Ce aberează românii pe la articolele de beauty și makeup

Când vine vorba de îngrijire facială sau de înfrumusețarea chipului, românul e mai înapoiat decât o maimuță care încă are degetul opozabil la picior, dar nu prea eficient, că pică mult prea des în cap și are și materia cenușie detașabilă.

E un proverb care spune că la 20 de ani ai fața pe care ți-a dăruit-o Dumnezeu, iar la 40 de ani, pe cea pe care o meriți. Ideea că frumusețea nu e eternă, dar se poate menține timp mai îndelungat dacă ai grijă de tine îi înfurie pe românaşi de zici că le-ai înjurat mamele. Pe masculii de proastă calitate pentru că îi duce cu gândul la ideea că femeia e high maintenance, iar ei îşi mănâncă de sub unghii constant; iar pe anumite femei, în ideea că dacă ele nu au grijă de ele, de ce să aibă altele.

În fond, suntem ţara europeană cu cel mai mic consum de săpun şi pastă de dinţi pe cap de locuitor, iar asta spune tot.

A) Dar nu ai nevoie de makeup. 

Da, aţi ghicit, Gogu s-a născut decident pe nevoile altuia. Aşa l-a născut pe el mă-sa, autoritar peste oameni care nu+i datorează nimic, cel puţin în mintea lui.

Pe de altă parte, Gogu trăieşte cu impresia certă că femeile s-au născut direct cu fond de ten, rimel şi tuş negru la ochi, şi eventual cu minimum trei filtre Instagram, şi când postezi o fotografie fără makeup şi fără filtru, dar în care se vede piele sănătoasă, hidratată şi tonifiată, te întreabă ce e cu tine, că arăţi ciudat.

Cu mine nu e nimic, eşti tu prost.

B) Vă daţi cu tot soiul de chestii, când nu vă trebuie decât apă şi săpun. 

Recunoaşteţi zgârcălăul ieşit la vânat mizdă moca, pentru că aia pe bani e mult peste bugetul lui?

Igiena şi cosmetica sunt, în realitate, domenii complementare, dar diferite.

Igiena include produsele de spălare-curăţare, săpunuri solide, lichide, geluri de duş, şampoane, detergenţi, etc.

Cosmetica include produsele care oferă tratamente de hrănire, hidratare, tonifiere, emoliere etc. a tenului, părului, unghiilor, etc.

Sunt surori, dar fiecare îşi are rolul bine determinat în viaţa persoanei. Fără igienă, puţi a hoit. Fără cosmetică, ai la 40 de ani ridurile lui Iliescu şi fălcile lui Vasile Blaga.

C) Urâtele sunt tot urâte, blablabla. 

Evident, există femeile a căror frumuseţe este incontestabilă din toate unghiurile, ca Angelina Jolie sau Antonia, şi există restul lumii. Noi. Noi nu avem trăsăturile acelea pictate de zei, dar avem makeup de toate tipurile şi tratamente de toate tipurile, să corectăm ce a greşit natura.

Genul de căcat cu ochi care vine să sugă pula despre cât de urâtă erai oricum nu vrea decât să îţi atace, pe undeva, stima de sine. Dacă te-ai educat să te doară adânc în pulă, nu te afectează. Dar tot ce îşi doreşte căcatul este să îţi provoace umilinţă şi durere. Unicul mod în care poate şi el să aibă senzaţia de atenţie de la alţii.

Cerşeala de atenţie prin umilinţă şi durere induse altora – sau cel puţin tentative de – mi se pare cea mai josnică formă de ticăloşie umană.

Realitatea e că: o piele deshidratată îşi revine cu produse care conţin acid hialuronic; o piele obosită se regenerează cu retinol; o piele sensibilă şi plină de bube se vindecă şi se luminează cu aloe vera; o faţă lată se poate subţia prin conturare; şi multe “urâte” devin femei notabile prin trucuri simple şi accesibile.

D) Şi de ce să nu îmbătrânim, pur şi simplu? 

Dacă ai mentalitatea asta la 45 de ani, ce te faci la 60?

Să zicem că trăieşti 80 de ani. E o vârstă de bun simţ, la care ajung mulţi. Dacă tu la 30 te contabilizezi deja ca bătrân şi te neglijezi, înseamnă că ai avut un singur deceniu de tinereţe: 20 – 30, şi cinci de bătrâneţe.

Mai exact, că îţi petreci peste jumătate din viaţă ca hodorog.

Why the fuck would you want to do that?

Şi mă rog, ce vrei tu e dreptul tău. Dacă ţie îţi pasă de reguli tâmpite de genul “nu purtăm roşu peste 30 de ani că şade ruşine”, e fix problemuţa ta. Dar dacă vii să-mi îmbâcseşti mie mintea cu teorii de genul, avem o problemă.

Vă anunţ aprioric: eu o să-mi fac operaţii estetice dacă va fi vreodată nevoie. O să mănânc numai iarbă verde de pe pajişte, dacă altfel mă expandez prea mult pe orizontală. Prefer să mor făcând abdomene, decât de ciroză hepatică derivată din steatoză (boala aia în care grăsimile invadează ficatul şi-l încurcă din treburi.)

Tu faci ce crezi tu, eu fac ce cred eu, şi pentru că-mi iubesc cititorii, le dau tips în tricks pentru cazul în care vor să meargă şi ei pe această cale. Dacă nu vor, eu nu-i oblig. In return, nici nu tolerez să vii tu să mă hărţuieşti în direcţia în care crezi tu că ar trebui să trăiesc.

Şi asta pentru că:

E) Numai curvele / piţipoancele / proastele au grijă de ele. 

Societatea românească încă umileşte, pedepseşte şi urăşte cochetăria feminină. Încă le bârfeşte cu furie pe “sclifositele” care merg la coafor, cosmeticiană, unghii. De tatuaj să nici nu vorbim. Încă avem o ură pe femeia care investeşte în sine de zici că o face din banii noştri. (OK, ăia care donaţi periodic pe blog mi-aţi plătit botoxul în frunte, dar şi eu v-am livrat “cărniţă proaspătă” în fiecare zi,)

Iar când vine vorba de cochetăria masculină, Sfântă Marie Fecioară Născătoare de Mesia! Se porneşte maşinăria de ură, de-ţi vine să plângi că nu s-a inventat încă hateocentrala. Adică instalaţia care produce curent electric eco şi regenerabil din ura prostului. Ăştia ar lumina toată ţara.

Realitatea e că oamenii îngrijiţi se simt bine în pielea lor, le place să se uite în oglindă, oferă afecţiune şi altora şi emană energie pozitivă. Iar ăia neîngrijiţi? Sunt în rubrica mea de comentarii şi deşartă ură şi venin.

Avantaj oamenii îngrijiţi.

Concluzia: dacă nu vrei să citeşti contentul meu de beauty şi makeup, mi se rupe plua. Dă x din colţ şi revii la alte subiecte.

Singurii oameni pe care i-aş consulta în legătură cu ce subiecte să mai / să nu mai abordez sunt susţinătorii blogului, iar ăia oricum dau like la astfel de subiecte. Mă-ta nu ţi-a cumpărat cel mai ieftin internet de la tine din sat cu mine inclusă în superofertă, drept care, dacă întâmplător se nimereşte ca un articol să coincidă cu aria ta de interese, e doar noroc. În nici un caz nu te trezeşti tu să-mi spui despre ce să scriu.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.