Când cineva apropiat are Covid

Menționez că nu m-am întâlnit fizic cu persoana de trei săptămâni, deci nu sunt contact direct și nu trebuie să mă izolez. Dar vorbim des la telefon și prin mesagerie.

Când îți descrie simptomele, îți stă inima în loc. În special febra mare și dificultatea în a respira. Te rogi cu basca în mână, ca un milog, să sune la ambulanță, să primească îngrijiri medicale adecvate, și te rogi să fie tratat cu responsabilitate și dăruire la spital.

Ai vrea să fii alături, dar nu poți, pentru că ai deveni contact și ar trebui să te rupi de lume câteva zile pe care eu nu le am. Asta în cazul bun. În cazul nasol, ai face și tu covid și l-ai plimba de colo-colo, să îl dai mai departe și altora.

Abia când ai o persoană apropiată bolnavă de Covid te izbește cu adevărat sentimentul neputinței tale în calitate de ființă umană. Faptul că nu poți da aer altora. Faptul că, în definitiv, ajutorul pe care îl putem oferi este mărunt și insignifiant.

Poți doar să suni și să scrii. Să îmbărbătezi. Să insufli ambiție și determinare. Să te bucuri când scade febra – fără să influențezi cu ceva numita scădere. Când se eliberează căile respiratorii. Fără să influențezi cu ceva numita scădere. Când suni omul și afli că tocmai își făcea abonament la Netflix și pregătea un maraton de filme de acțiune old school. Asta înseamnă că e bine. Cât îi era rău, nu l-ar fi interesat nici măcar un s** tape cu Megan Fox, din perioada Transformers.

Când ai un om apropiat bolnav de Covid, îți vine să iei o mitralieră, să-i aduni pe toți conspiraționiștii c** de pe Facebook, ăia cu e o simplă răceală și ăia cu boala nu există, și să-i împuști în grup, apoi să le savurezi sadic decesele. Bine, eu nu am răbdare cu ei anyway, dar în acest caz, prostia și iresponsibilitatea lor aduc atâta suferință.

Când ai un om bolnav de Covid, și știi că tu personal nu ai ce să faci, să-i fie mai bine, înțelegi cum au ajuns oamenii primitivi să dezvolte magia și religia. Din neputință și disperare. Mai că îți vine și ție să culegi buruieni de pe drum, să faci foc cu ele și să zici abracadabra ciribambum, poate se întâmplă miraculos ceva.

Covid e printre noi și e serios. Înainte de orice scandal politic, mediatic sau zvonuri de război. Aveți grijă de sănătatea voastră.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. ana says:

    multa sanatate! cel mai trist e cand au copii, care nu s-au putut vaccina pana acum

    si sentimentul de neputinta il am cand nu reusesc sa conving oameni rationali, cu carte, sa isi vaccineze macar parintii batrani si nu prea sanatosi.

  2. Costin Mihai says:

    Pot sa spun ca ai perfecta dreptate! Dar iti zic ceva public personal: Chestia asta am simtit-o cu tine, chiar daca nu te cunosc, nu am interactionat vreodata, nici macar un strop de legatura reala nu exista. Cred ca atunci cand respecti un om, simti adevarata valoare a lui.

Leave a Reply to ana Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: