Cinci lecţii de viaţă pe care le-am desprins din dezastrul de noaptea trecută

Sincer, tentaţia mea de acum e să scriu o cronică furioasă şi să mă doară-n hăul abisal de oamenii care aveau joburi şi n-au prins premiera de la 4.

Dar vom sta pe poponeţul din dotare, îi vom lăsa şi pe ei să se uite şi vom vitupera după.

Hai mai bine să vă povestesc nişte învăţături pe care le-am extras din cea mai groaznică experienţă de spectator pe care am avut-o de muuuuuuultă vreme.

1) Dacă nu mai ai plăcere / bucurie / chef să faci ceva, e bine să te opreşti din timp. 

Ce a lipsit în aceste ultime două sezoane a fost ARTA DE A SPUNE O POVESTE. Dezvoltarea acţiune cu acţiune, miza, dozajul, consecvenţa. Sensul.

“Da, dar trebuiau să termine”.

Nope, nu e treaba mea de spectator că tu trebuie să termini şi nu ai cum să-mi ceri înţelegerea în direcţia asta. Dacă m-ai obişnuit cu o anume calitate, livrează în continuare acea calitate sau dacă nu întruneşti cele necesare pentru asta, asumă-ţi şi spune stop.

Atâtea pistoale au fost plasate prin scenariu şi au rămas nefolosite, încât bietul Cehov se învârte în mormânt ca un ventilator de cameră. Dezvolt mâine.

Anyway: dacă nu mai poţi, spune stop. Nu te torturezi nici pe tine, nu-i torturezi nici pe alţii.

B) Nu e nici o ruşine să nu ştii să faci ceva. 

Nu poţi scrie material narativ cu fineţea psihologică, autenticitatea, construcţia bine gradată, complexitatea umană şi imaginaţia autorului iniţial?

Nici o panică.

Stop serialul până când ai material dramatic adecvat. Simplismul, lipsa de logică elementară, incapacitatea de a dezvolta personajele şi de a le da acţiuni cu sens NU sunt soluţii.

Ţi-e clar din sezonul 6 că D & D nu fac faţă? Spui pauză proiect şi aştepţi să-şi scoată Martin cărţile. Decizia de a produce sezoanele 7 şi 8 repezite şi anticlimactice a fost probabil cea mai proastă din toată istoria HBO.

C) Banii n-aduc fericirea. 

Ştiu, e ciudat să auziţi asta de la mine, care, de câte ori se trezeşte vreunul în comentarii să-mi spună despre ce să scriu, răspund cu: căsuţa de donaţii a blogului este încolo. —>

Dar sezoanele 7 şi 8 sunt dovada certă a faptului că un buget astronomic, efecte CGI de ultimă generaţie şi un întreg oraş construit pe platoul de filmare valorează fixpula şi trei cenţi dacă nu există un concept cu sens.

Ditamai traista de bani pică în gratuitate, să zic aşa.

D) Un singur idiot plasat în poziţie cheie strică meciul pentru toată lumea. 

Mă rog, pe asta o ştiam şi am detaliat-o în alt text, dar de această dată mi s-a confirmat.

Ai buget imens de producţie, scenografi incredibili, costumieri de vis, cei mai buni tehnicieni, cameramani, monteuri, un compozitor care te face să plângi de plăcere, regizori absolut ireali, ca acel Miguel Sapochnik, cei mai buni actori pe care îi are Europa de oferit. Şi ai doi cretini siniştri pe poziţia de scenarist.

Şi-a murit Dumitru, a murit în şurăăăă, spânzurat de grindă, măăăi.

E) Iubirea oamenilor se poate pierde foarte uşor. 

Unora a încetat să le pese după ce s-a constatat că sezonul 7 e aruncat la grămadă cu furca şi diverse personaje sunt lichidate din pix, fără urmă de sens, să simplificăm intriga.

Alţii au insistat pe metereze şi au încercat să mulgă sens şi complexitate, până aproape de ultima clipă. “S-a întâmplat asta, dar poate totuşi… Poate totuşi nu.”

Dar nivelul de silă şi deziluzie îţi va afecta audienţa pe spin off-uri şi ce alte derivate planifici să faci. Eu, una, ştiu sigur că nu mă voi uita la nimic Game of Thrones related produs de HBO pe viitor, pentru că aceste ultime sezoane au avut inteligenţa şi creativitatea unui Garcea care se trezeşte într-o zi călare pe un zmeu.

Să evoluezi de la “o, da, abia aştept continuarea poveştii” la “hai, naibii, să terminăm o dată şi s-o lăsăm să moară” e genul ăla de batere a pluii de spectator căreia nu-i găsesc justificări din nici un punct de vedere.

Mai ales în mileniul 3, când spectatorul are tendinţa de a nu se mai investi emoţional în nimic.

După o traumă ca asta, va curge muuult ulei pe Dâmboviţa până să mai pot pune în ceva care nu e proiect personal nivelul de iubire pe care l-am pus în GOT. Şi cred că mulţi sunteţi în exact acelaşi punct.

Şi ca fază: Aveam alt text planificat pe azi, dar nevoia de a spune toate astea a prevalat.

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Ady says:

    la A te referi la ”axioma” aia conform căreia dacă în primul act al unei piese de Cehov apare o pușcă/un pistol, ea/el va fi folosit până la sfârșitul actului nu mai știu care (nu ultimul, oricum)?!
    n-am citit Cehov, doar ”axioma”. 🙂

  2. Lorena Lupu says:

    😀

  3. M says:

    Zici ca a fost o varianta pt prosti a ceea ce o sa fie în cărți. Asta dacă Martin nu o sa schimbe radical sfârșitul. Ce mi-a plăcut a fost doar vibe-ul unor motivații mai sinistre ale lui Bran. Fazele când zice ca pentru asta a venit pana acolo și ca o să-l găsească cumva pe drogon au fost creepy rău. Corelat cu ce a zis acum câteva episoade, ca el nu mai e Bran. Aproape ca au părut ca lasă loc pentru o continuare, deși nu știu cum ar putea avea curajul sa continue pe drumul asta când abia au dus la capăt povestea fără materialul lui Martin. Poate spera sa găsească niște super scriitori de fan fiction care sa si primească binecuvântarea lui Martin?

  4. Joker says:

    Teoretizam azi cu colegii mei la tigare, ca daca m-as duce acum sa-mi impusc seful, as primi cam acelasi tratament cu Jon Snow, ca n-ar sari vreo secretara ori vreun alt manager sa-l razbune cu sisu’. Adica intriga a fost artificial translatata din secolu’ 21, ca si acum ca s atunci organele de ordine sunt tot violente si tot fara puterea de a lua o decizie de capul lor, gen. Pana si dragonu’ ala cu colti / gheare / flacari supradimensionate a facut justitie poetica cu topitu’ tronului si nu i-a intors violenta lui Jon. Plus toaaata lumea il asculta pe piticul in lanturi, ba l-au mai si condamnat la boierie pe viata. Iar Jon a incalcat regulile impuse ale exilului, fiindca a plecat la pas lejer la un sausage-fest in padure cu bajetii, in loc sa stea consemnat la castel. Si nimeni n-a comentat. Plus. Plus..

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger