Ce mai faci?

Era o zi frumoasă de început de primăvară, şi Vasile ducea gunoiul. Pe scări, se întâlni cu vecinul lui pensionar, domnul Măciucă.
-Ce mai faci, măi, băiatule?
-Bine.
-Băi, uite asta nu-mi place mie la tine. Răspunzi mereu într-o doară, nu ştii să comunici cu adevărat.
-Păi…
-Sau crezi că noi, vecinii tăi pensionari, suntem mai puţin oameni, doar pentru că suntem pensionari?
-Păi…
-Noi am ridicat ţara asta, aşa cum e ea, cu munca braţelor noastre, să ştii.
-Păi…
-Păi, păi. Nu eşti în stare să scoţi şi tu o propoziţie cu subiect şi predicat.
-Păi…
-Hai, că m-ai dezamăgit. Tineretul din ziua de azi nu e bun de nimic.
Şi moşul trânti uşa apartamentului după sine.

Vasile dădu din umeri a epuizare psihică şi morală, şi continuă să coboare scările. Se întâlni cu vecina Ionela.
-Vasilică, ce mai faci, măi, mamă?
-Foarte bine.
-Tare mutulică şi nătărău te-a crescut mă-ta, măi Vasile. Şi mă mir cum, că ea e femeie de gaşcă şi de viaţă. Stai o oră la telefon cu ea şi vorbeşti ce nici cu gândul n-ai gândi.
-Aşa e.
-Fii şi tu mai comunicativ, măi, băiatule, că rămâi neînsurat şi mori singur. Când ai pupat ultima oară o femeie?
-Ăăă…
-Da, ăăă. Nu mai fi pămpălău, că tu pierzi. Hai, mă, copile, ai grijă de tine. Complimente maică-tii şi spune-i că trec pe la ea la cafea după masă.

Vasile dădu din umeri a epuizare fizică şi morală, şi continuă să coboare scările. Ajunse la containere, aruncă sacul, şi o luă cătinel înapoi. La parter, nea Fănică administratorul tocmai afişa întreţinerea.

-Vasile, ce mai faci, băi, băiatule?
-Păi să vedeţi, în jumătate de oră merg la muncă, apoi la o bere cu băieţii, şi seara la un meci la stadion. Mă cam încearcă o răceală, dar ştiu că vreau să văd meciul, aşa că bag un Fervex.
-Bă, Vasile, dă-o-n mă-sa. Nu mă interesa toată viaţa ta de căcat. Nu te-a învăţat mă-ta maniere sociale, să răspunzi un “bine” şi atât?
-Păi…
-Şi să nu uiţi să plăteşti întreţinerea.