Unii oameni aleg profesia din veterinar din iubire de animale. O aleg pentru că, pur și simplu, nu îndură să vadă un animal schelălăind și să nu aibă ce să-i facă. O aleg pentru că vor să vindece ființele astea minunate, tandre, iubitoare, care ne înfrumusețează viața cu afecțiunea, căldura, giumbușlucurile lor. O astfel de doamnă veterinar – cred că nu există femininul – mi l-a vindecat pe motan de blocajul renal de care era să moară în 2007, pentru că fusesem eu vită și-i dădusem numai boabe uscate și apă, pe care n-o bea. Și tu ai face blocaj renal în condițiile astea.
Acești medici trebuie încurajați, susținuți, promovați, și dacă-mi scrieți despre ei, blogul acesta oferă câte un advertorial gratuit fiecărui veterinar care salvează vieți. Pentru că e important să știm unde alergăm în caz de nevoie.
Alții aleg profesia de veterinar că au auzit ei că se fac bani. Și e adevărat, se fac. Când animalele noastre nu mai mănâncă și nu se mai defecă, înnebunim. Aruncăm cu banul, ia de aici fără număr, de zici că-i petrecere de maneliști.
Diferența e că lor nu le pasă. Că își bat joc de meseria lor, că au zero vocație, iar victimele sunt chiar copiii noștri blănoși în situații de urgență.
Astfel că vom deschide o nouă serie pe acest blog, Veterinarul de evitat, și solicit contribuție de la cititori, pe mail, birou@lorenalupu.com, cu veterinari cinici, incompetenți, care și-au bătut joc de voi, de animalele voastre, și la care nu e cazul să ne ducem. Condiții: să vă asumați povestea, cu nume și prenume, să acceptați să vă pun întrebări suplimentare, să mă conving că povestea e reală, și nu sunteți exa părăsită care vrea să se răzbune, și să-mi dați numele și coordonatele clinicii, să știe restul lumii unde să nu se ducă.
Episodul de azi e preluat de pe wallul Liei Bugnar, și vizează clinica veterinară Hemopet.
Spune Lia:
Astăzi, Iago a refuzat să mănânce și să bea apă. Nasu’ uscat. Și un concert al mațelor, de aveam impresia că a înghițit-o pe pisica Osho. Altfel, amator de o minge în orice clipă, în ciuda problemelor evidente de sănătate și a nasului uscat.
Pe la ora 19 mă apuc să caut pe net cabinetul veterinar cel mai apropiat de casa noastră unde locuim de puțin timp. Găsesc Hemopet – Clinica veterinara , la vreo 20 de minute de mers pe jos.
Cățelul, fericit de această plimbare spontană, se activează brusc și ne pornim. “Doar să nu fie coadă, doar să nu fie coadă” – mantra de pe drum.
La 20 și 15 minute intrăm pe ușa cabinetului. Apare un doctor. Tânăr. Ce bine. Ăștia tineri chiar iubesc animalele și poate că n-o să ne mai pară așa de rău că Ionuț Paraschivescu e plecat prin alte țări, poate e și ăsta un fel de Ionuț în felul lui.
“Ce doriți?” Era foarte surprins.
Mie mi se părea că e foarte evident ce doresc, Iago fiind ditamai lupu’. Îi zic pe scurt ce doresc, în timp ce mă trecea nostalgia după “ce-are porcușoru’?” cu care ne întâmpina Ionuț.
“Păi, știți, noi ne cam pregăteam să strângem.”
“Păi, la dumneavoastră pe site scrie că aveți program până la 21.”
“O să vorbesc cu colega mea.”
Și dispare într-o încăpere, eu rămân ca proasta într-un hol de un sfert de metru lățime, cu un Iago care mă calcă pe picioare, că nu-nțelegea de ce stăm în drum. Dau să mă duc după om, se întoarce “așteptați în față”.
Nu prea exista nici o față, nici un spate, doar doi pereți extrem de apropiați între ei, (…). Mă rog, stăm în drum, după care intrăm într-o încăpere la întâmplare și așteptăm acolo, că poate că acolo e fața aia de care a zis domnu’ doctor tânăr.
Și apare o doctoriță frumoasă ca o căprioară din desenele lui Disney. Se uită la mine de parcă trecea din dormitor spre baie și m-a găsit în living cu tot cu câine. Mă apuc direct și-i zic că n-a băut, n-a mâncat și că-i fac mațele o gălăgie permanentă (care de altfel se putea auzi cu urechea liberă, era o ilustrație muzicală la monologu’ meu).
“Știți, e foarte târziu.”
“Păi, pe site scrie ca aveți program până la ora 21.”
“Da, dar la noi programările se fac până la ora 20 plus minus”.
Trec peste incertul plus minus.
“Da’ nu scrie asta pe site și eu am bătut drumul până aici cu un câine bolnav, am pierdut timpul în loc să încerc să ajung în altă parte.”
“Înțelegeți-mă, n-aș avea eu conștiința împăcată dacă l-aș consulta în viteză. Veniți mâine.”
“Da’ aveți conștiința împăcată dacă ăsta (indicat Iago) nu prinde dimineața?”
Se uită cu cei mai frumoși ochi de căprioară din desene animate și rostește:
“Da.
Dacă eram în 2011, când încă nu se dădea ban pe Facebook pentru limbaj nepotrivit, aici ar fi urmat Simfonia înjurăturilor a Treia Eroica. Dar realitatea e că înjurăturile nu folosesc oricum la nimic.
Tot ce e cazul să facem e să ne ținem animalele departe de astfel de ființe și pe ei să-i forțăm să se reorienteze profesional. Spre o ocupație unde, eventual, să-și valorifice cinismul. Ca de exemplu, politică.
***
Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.
“Oferim asistenta veterinara specializata pentru pacientii care ajung in clinica noastra si ii ingrijim folosind tehnici moderne, menite sa previna si trateze orice problema de sanatate: de la vaccinuri anuale si deparazitari, pana la diferite interventii si urgente medicale care necesita toata implicarea noastra si a apartinatorilor.”
Calomnie. Uite ce prezentare frumoasa au. Probabil sunt toate urgentele medicale anuntate in urma cu o saptamana, dosar frumos, cu sina, si prezentarea la cabinet numai intre orele 17:45 si 18:23
bună asta cu urgențele anunțate în urmă cu o săptămână.
Eu recomand Aviatiei Vet, sunt pe la metrou la Aurel Vlaicu. Nu stiu programul, dar au un telefon pus pe usa, pentru urgente. Si alea care se intampla, ale naibii…numai seara, in week-end si de sarbatorile legale. Si da, raspunde la telefon, te intreaba de de-toate…mi-a venit si acasa la un caine de talie mare netransportabil, cu rana infectata si agresiv. Si l-a facut bine. Am si un exemplu negativ, Ilioara, dar nu stiu numele doctorului, fratele meu a fost cu pisoiul. L-a diagnosticat cu indigestie. Era doar otravit… Cand am ajuns in alta parte era prea tarziu. Tratamentul nu a mai avut efect.
Eu am exemplu pozitiv.
Într-un oraș din jumătatea nordică a țării se află un cabinet veterinar. La doi pași de casa mea. Veterinarul și veterinăreasa îmi cunosc motanii ca pe dosul palmei. Ea își știe pe nume toți pacienții. E o femeie de vreo 40 de kile în bocanci și cu hainele ude care muncește ture de vreo 10 ore și are doi copii mici.
Când mi-a făcut motanul o problemă cumplit de greu de diagnosticat, l-am internat cinci zile. Doamna asta a făcut gardă aproape cinci nopți, pentru mâțul meu și alți nefericiți, chiar mai grav betegi.
Poza făcută în timp ce dormea pe scaun la 3 am cu motanul meu în brațe, perfuzat prin toate labele posibile, chel și năcăjit, o am în suflet.
Respect!
Buna ziua.doresc sa imi spun trista experienta la un cabinet. Experienta care la costat viata pe cățelul meu.pentru a nu pati si altii ca mine
Este vorba despre cabinetul cristian cutulea la medic Rachieru Lenda.am luat proasta decizie si am dus pe cățelul meu care era apatic la ei si a fost diagnosticat cu babesioza. Timp de 6 zile a fost la tratament la ei la medicul Rachieru dansa care ma asigură că,cainele meu se va face bine.dupa 6 zile vazand ca nu este bine nu mânca. Este mai rau,i am spus medicului ca nu il voi mai duce la ei ca nu vad nici o ameliorare in bine.atunci dr Rachieru Lenda spunând că de fapt are șanse slabe.i am cerut toată schema de tratament care i sa dat cainelui meu si sa aflu ca nu ia administrat nici un antibiotic de frica creatininei crescute care in prima zi era 4.dar vroia sa riste in a a sasea zi cand era deja 10.am întrebat-o de ce nu a administrat clindamicina injectabila care am văzut că este eficienta in tratamentul babesiozei. Dansa spunând că nu se gaseste. Am dus cățelul la un alt cabinet foarte aproape de ei. Unde sa confirmat tratamentul incorect. Si sa incercat schema corectă în zadar. Aici i-au administrat clindamicina cumpărata de la farmacia de lângă ambele cabinete. Dar era prea târziu pentru cățelul meu.a facut blocaj rebel avea dureri.a trebuit sa iau decizia cea mai grea sa il eutanasiez. Pentru a nu suferi si mai mult.deoarece deja era într-o stare foarte proasta. I am fost aproape in ultimele clipe de viață. De atunci suntem deja 6 luni. Si tot la boby ma gandesc ca a avut ghinionul de a fi tratat de un medic veterinar pe care îl interesează doar banii. M am întâlnit întâmplător cu acest medic dupa 3 luni si am spus că nu a procedat corect cu cainele meu.nu sa interesat de el dupa.stiind ca a gresit .a spus că ii pare rău. Parca conteaza parerea ei de rau.ma invinovatesc ca daca il duceam din prima la cel din urmă cabinet cainele meu poate trăia si acum.cabinet cutulea au mai avut o pagină de facebook unde aveau recenzii cu alte experiențe asemănătoare. Dar dupa ce am scris si eu ,au închis contul pe acea pagina.