Cele mai nepotrivite cadouri

Ieri, am scris un articol despre cadourile adecvate pentru o zi a iubirii, cum e Sf. Valentin. Azi o să tratăm tema opusă, şi anume: cadouri pe care să nu le faci.

Sigur, dacă o persoană îţi bate apropouri îndelungate că îşi doreşte taman aceste cadouri, atunci, desigur, acţionează. Esenţial e să nu le faci cuiva împotriva deciziei şi voinţei lor.

A) Răhăţel generic cu inimioară

Am o antipatie profundă, din rărunchi, faţă de obiecte inutile care zac prin rafturi şi cutii şi colectează praf. Nu am bibelouri sau alte nimicuri de genul, dacă un obiect din casa mea nu slujeşte unui scop concret, se duce direct la coş şi nimic nu mă înfurie mai tare decât obligaţia socială de a mima recunoştinţă pentru nimic.

Decât să îmi dai un ursuleţ de pluş cu o inimioară care zice ailaviu, prefer o cană ironică, cu un mâner în formă de p de cal. Măcar se poate utiliza pentru a bea cafea. Sau pentru alte activităţi, lol.

B) Animale

Sigur, dacă iubi te freacă exhaustiv şi redundant la icre că vrea căţeluuuuş / picicuţăăă / şarpe – tigru, şi ştii că e genul responsabil, fă-i plăcerea.

Dar niciodată, and I mean NICIODATĂ, să nu bagi pe gât cuiva un pet, dacă nu şi-a exprimat dorinţa de a avea unul. Nu de alta, dar dacă o faci, fiinţa care va suferi în caz de neglijenţă sau abuz va fi animăluţul.

Îngrijirea unui animal presupune timp, bani şi aptitudine de a iubi. Nu ai cum să impui nimănui cu sila o astfel de decizie. Tu te scoţi gratis, mai ales că multe asociaţii pentru animale fără stăpân ţi-l dau cu zestre, o litieră, un sac de boabe etc., dar persoana căreia îi faci cadoul va rămâne cu un angajament pe cap. Sau va da animăluţul înapoi la adăpost, ceea ce e un stres de nedescris pentru biata făptură nevinovată cu care jucaţi bambilici în acest mod.

Decizia de a adopta sau nu trebuie să fie strict a persoanei care va îngriji animăluţul şi care va plăti pentru necesităţile acestuia. Nu a ta, nu a partidului, nu a casei de cultură. A fost frustrant să nu avem pets în copilărie, deşi ni le doream? F*** yes! Dar nu noi plăteam facturile. Sigur, de cum am ajuns să ni le plătim, fratele meu şi-a luat instant câine iar eu pisică, exact ce ne doream fiecare, dar asta pentru că ni le permitem.

C) Electrocasnice.

Îmi povestea o fată că s-a certat crunt cu taică-su pentru că acesta, de ziua nevestei, i-a făcut cadou maşină de spălat nouă, aia s-a supărat şi taică-su nu pricepea nici mort ce a greşit.

Păi, iată ce.

Cadoul se presupune că trebuie să fie un răsfăţ şi o plăcere pentru persoana care îl primeşte.

Maşina de spălat – frigiderul – fierul de călcat sunt obiecte DE UTILITATE GENERALĂ, pe care le foloseşti pentru necesităţile tuturor membrilor de familie. Şi doar pentru că, probabil, doamna era responsabilă cu spălatul în familia respectivă, asta nu înseamnă că doar hainele ei se spălau la maşină, sau ceva, să aibă sens să pretinzi că e un cadou pentru ea.

De aceea e important ca femeia să nu îşi mai asume toată munca domestică, mai ales când vine acasă cu un salariu şi nu e întreţinută. Un bărbat care spală vase cot la cot cu tine va şti că obiectele utile în casă sunt utile tuturor. Şi dacă aduce o maşină de spălat vase, nu e un cadou, ci un bun de uz comun.

Numai un dobitoc arogant servit la botul calului va avea pretenţia că ţi-a făcut cadou dacă îi speli de mâine chiloţii cu noul Albatros, acum cu un număr incalculabil de rotaţii pe minut.

D) Cărţi neinteresante pentru cel – cea în cauză

Dacă stai de vorbă cu un ateu convins, nu veni cu o carte religioasă, sau sfinţii tăi vor fi pomeniţi în cel mai profan mod după ce pleci. Dacă interacţionezi cu o femeie care nu behăie de proastă, nu-i da 50 shades of gray, că te pasc mult prea puţine nuanţe de reacţie: block şi haipa. Hai să revenim la comparaţia de mai sus. Între o mizerie ilizibilă ca 50 shades şi cana ironică, aceea cu mâner în formă de p de cal, avantaj cana. Pentru cele menţionate anterior.

Dacă îi dai cuiva o carte, asigură-te că e ceva ce îl sau o poate pasiona.

E) Nimic vechi, uzat şi ponosit

Apoi, e categoria extrem de iritantă de cetăţeni care încearcă să-ţi inducă recunoştinţă cu vechiturile de care vor să scape, şi pe care le intitulează pompos obiecte vintage.

Plângea la un moment dat în comentarii o doamnă cum că voia să-i facă un cadou învăţătoarei, şi i-a dus o poşetă veche, absolut superbisimă, cu o singură piatră sărită, învăţătoarea şi-a exprimat nemulţumirea că e folosită pe post de coş de gunoi, iar eroina noastră, zdruncinată până în baierele sufletului, se văicărea de zor că nu mai există recunoştinţă pe lume.

La pariu că, dacă îi cumpăra o poşetă nouă, ar fi existat recunoştinţă?

Da, sunt oameni pasionaţi de vechituri, da, sunt şi ciudaţi dispuşi să dea bani grei pe ele, dar e ca fetişul cu pipi. Doar pentru că unii îl au, nu trebuie să presupui că e valabil pentru toată lumea şi mai cu seamă, nu trebuie să îl impui cu sila cunoştinţelor de ocazie.

Faceţi un grup secret de fetişişti cu pipi pe Facebook şi trăiţi-vă viaţa într-o infinită fântână arteziană aurie, dacă asta vă doriţi. Dar nu îl băgaţi pe gât nedoritorilor.

Aşa şi cu vechiturile.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.