Capcana fără sfârșit a cumpărăturilor online

Salut, sunt Lorena Lupu și sunt acea fată. Acea fată care, la 3 noaptea, într-un puseu de nesomn, intră pe siteul unui magazin online și cumpără jumătate din marfă. Acea fată care vede un ruj superb pe o altă persoană, la coadă la Mega, și se bagă prompt în vorbă, să afle marca și numele produsului, apoi se duce pe siteul companiei să-și achiziționeze același ruj. Fata care are mai mult decât va purta vreodată, dar în continuare îi tremură sufletul dacă vede niște pantaloni evazați cu fermoare plasate creativ și dacă mai apar și paiete pe undeva, oh, my Lord. Da. Cât? 128 de euro? Să fie primit.

Rezultatul tragic este că îmi fac singură niște găuri abisale în buget și trebuie să muncesc mult peste capacitatea mea de rezistență la efort, să accept orice colaborare atâta timp cât e pe bani, doar să-mi satisfac demența.

La început, era o formă de putere. Uite, am bani acum, sunt o #bossbitch, pot să-mi cumpăr tot ce vreau, nu mai sunt constrânsă de foamea și lipsurile din adolescență. Apoi, ca orice formă de putere, s-a transformat peste noapte într-o formă de slăbiciune. Și aici a apărut problema.

Realitatea e că ne cumpărăm mult mai multe lucruri decât putem folosi realist. și dacă ne-am format o deprindere cu asta, realitatea e că nu ne putem abține.

Dar realitatea e, pe de altă parte, că suntem STĂPÂNII propriilor vieți, nu sclavii umili ai acestora, drept care, putem să luăm decizii și să ne ținem de ele.

Luna august a fost luna mea no-buy. E o lună proastă pentru freelanceri oricum. Puține proiecte, puține donații pe Paypal, traficul cel mai mic din tot anul. Drept care, ia hai să nu cheltuiesc eu banii care nu veneau.

Unsubscribe

Principala problemă e când vin mailurile promoionale. Noile rujuri de un roșu intens. Noile palete de la Anastasia Beverly Hills. Noua colecție toamnă – iarnă. Noua sculă-n basculă.

Poți să te uiți la ele cu jind dureros, sau poți să dai frumușel unsubscribe la mailurile cu oferte. Pe principiul ce nu știi nu te supără.

Dacă nu vin mailurile, scade impulsul de a vizita siteurile. Pentru că și tu, și noi știm: nu te limitezi să cumperi rujul roșu din superofertă. Mai vrei și beauty blendere noi, mai vrei și ceva interesant pentru sprâncene și holy fuck, promoție la un gel de păr.

Scoate-le din bookmarks.

Cât timp le ai afișate în bara superioară a brwserului, o să le vizitezi. Știi asta. O știu și eu. O știu și ei. De aceea te tot pistonează să afișeze notificări.
Dacă le scoți din bookmarks și blochezi notificările, jocul dependenței scade. Îți impui să porți ceea ce ai deja și să le vizitezi abia când o să ai practic nevoie de ceva.
Adică în jumătate de an, de exemplu, când vine vorba de rimeluri, că aici e sadismul. Tu cumperi tone peste tone de produse de beauty pe care le arunci aproape virgine, pentru că nu ai cum să folosești atâta makeup nici dacă te dai pe tot corpul.

Dar nu îți șterge contul de client.

Mă gândeam cum ar fi să-mi șterg conturile. Prost. Prost pentru că peste jumătate de an / un an o să am nevoie de produse noi și e păcat să nu beneficiezi de punctele deja acumulate, coșulețul verde, cardul roșu sau ce alte reduceri revin nivelului tău precedent de spart banii inutil.
Ca regulă generală în viață: dacă o prostie pe care o facem are și potențiale consecințe pozitive, ia hai să ne bucurăm de ele.

Setează-ți ads pe Facebook și Instagram.

Rețelele sociale îți arată reclame pentru că, desigur, așa îți pot oferi gratuitatea contului. Oamenii care muncesc din greu să-ți ofere ție resurse pe aceste rețele trebuie plătiți și ei cu ceva, iar acești bani vin din publicitatea adaptată la nevoile tale.
Dar ai setări la reclame. Și poți bana anumite categorii de produse. De exemplu sweets. Sau makeup. Sau scule de pescuit. Depinde de ce depinzi.

Nu intra în competiție cu alții.

Mulți oameni se apucă să cumpere o tonă de haine, makeup, bijuterii sau orice altceva pentru că au mereu privirea îndreptată spre gardul vecinului. Ăla are, ce, nu pot și eu? Ce, eu sunt mai prost?
Instagram, care e bazat exclusiv pe fotografii, pe asta se și bazează. Că tu o să te simți inferior când îl vezi pe Gigel cu mașina lui nouă și o să-ți vinzi un rinichi să o iei și tu.
Nope, suntem mai inteligenți de atât. Sau putem fi. Putem fi noi înșine și să nu ne interesezze să fim mai speciali decât niște oameni despre a căror viață reală nu știm nimic?

Regula celor 24 de ore.

Îți umpli coșul cu tot ce vezi frumos și interesant într-un shop online. Nu da checkout. Oprește-te. Dă-ți un timp de 24 de ore în care să meditezi, cu dulapurile tale din viața reală în față, dacă ai nevoie de acele obiecte sau nu.
La una dintre palete, am meditat o săptămână întreagă chiar. Și asta pentru că am mai mult fard decât ar trebui să fie legal să dețină cineva. Până la urmă, am cumpărat-o oricum, că lupu-și schimbă părul, dar năravul ba. Dar cu acest mic conflict interior, am evitat în acea săptămână să cumpăr altele zece, cum garantat aș fi făcut.

Sună un prieten

Sigur, nu pe zgârca satului, care poartă același palton jerpelit de trei ani, nici pe spaima-bugetului, care are 15.000 de euro datorii la bănci numai pe credite de nevoi personale. Sună un om sănătos la cap, care să știe să se bucure de lucruri frumoase, dar să aibă discernământ matur.
Convorbirile cu prietenii te ajută mult să îți ții dependențele sub control. Indiferent care ar fi dependențele cu pricina.
Evident, alegeți un om de încredere. Să nu știe mâine tot Bucureștiul cum ați tufut voi 2.000 de euro pe chiloți luna trecută.

Ah, și luna mea no-buy pe august? Desigur, am o geacă nouă, două perechi de pantaloni, două de pantofi și niște eyelinere nou nouțe. Dar comparativ cu orgia financiară care ar fi fost fără această măsură, eu zic că e bine.

***

 

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Ivy says:

    “zgârca satului, care poartă același palton jerpelit de trei ani” mersi de reality check. Chiar nu ma gandeam ca hainele mele preferate de iarna pe care le port si mai mult de atat (pe langa cat le-or fi purtat primii proprietari) imi strica atata.
    Pe de alta parte de ce ar fi uzat fizic/moral un palton dupa cativa ani? E luat dintrun lant de fast fashion sau era supertrendy?

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger