Care e problema incelilor cu Starbucks?

Mai apare din când în când câte un maskul ferok. Ferok as in plictisit de manuela și de stânguela. Genul care are senzația că feminismul e direct de vină pentru indezirabilitatea lui, și că fără feminism, cineva ar fi avut vreo datorie de la Domnul, sau alt bărbos atemporal, să-și facă viața insuportabilă tolerându-i agresivitatea, zgârcenia, prostia și slugărindu-l supus fără vreo formă de recunoștință sau apreciere.

Și maskulul ferok începe să abereze despre voi, feministele, care fakeți și dReGeȚi. Știți discursul. Discurs care îmi evidențiază instant că interlocutorul e jet material.

Tehnic, cât timp noi feministele ne manifestăm feminismul într-un mod relativ pașnic, constând din gestionarea atentă a accesului la vaginul din dotare și la negocierea unor condiții mai bune de trai, și în nici un caz hărțuind oamenii aiurea – cât timp nu eu sunt în secțiunea de comentarii a acestor gigei, frecându-i agasant la icre, ci ei în a mea – ar trebui să fim pur și simplu lăsate în pace și punct.

Viața noastră e proprietate personală, vaginul idem, deci ce plm problemă are un mârlete random legat de asta și de ce morții lui nu își vede mai departe de labă.

Dar mereu discursul se termină așa:

Bla, bla, voi feministele care credeți că un salariu bun e mai interesant decât să-mi faceți mie ciorbă în fiecare zi și să nu vă aduc un rahat de ghiocei de 8 martie, și care așa și pe dincolo, și care hap hap hap muuu behehehee hauhau (aici cetățeanul devine incoerent de frustrare și de tensiune sexuală nerezolvată de decenii, pentru că e totodată prea zgârcit să plătească o lucrătoare sexuală) ăăăgîîîî gîîî ggîîî și care vă umflați în pene cu cafelele voastre de la Starbucks.

Care plm e treaba cu Starbucks?

Sincer, eu sunt master coffee maker, fac o cafea de plângi, drept care, nu vizitasem un Starbucks în viața mea. Dar am auzit de Starbucks de la gigei, over and over and over again, ca simbol al urii ratatului față de feminista care nu îl f, și am început să îl frecventez. Mamăăă, ce cafea bună. Mamă, ce varietate, ce calitate, ce deliciu.

Azi așa, mâine așa, m-am trezit într-o zi cu gândul: Mamă, ce aș mai bea un Starbucks. Fără legătură cu vreun labagiu rătăcit să facă zgomot pe social media mea, ci așa pur și simplu. Ce chestie.

Deci, mulțumesc, inceli nef***i că mi-ați deschis ochii. Evident, nu în direcția dorită de voi, că ar fi cazul să pierd mai mult timp cu animale proaste și inutile ca voi. Not gonna happen. Dimpotrivă, fiecare dintre voi sunteți reclamă involuntară la singurătate și da, la Starbucks.

Eu, să fiu Starbucks, aș face următoarea campanie, bazată strict pe frustrările gigeilor:

CAFEAUA FEMEII LA CARE NU AI ACCES, LOSER.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

(DAR AVEM ȘI BAIE, DECI TE PUTEM AJUTA ȘI PE TINE.)

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading