Care e problema voastră cu Irina Rimes?

În fiecare zi vine câte o ştire care îmi arată cu câtă sete şi încrâncenare îşi urăşte poporul român femeile. Cât de mult le dispreţuieşte, le minimalizează şi nu ratează nici o ocazie să sară la gâtul lor.

Şi dacă femeile ajung la un anumit stadiu de celebritate, cumva sunt tot ele de vină. Zilele trecute, am protestat împotriva reacţiei internetului faţă de Daniela Crudu, victimă a violenţei domestice, şi faţă de satisfacţia bărbaţilor ŞI FEMEILOR legată de faptul că o femeie ajunsese la spital după o altercaţie cu un boyfriend abuziv. Şi am primit un comentariu halucinant: “Problema mea e că e celebră şi că de-aia au arătat-o la televizor că a luat bătaie”.

N-am apucat să-i explic proastei care a emanat inepţia asta că da, faptul că o femeie celebră care ia bătaie atrage atenţia mass media poate naşte discuţii legate de violenţa domestică în general şi da, dacă e un fenomen gestionat corect, poate reduce violenţa domestică şi în particular pentru că, sincer, resursele mele de răbdare şi diplomaţie sunt deja cu cod roşu de epuizare.

Dacă vine vorba de Daniela Crudu sau Bianca Drăguşanu, poporul are sentimente. Că-s plastifiate, că se obiectifică ele singure, că se expun ca o bucată de carne – apoi, ăla care le-a înjurat public le trimite un mesaj libidinos şi greţos în privat. Că merg pe entertainment ieftin, pe imaginea de femeie întreţinută de miliardari, pe damă de consum, drept care avem dreptul să aruncăm cu pietre virtuale în ele.

Dar Irina Rimes nu are genul ăsta de imagine. E o fată inocentă, cu trăsături pure, vizibil neatinse, sau atinse în mică măsură, de un bisturiu, cu o reputaţie clean şi cu o imagine de om care îşi face şi el treaba în muzică la limita capacităţilor lui. Pare genul de girl next door, care dă o fugă să plătească întreţinerea (între orele 18 – 20) şi pentru ea, şi pentru două babe din bloc care au rugat-o frumos, că le doare, maică, reumatismul ăsta, bată-l vina, şi nu pot să stea la coadă. Arată ca şi cum a învăţat legitim şi pe bune la teză la română, nu a copiat, dar l-a lăsat pe colegul din spate să copieze, să ajute şi ea un om. Arată a fata simplă căreia poţi să-i confesezi în secret că te-ai îndrăgostit de Gigel, că n-o să te facă de râs public şi nici n-o să facă mişto de tine cu gaşca lui Gigel.

Şi Irina Rimes a fost invitată recent să fie ambasador onorific al Zilei Constantin Brâncuşi.

Cu alte cuvinte, avem o vedetă pop tânără, decentă, cu aspect de om ok şi ale cărei preocupări par să fie promovarea culturii către oamenii foarte tineri care o ascultă.

Reacţia Facebook:

“Cine plm e Irina Rimes?”

Întrebarea asta ignorantă, idioată, bădărănească, destinată mereu să reducă la zero tot ce a construit o femeie pentru cariera ei şi să sugereze că indiferent ce ar face, cumva e mereu inferioară şi nedemnă de marile valori ale neamului, e esenţa urii înverşunate a acestei ţări de labagii siniştri faţă de femei.

Ironia ştiţi care e?

Că pe când Brâncuşi trăia şi crea, aceeaşi naţie de gorobeţi proşti şi răi îi puneau beţe în roate şi întrebau probabil cu aceeaşi emfază ineptă:

“Cine plm e Constantin Btâncuşi?”

*

Peste tot în lume, vedete pop şi staruri de cinema cu priză la tineri sunt invitate cu titlu ONORIFIC să celebreze cultura, în ideea că influenţa lor poate reorienta un pic şi minţile fanilor lor. “Onorific”. Onorific înseamnă că nu are nici o treabă concretă, nici nu pretinde că are, dar prezenţa lui sau ei e o onoare şi un highlight.

Să-i dai public peste nas unui artist tânăr care a acceptat un task cultural e cumva o reflectare a atitudinii societăţii în general faţă de tineri: Noi, ăştia, de 40 – 50 de ani, suntem prea buni pentru voi şi nu vă vrem”.

Câtă vreme nu înveţi să-ţi respecţi tinerii şi realizările lor private, aşa cum sunt ele la cei 20 şi ceva de ani pe care îi are Rimes, cât timp nu poţi avea o atitudine civilizată, de “Ne bucurăm că ai ales să fii alături de noi azi”, vom avea rezultate dezastruoase la bac şi analfabetism funcţional.

Ce-i spui omului tânăr? “Dacă mă străduiesc să le fac pe plac boşorogilor, mă iau la băşcălie şi-mi sugerează că sunt un nimic. Nu mai bine îmi bag eu piciorul în rasa lor?”

***

Rimes a făcut lucrul corect. A ales să fie acolo, de Ziua Brâncuşi. Să celebreze un reper al culturii româneşti. Cine are de înjurat pe tema asta dovedeşte că Drăguşanu şi Crudu au avut dreptate, all along. La aşa popor de cocalari, iei banii înainte şi pleci fără să spui la revedere.

***

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

7 Responses

  1. bous prostus sugatorus de pulus says:

    Muuuuuuuuuuuuuu.

  2. Ingrid says:

    Personal, nu am nicio problema cu Irina Rimes (cu nicio femeie, de altfel, indiferent de natie).
    Mi se pare insa cel putin nepotrivit sa te prezinti nepregatita intr-o conferinta pe subiect. Din momentul in care ai acceptat misiunea, job-ul tau trebuia sa fie sa citesti pana stii ce culoare avea manerul daltei cu care a sculptat Masa Tacerii (exemplu aleatoriu). Ca de aia esti “ambasador”.
    Asteptam sa vedem in continuare, am inteles ca incep evenimentele, actiunile de promovare etc. Sunt curioasa daca stie despre sculpturi si altceva decat “arata altfel decat se numesc”.
    Precizez ca fix aceeasi parere o aveam daca in locul lui Rimes era un barbat, oricine ar fi fost el.

  3. Morbo says:

    E cu nasul pe sus rău de tot. Asta e problema mea cu ea. Dar asta nu are nici o legătură cu capacitatea ei de a fi nu știu ce legat de Brâncuși.

  4. Lorena Lupu says:

    E ea cu nasul pe sus sau e continuu provocată şi hărţuită, ca orice femeie din ţara asta abjectă, şi nu remarcăm decât când se apără?

  5. Morbo says:

    A, nu, pur și simplu asa, din ce păreri avea prin interviuri. Nu ca răspuns la hartuieli.

  6. Zul says:

    Unde naiba e cu nasul pe sus? A zis și ea într-un interviu ,,nu știu dacă sunt cea mai bună alegere”. Am văzut-o la o emisiune și mi s-a părut o tipă foarte visătoare la 30 de ani ai ei, inocentă e cuvântul prefect.

  7. Morbo says:

    @zul
    Nu am văzut-o cu ocazia asta cu nasul pe sus ci de mai de mult, de mai multe ori.
    Acum, în schimb, doar a fost parțial tantalana. Auzi, sa vorbești despre “sa ne păstrăm obiceiurile” si alte comunism-naționalisme prăfuite cand e vorba despre Brancusi. Ca și cum ai vorbi despre Picasso ca având legătură cu “obiceele” spaniole. Nu ca opera lui Brâncuși nu ar avea legătură cu folclorul, dar nu la modul direct la care se revendica ceea ce vezi la emisiunile de muzica populara sau la muzeul satului.
    A avut însă perfecta dreptate când a zis ca probabil trebuie una ca ea ca să-i facă pe tineri sa meargă sa vadă despre ce e vorba cu Brâncuși asta.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger