De câte ori setez niște limite clare ale lucrurilor pe care sunt dispusă să le accept, se trezește câte un gigel: Vai, dar ce importantă te crezi.
Cu ce? Cu faptul că nu permit oricui să mi se urce în cap cum are chef și că îmi organizez viața după un set de priorități proprii, nu după cum se trezește unul sau altul că are chef să mă pistoneze?
Dacă un bărbat face reguli clare ale timpului și efortului pe care e dispus să îl aloce altora, normaaaal. Doar e bărbat. E evident că are un timp limitat și resurse limitate, și e evident că le va investi acolo unde consideră că rentează.
Dar când ești femeie, indiferent ce rezultate livrezi în ceea ce faci, o parte a societății se va aștepta în continuare să fii ușor de jucat ca o bilă legată de un elastic, pe de o parte, și să te dai peste cap să mulțumești orice pretenție, oricât de lipsită de miză, pe de alta,
Că dacă nu, “te crezi prea importantă”.
Păi, gigel, în acest moment, tu emiţi pretenţii la timpul meu, deci hell yes, e important, altfel bâzâiai în altă parte. Şi atunci, ce ar fi să începi să tratezi şi tu timpul meu ca pe ceva important (nu de alta, dar altfel chiar bâzâiai în altă parte) şi să respecţi priorităţile persoanei cu care interacţionezi.
Eşti liber să nu mă crezi importantă şi să urmezi partea cu bâzâitul în altă parte. Dar dacă e important pentru tine să bâzâi pe aici, înseamnă că sunt importantă eu, iar această importanţă trebuie respectată ca atare.
Dar gigeii au un dublu standard fantastic. Pe de o parte, vor să ţi se oploşească în cap şi să te frece agasant şi interminabil la melodioară, specific pe tine. Pe de alta, să îţi sublinieze iar şi iar ce lipsită de importanţă eşti, deşi modul în care aleg să te frece agasant şi interminabil la melodioară specific pe tine spune exact opusul.
Şi aici, noi punem piciorul în prag şi spunem: Băi, porcul pulii mele (citat din defuncta Planeta Moldova, love love love), sau nu sunt importantă, şi prin urmare te dai în morţii mă-tii mai încolo şi nu-mi iei aerul, sau sunt foarte importantă şi atunci mă tratezi ca pe ceva foarte important.
Nu o ardem ca patronii români care îşi minimalizează şi umilesc continuu salariaţii, deşi ar da faliment fără ei.
Nu am ales să mă nasc femeie. De aceea găsesc o pasiune în arta travestiului. Şi nu mă interesează să fiu genul ăla de femeie conformă cu mentalitatea tradiţională, care lasă mereu de la ea, de teamă că dacă o lasă prostul, ea cui rămâne.
Eu nu trebuie să-i rămân absolut nimănui, pentru că nu sunt animal furajer şi nici proprietatea cuiva. Sunt un om liber, care e în perpetuă mişcare, deci nu rămâne.
Iar deciziile mele pe resursele, priorităţile şi timpul meu sunt de importanţă maximă. Prin urmare, se respectă ca atare, fără cotcodăceli inutile şi fără tentative de minimalizare.
Sper că m-am făcut înţeleasă.
“Ce importantă te crezi”.
Nu mă cred, ci sunt. Pentru mine, eu sunt cea mai importantă. Măcar pentru faptul că, în momente grele, ştiu că mă pot baza în primul rând pe mine. Aş fi scris “numai pe mine”, dar ar fi o nedreptate faţă de anumiţi oameni, cei care m-au susţinut necondiţionat.
Problema la nivel de societate nu e că eu mă cred importantă. Problema e că atâtea alte femei se cred personaje secundare în propriile vieţi.
***
Dacă v-a plăcut acest proiect, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.


Să-ți dea Dumnezeu sănătate 🙏
și ție.