm un pachet de cafea la jumătate de kilogram, să-ţi satisfacem mica hachiţă, să te ajute să vezi pădurea cea de dincolo de acest infim copăcel.

Modul în care l-ai agăţat cu SMS-ul cu muntele e master move din şcoala superioară de gagici cu coaie. Bravo.

Felul în care ţi-a răspuns stabilea clar coordonatele: Interesat, dar numai extraconjugal. Tu i-ai confirmat că regulile jocului sunt OK pentru tine, până aici a fost bine.

La prima întâlnire, iartă-mi francheţea, dar te-ai purtat ca o cretină absolută. Şi o luăm pe rând.

A) Bărbaţii sunt complecşi şi variaţi. Dar, ca parteneri, se înscriu în două tipologii principale: bărbaţii gentlemani şi bărbaţii lurkeri. Iar tu, înainte să te arunci cu SMS-ul, trebuia să te prinzi cărei categorii îi aparţine omul.

Pentru că, dacă un tip îţi place, contează să ştii să îi fii femeie, adică tandră, caldă şi adaptabilă, să te aliniezi un pic la povestea lui, până se relaxează.

Un bărbat gentleman e ăla care are nevoie de jocul seducţiei, să se simtă bărbat. Să te ducă la un restaurant frumos, să-ţi spună poveşti de amor, să cheme lăutarii să-ţi cânte Zaraza şi să cumpere trandafiri pentru tine. Exagerez, dar cam asta e linia generală.

Lurkerul e ăla care vrea direct la tine sau la el, chiloţii jos, hai, acţiune. Şi aici exagerez, dar şi aici, cam asta e linia generală.

Un gentleman se va simţi adânc ofensat să-l tratezi ca pe un lurker. Ia-i plăcerea de a te seduce şi va fi un copil căruia i-ai luat jucărica. Un lurker va fi lovit în calicenia lui ontologică dacă ai aşteptări de gentleman. Va plânge pe la toate colţurile că femeile-s materialiste şi curve. Ia-i plăcerea de coţăi cu vinu’ de la bunică-su de la ţară şi va fi un copil căruia i-ai luat jucărica.

De aceea e important să STUDIEZI marfa înainte să acţionezi.

Error 1: Ai tratat un gentleman ca pe un lurker. Greşeală cruntă, cruntă. 

Apoi, victima ta era un bărbat căsătorit. Cu bărbaţii căsătoriţi, treaba stă aşa: ei au deja acasă o nevastă care-i pune să ducă gunoiul şi să ia bere de la colţ. Calcă strâmb special pentru că acasă nu se mai simt donjuani şi nu mai pot cuceri.

Când tu l-ai aşteptat de la sosire cu “Repară-mi aia”, toată erecţia lui a murit, şi s-a simţit bărbatul care duce gunoiul. Dacă-i mai era şi foame, şi calcula să te ducă la masă, i-a murit şi erecţia din suflet, nu doar cea fizică. Dragostea trece prin stomac. Un stomac gol e profund şi definitiv impotent.

Error 2: În loc să fii sweet, cute şi elegantă, ca o garofiţă, tu l-ai făcut să se simtă pus la muncă. Foarte, foarte greşit. 

Când ai urcat în maşina lui, ai început să-ţi dai telefoane cu altul. Să ne înţelegem. Tu. În maşină cu ăla pe care îl voiai. În loc să-ţi concentrezi energiile pe el. Şi să construieşti o poveste de dragoste. I-ai arătat din primele secunde că e irelevant şi că joci joculeţe.

Mai ales dacă bărbatul e un gentleman, şi se pregătea să-ţi ofere o seară superbă, chestia asta a fost o mârlănie gratuită, inutilă, penibilă şi complet fără rost. Logic că a stat pe telefon cu alţii toată seara. Dacă tot i-ai stricat absolut toate ploile, ai meritat-o cu vârf şi îndesat.

Error 3: Există o formă particulară de prostie umană, prezentă la ambele sexe, care se traduce în a nu şti când să te opreşti din joculeţe de rahat şi când să trăieşti momentul. 

Din clipa aia, pentru el, restul serii a fost un “futu-te-n-gură-futu-te-n-gură-futu-te-n-gură.” Nu îl acuz cu nimic. Trebuia să fii nervoasă pe tine, că te-ai purtat ca o ţărancă retardată, nu pe el, care se pregătise să te trateze ca pe o lady.

Şi mai e un lucru. Bărbaţii timizi, de obicei, îşi fac un scenariu al primei seri. Scenariu de zero spontaneitate. Scoate-i din scenariul ăla şi rămân complet descoperiţi, ca nişte actori care şi-au uitat replica.

Dacă eşti interesată de om şi vrei să ai ceva cu el, intră în scenariul ăla, să-l ajuţi să-şi iasă din jena primei interacţiuni. Ai tot timpul, după, să îi ceri să-ţi repare ţevile şi wc-ul defect, şi să-ţi desfacă borcane şi să-ţi monteze un candelabru de vibratoare în dormitor.

—-

Dar se pare că i-ai plăcut suficient încât să-ţi găsească scuze în sinea lui pentru comportamentul de gâscă bătută în cap, şi a reapărut după câteva luni. În prima seară, te-a dus acasă cu maşina. Aveai toate posibilităţile la tine. “Hai să ne oprim pe drum la o salată”. “Hai până sus la un ceai.” “Opreşte maşina, vreau să mă fuţi acum.”

Tu, lemn. Dumnezeeeu preferăăă lemnuuul.

După două-trei seri de lemn, ţi-a amintit de cafea în glumă. Ce ţi-a spus el, în traducere liberă din română subtilă în română de ţărănci proaste e: “Făi, handicapato, noi aveam un flirt, îl mai reluăm?”

Tu ai dat-o moartă, iar el, om de bun simţ, a considerat că răspunsul e “nu”.

Şi atunci a început să se joace cu toate femeile din univers, să-ţi arate ce pierzi. Aşa-s bărbaţii. Simt nevoia să-ţi deseneze ce pierzi, de parcă n-ai şti.

Morala poveştii: uită în morţii ei de cafea. Cred că toţi cititorii mei au un leu, iar Jacobs de 500 de grame e 17 lei la Auchan. Îţi luăm noi cafea pe trei luni, iar tu, scăpată de fixaţia asta nesănătoasă, du-te la om şi spune-i următoarele:

Terminăm şi noi cu joculeţele de rahat secolul ăsta? Te plac, mă placi. Hai să acţionăm în consecinţă.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

10 Responses

  1. Ai putea face o sectiune speciala pe blog cu articole din astea de tipul “cititorii intreaba, Lorena raspunde”.
    E mult prea tare ce ai facut aici cu mailul asta!

  2. Li says:

    Minunat :). După aplicarea sfatului, si X îți va multumi…

  3. Lady says:

    mhm….rara senzatia asta de… “Ywah, that pretty much sums it up. Noting more to add.”
    Daca m-as simti in stare sa compresez o epopee in sub 2500 de cuvinte ti-as scrie si eu o poveste, daca tot primesti chestii d-astea la posta redactiei.
    Sau m-as apuca de-un blog.
    Sau macar de-un jurnal

  4. Sorin says:

    Da” poate nu-i place omului de ea. Poate are un neg păros pe nas, poate pute sau poate a intrat după ea in wc-ul de la firmă și a găsit apa netrasă. Chiar dacă misandrele susțin că bărbații sunt doar pachete de testosteron, nu-i obligatoriu ca ei să vrea să fută orice. Uneori au și hormonii mândria lor. Restul e filosofie, cu sau fără cafea.

    • Lorena Lupu says:

      dacă nu-i plăcea, nu se oferea s-o ducă acasă. nu-ţi transfera problemele personale în această povesre.

  5. rox says:

    mamica, esti buna rau :)):)). ps: daca se face cheta….sa mor ca dau si io un leu =))=))

  6. M.A. says:

    Nu există nici un alt loc pe Internet cu aceeași identitate stilistică ca cea de aici. 🙂 Mulțumim, și în special mulțumim pentru ultima propoziție.

  1. May 30, 2016

    […] natura lor. Nu le bulversa acest plan, decât dacă ai ceva mult mai bun pe rol. Vezi scrisoarea asta a unei cititoare care l-a scos pe tip de pe scenariul lui, dar nici n-avea idei mai deştepte, aşa […]

Leave a Reply to Lorena LupuCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading