Orice om care merge cu metroul, care are Facebook sau care pur şi simplu, are ochi şi urechi, aude / citeşte periodic următoarea lugubră tâmpenie: “Cine ne va plăti nouă pensiile, că femeile din ziua de azi nu vor să facă copii”.
Emitenţii fiind, bineînţeles, dar bineînţeles, bărbaţi.
Bărbaţi care găsesc ultra repede explicaţia: femeile nu vor copii pentru că-s curve, pentru că-s neserioase, pentru că-s comode, leneşe, carieriste, panarame, nefutute şi, încă o dată, curve.
Ce remarci la toţi aceşti bărbaţi?
Consensul că numai femeia e de vină.
Pasămite, femeia face copilul cu degetul sau cu ştiuletele de porumb, şi prin urmare, numitul copil e strict şi exclusiv responsabilitatea ei. Nu vezi nici o secundă vreo problemă de genul: dar eu, verdictologul, şomerul prost, sunt oare în stare să pun la dispoziţia vreunei potenţiale soţii resursele necesare pentru a întreţine / hrăni / îmbrăca un copil până la 18 ani? Nu, nu-s. Atunci aş putea măcar să-mi ţin râtul jegos? Evident, nu, că n-are nici un haz să fiu prost dacă nu semnalizez.
Şi acum să trecem în revistă cinci motive pentru care femeia de azi n-are chef de copii.
A) First and foremost, fiindcă n-are cu cine.
Dacă te uiţi în jur, pe piaţa de bărbaţi, e penurie cruntă de masculi responsabili, pe care să simţi că te poţi baza. O sarcină e lucru costisitor. Un bebeluş are nevoi costisitoare. Proaspăta lăuză idem. Şi cheltuielile cresc. Apoi te uiţi la toţi aceşti maţe fripte coate goale, la toţi aceşti inconştienţi şi-ţi zici: am eu chef să târăsc de una singură genul ăsta de responsabilitate? NO FUCKING WAY.
B) O sarcină te degradează fizic.
Nu ai cum, după o sarcină, să arăţi ca înainte. Te îngraşi, suferi modificări hormonale, ţi se lasă sânii, ţi se striază abdomenul, ţi se fac vergeturi pe tot corpul. Apoi îi auzi pe idioţi comentând femei NUMAI LA MODUL: “ce bună e aia”. “ba ce bună e ailaltă”. OK, păi dacă unicul criteriu de evaluare al unei femei în societatea zilelor noastre e “ce bună e”, cum Dumnezeu să se simtă încurajată să rişte asta?
C) O sarcină te vulnerabilizează profesional
Fie că îţi iei tot concediul acordat de stat, fie numai o parte, modificările chimice din corpul tău te fac mai puţin performantă, în orice domeniu ai lucra. Şi întrebarea se reduce la A. Te poţi baza pe individ, în caz că stai jobless o perioadă? Dacă simţi în forul tău intim că nu, nema sarcină.
D) După naştere, o grămadă de cretini îşi părăsesc soţiile, că sunt obosite şi nu mai au energia să le facă lor toate chefurile
Am asistat prin pereţi zilele trecute la o ceartă în apartamentul de sus. Boul îşi acuza nevasta că de când a născut cu mai e ca înainte. Logic, boule, că nu mai e ca înainte, mai ales că ţipetele ăluia mic mă ţin trează şi pe mine care-s holteie bine mersi. Dar mulţi dobitoci sunt lipsiţi de cea mai elementară empatie şi de cea mai infimă capacitate de a se pune în locul celuilalt.
Prin însuşi datul biologic, naşterea unui copil e un lucru nedrept. Timp de nouă luni, femeia îl cară, îl hrăneşte cu nutrienţii, vitaminele, sângele şi carnea ei, îi cară toată greutatea corpului pe coloana ei vertebrală şi îi îndură cele mai mici tulburări, apoi îl scoate cu eforturi inimaginabile pe un orificiu pe care toţi îl ştim. Relativ îngust. Comparativ cu asta, tot ce are boul de făcut e să arate un pic de tact şi înţelegere. Şi unele animale cretine nu-s capabile nici măcar de asta.
Păi să nu-ţi vină să-ţi coşi trompele cu mâna ta?
Şi evident, divorţând de mamă, de multe ori, boul divorţează şi de copii. După ce că pensia alimentară stabilită de statul român e absolut ridicolă, mulţi fac tot ce e omeneşte posibil să n-o plătească nici pe aia. De ce să trimiţi bani pentru copiii tăi când poţi, foarte bine, să-i bei, să-i fumezi, să-i bagi în anus (al tău sau al unei partenere de ocazie), etc.
E) După ce boul te-a părăsit, o serie de alţi boi nici măcar nu se uită la mame singure.
“Că de ce să cresc eu copilul altui bărbat? De ce să pun eu pâine pe masă pentru cineva care nu mi-e nimic?” Dar pe de altă parte, un tată singur se recăsătoreşte în primul rând “să găsesc o mamă pentru copiii mei” şi n-am auzit niciodată femei întrebându-se filozofic de ce ar creşte ele copiii altor femei. Că aşa-s femeile, mai oameni. Tot ce e mic şi inocent e binevenit în jurul lor, mângâiabil şi pupabil.
Inclusiv la speed datingul la care v-am povestit că am fost în interes de blogging, m-au întrebat doi: Nu-i aşa că n-ai copii? La primul am cântat în strună: nu, n-am.
Apoi am trăit un intens WTF. Dacă mie mi-ar plăcea un bărbat, chiar n-ar conta că are copii. Şi când m-a întrebat al doilea, am băgat baliverna: “Ba da, am un băieţel de trei ani. Tatăl lui l-a vrut foarte tare, apoi după ce l-am avut, a decretat că e o responsabilitate prea mare şi a dispărut din peisaj. De ce întrebi?” “Ăăă, eu, ăăă. Eu vreau o relaţie relaxată.”
Adică, pe scurt, fuck off, fah.
Şi uite, de-aia n-o să aibă cine să vă plătească pensiile. Pentru că nu poţi să trăieşti în miserupism şi nepăsare toată viaţa şi, la final, să ţipi că femeile naţiunii îţi datorau roadele uterului lor.
Perfect adevărat. Am trecut prin faza B si D, partial prin C. Articolul e universal valabil pentru barbati oriunde ar fi ei. As fi vrut sa fie tradus in engleza sa-l poata citi si alte specimene. Poate pricep ceva din ce se întâmplă in jurul lor.
“maţe fripte coate goale”
e antonimul lui
“Femeile din ziua de azi nu vor să facă copii”
doua specii care se impiedica unii in altii si se mai si injura de cate ori au ocazia
Ai dreptate,dar sa nu dam cu piatra doar in barbati.Sunt si femei la fel de iresponsabile care se replica din cine stie ce motive ca mai apoi sa uite ca au facut asta si sa-si lase copiii pe te miri unde.Ca de aceea sunt orfelinatele pline.Dezaxati sunt in ambele tabere ca sa zic asa.Apoi eu cunosc personal si tati cu muuuult mai responsabili decat femeile pe care le-au ales pentru a se inmulti.Subiectul este destul de complex si daca tot e abordat bine ar fi sa fie analizate toate fetele.Stiu eu mame care s-au inmultit peste masura pentru ca primeau doi ani nu-s ce bani de la stat.Apoi am intrebat si eu tamp.Si dupa doi ani?Presupunand ca durata de viata a unui copil e ceva mai lunga.Si se uitau tamp la mine.Nu se gandisera la ce se intampla cu acel copil dupa doi ani.Si exemple am destule pentru fiecare afirmatie pe care o fac.
Ai dreptate în toate privințele. Doar parțial, dacă mă iau pe mine ca etalon. Vreau să-ți expun situația mea. Aveam 30 de ani, când am rămas însărcinată. Nu mi-am dorit asta, deoarece nu eram sigură pe locul de muncă (lucram într-o multinațională din zona IT). De ce mi-a fost frică, nu am scăpat: am fost pusă pe liber în luna nașterii copilului, pe motiv că nu mai este buget pentru poziția mea. Însă, in locul meu a fost angajată, bine-mersi, o altă fată, pe contract nedeterminat.
Soțul m-a susținut necondiționat atât psihic cât și fizic (cu bebelușul). În continuare este un punct de sprijin foarte mare și stiu că este o excepție printre bărbații generației noastre. Da, ai dreptate. Majoritatea sunt pupați in fund de către mămicile lor, fiind educați că “femeia l-a fătat, e treaba ei să se ocupe de copil”. Soțul meu nu e așa.
Problema mea nu e soțul. Nici kilogramele in plus (date jos cu sport). Nici sânii lăsați (există push-ups. + că o femeie care nu ar alăpta nu s-ar confrunta cu asta. Eu am alăptat, dar nu mă deranjează așa mult că am problema asta).
Problema mea e jobul. Mentionez că am reînceput să caut de lucru de la 10 luni ale copilului (acum, bebe are 1 an și 4 luni). Am mers activ la interviuri. Încă sunt neangajată, deși am peste 7 abi de experiență în domeniul meu, dor de muncă și toate bunele intenții. În momentul in care află angajatorii că am un copil, strâmbă din nas “dar cu cine lași copilul? Dar dacă se îmbolnăvește, ce faci? Dar dacă trebuie sa stai peste program, e ok? Dar dacă trebuie să pleci in delegații, e ok?”.
Unul a avut chiar tupeul sa-mi spună că ar trebui să mai scad pretențiile financiare, pentru că oricum, voi lua și bonus de inserție la angajare :)). Menționez că nu am cerut niciun leu mai mult, decât ce aveam la fostul loc de muncă.
Pe mine, chestiile astea mă omoară. Este foarte frustrant să ajungi, să te gândești, că viața ta era infinit mai bună dacă nu făceai a el copil. Da, poate ar fi fost. Dar cu ce e copilul de vină?
Concluzia: Majoritatea femeilor se plâng că partenerii nu le ajută cu nimic, pe motiv că ei merg la muncă și ea stă acasă. Cine are copil știe că primul an al sugarului este mai greu decât cel mai greu job! În cel mai rău caz (și nu sunt putine cele care pățesc asta, din păcate…) divorțează de ele, le înșeală sau le umilesc că sunt grase și nu mai au chef de sex ca înainte. La locul de muncă sunt descurajate femeile cu copil. Cunosc peste 10 cazuri, ale prietenilor apropiați. Li se pun femeilor hârtii in față, pe care să le semneze, promițând că nu vor dacr copil în următorii n ani. Ilegal? Da. Dar și foarte actual.
Deci da. D’aia nu mai vor femeile să lase urmași. Pentru că totul e nesigur, nu neapărat pentru că se îngrașă!
Tare as fi vrut sa raspund comentariilor de mai sus, dar evit sa ma trezesc cu o sleahta de misogini pe cap, multi dintre ei fiindu-mi cunoscuti. Deci, in primul rand conditiile pentru gravide din Romania lipsesc pentru ca ei, masculii incapabili si sufocati cu cordonul ombilical, n-au avut si n-au coaie sa le ceara. Se simt mai confortabil cu situatia actuala: ei se bucura 5 minute si pe capul amaratei cade totul, in timpul sarcinii si dupa ce naste, iar mai apoi gibonul isi ia catrafusele si se cara la alta, daca nu-i convine ceva.
In spatele casniciilor care aparent rezista se ascunde de obicei o mama eroina, ajutata mult si de bunicii copiilor, mai putin de EL, care se afiseaza in tata mandru nevoie mare, dar care profita de orice ocazie ca sa-si satisfaca pe ascuns poftele sexuale care-i amintesc de adolescenta si pubertate. Apoi posteaza pe Facebook poze cu el si copiii, afirmand sus si tare ca e un tata model.
Un tip dintr-o alta tara mi-a povestit odata ca lui i se pare normal ca femeia, dupa ce naste, sa nu faca nimic, doar sa se relaxeze. Pentru ca ea se chinuie destul in timpul sarcinii, iar mai apoi e randul lui sa preia tot greul, inclusiv tot ce poate face ca barbat legat de ingrijirea bebelusului, cu exceptia alaptarii.
Spune asta unui roman si vezi ce reactie are!
huoooo! curvelor materialisteee!
Atat de materialiste, incat gibonii stau la ele in casa de obicei. Si-n timp ce ele sterg copilul la fund, ei urla ca n-au mancarea pusa-n farfurie. Si tot ele sunt vinovate ca nu sunt in stare sa castige mai multi bani. Cunosc n cazuri reale! Din fericire, eu intru in categoria curvelor si neserioaselor. 🙂
Şi eu la fel. 🙂
Nu sunt instare decat sa crape seminte in fata blocului si sa frece bordurile cu curul iar ei au tupeu si pretentii de familisti.Cunosc cazuri in care femeia este vai de capul ei,tinuta la munca,copil,ciorbaraie si fata blocului cu semintele in bot ca este ieftin iar daca pupa mare odata pe an,sa zica merci pt.doua zile in timp ce boul bea de sparge cu boschetarii de la bloc lafel de motivati ca si el.Daca nu iti place ce le place lor…domne tu ai fite…si te musca de fund mai rau ca hienele si fereasca dumnezeu sa iti mearga bine si sa te distrezi,ca devii cel mai mare dusman pt.ratatii aia frustrati cu amaratele lor de sotii lafel de mandre si invidioase ca ei.Plus ca daca ai tupeul sa ai banii tai ca femeie si sa fii si frumoasa in Romania,este clar…asta este curva si suge pe bani…pe bune?nu conteaza ca tu nu esti curva si ai un business ok plus un sot adorabil acasa…sau mai auzi…aaaa asta nu vezi cum este aranjata,acasa este o imputita si nici cartofi prajiti nu stie sa faca…pe bune?de unde stii ca sunt imputita si ca nu stiu sa gatesc,este o regula ca daca esti frumoasa si aranjata,gata,ai cacat pe peretii din casa si mananci doar semipreparate?asta este o mentalitate super meschina in general din partea ratatilor si a femeilor batute in cap si invidioase plus ca multe femei sunt tot mai neglijente cu ele insele iar barbatii tot mai aranjati ceea ce nu este ok.
Aaaaa si daaaa nu imi plac copii si nici sotului meu fiindca suntem egoisti si ne place viata in doi traita intens…macar eu recunosc adevarul si nu ma ascund dupa scz doar ca sa auda lumea ceea ce vrea…asa ca sunt pe jumatate iertata iar pupata in dos de cine nu imi accepta sau macar respecta alegerea in viata.
Sunt incel. Nu se uită nici o femeie la mine. În loc să mă autexaminez și să văd tot ce NU am de oferit într-o potențială relație, și să înțeleg că nici dracu nu are de ce să investească timp cu mine, prefer să latru. Hint: ast nu va face decât să le convingă pe femei câtă dreptate au să mă evite.
Dacă o femeie nu vrea copii, e dreptul ei! Dacă vrea şi nu are cu cine, cred că nu e prea fain 🙁 dar să nu facă un copil de frica transformărilor fizice e o prostie, pentru că dacă îi pasă atât de mult, cu dietă adecvată + activitate fizică (poate fi făcută chiar în prezența copilului) poate să fie ca înainte. Şi persoanele fără copii au schimbări metabolice după o anumită vârstă.