Cinci moduri în care tâmpiții strică piața de dating pentru toată lumea

Oooo, deja văd primul comentac ofticat: Da, că numai noi, bărbații, suntem tâmpiți și de vină pentru toate. Șezi blând pe al tău popou, comentac ofticat, textul ăsta are în vedere ambele sexe.

Mai exact, ideea lui mi-a fost dată de scrisoarea duduii de ieri. Cu care se ștergea un mascul la penis în toate modurile, iar ea se întorcea umil să mai milogească niște umilință.

Sunt anumite comportamente cu care nu îți faci rău numai ție, ci, prin influența pe care o ai, multor persoane din viitorul partenerilor tăi. Cam ca în clipul ăla de prin anii 90 al lui Coolio cu AIDS, în care boala se întinde de la unul la altul și demolează națiunea. Asta, în vremurile bune când rapul încă avea mesaj nobil.

 

Problema cu comportamentele de kkt este că nu te nimicesc vizibil, ca în clip, dar rămâi marcat de ele și acționezi în consecință, și cine are de suferit? Toți oamenii cu care te întâlnești și toți oamenii cu care se întâlnesc acei oameni.

Să identificăm așadar aceste comportamente și să vedem cum distrug ele piața de dating pentru toată lumea.

 

Ființele ca aia de ieri dau apă la moară ticălosului latent din mascul. 

Cel mai popular mit feminin e pastila minune cu care slăbești o mie de tone în patru zile, mâncând ceafă de porc cu cartofi prăjiți și tort de ciocolată la toate cele trei mese. Iar cel mai popular mit masculin este că dacă ești ticălos și nesimțit, femeile vor muri după tine.

Evident, nu există pilula minune, dar dacă ar apărea, vă dați seama ce tupeu ar prinde gagicile să halească de parcă ziua de mâine n-ar exista? Așijderea, cum apare câte o proastă făcută grămadă, care tolerează tratament oribil și nu pleacă, e mitul fabulos al alt rightului devenit realitate.

Ăla oricum n-o va iubi pe proastă niciodată, pentru că e în natura omenească să nu iubești slugărnicia și disperarea, în schimb, egocentrismul lui proaspăt reconfirmat va începe să aplice tratament de kk și în relații cu alte tipe, care nu au greșit cu nimic.

Pentru că așa cum femeia visează în secret să slăbească magic prin puterea pilulei albastre și să se transforme peste noapte în Bella Hadid, bărbatul visează în secret să aibă un harem de fofo apetisante, care să-i ghicească dorințele din priviri și cu care să se poată purta oricât de porcește, că ele nu vor riposta nicicum.

Ca dovadă, cealaltă scrisoare, tot din poșta redacției. Unul recunoaște că și-a împins prin comportament soția să-l înșele și apoi a avut un șoc suprem când ea a făcut-o.

Hopa vreo cinci comentaci bărbați, toți cinci cu “huooo, curva, l-a înșelat”. Toți cinci au ignorat convenabil MODUL ÎN CARE RECUNOȘTEA OMUL CĂ SE COMPORTASE. De parcă nu era nimic acolo. Nada. 

Bărbatului nu îi place să asume că modul în care se poartă are consecințe directe. Și creaturile astea tip “cârpă de şters la pluă”, care se lasă umilite, jignite, terfelite, apoi tot ele se întorc scheunând, le confirmă că da, e ok aşa.

Numai pentru monştrii pe care-i formează, şi le-aş excomunica într-un lazaret. Ca pe leproşi.

O dată ce a fost cu o “cârpă de şters la pluă”, masculul o să ţi-o citeze pe aia, cum nu se supăra dacă e înjurată, şi cum nu se supăra dacă el nu respecta promisiuni, şi cum nu se supăra dacă era tufută anal fără lubrifiant şi cum nu se supăra de nimic, numai tu eşti nebună şi te superi.

Şi ce mă oftică la “cârpele de şters la pluă” e că, ba da, evident că se supărau. Dar n-aveau sânge în ele să spună de la obraz: “Mă deranjează acest comportament”. Prin urmare, endorsau o minciună, doar să îşi înmoaie ăla p*** periodic şi în ele.

 

Tipii care-şi răsfaţă în exces printzesikile, şi apoi ele încep să se poarte extrem de misecuvenist cu toată lumea. 

Într-o relaţie, trebuie să fii tandru, atent, generos, să scoţi fata în oraş, să-i faci cadouri. OK. Da. Dar există şi categoria de bărbat fără boundaries care, dacă zice printzesika acum că vrea la Paris, în două ore are biletele de avion.

Dacă zice printzesika că vrea acum toată colecţia nouă de la Armani livrată acasă, ăla se face luntre şi punte şi, ca prin miracol, colecţia de la Armani e în dressingul ei.

Problema cu acest tip de răsfăţ este că adeseori poate da peste nişte creaturi care au o doză solidă de misecuvenism potenţial. Poate că n-au apucat să-l formeze acasă, când le ţineau părinţii din scurt şi le puneau să zică “te rog frumos” şi “mulţumesc”, dar odată ce pun laba pe tipul ăsta de bărbat, ca prin minune, printzesikile încep să se poarte tot aşa cu noi, cei care nu le f…em.

Încep să ceară lucruri cu o obrăznicie halucinantă de la oameni care nu datorează nimic, se oploşesc pe timpul tău ca râia pe capră, fac promisiuni pe care nu le ţin, mint de la obraz, şi cam orice manevră infectă e justificată, pentru că cine sunt ele? printzesikile lu’ tata.

Să te apuci de orice colaborare cu printzesikile lu’ tata e mai rău decât munca în mină. Pentru că niciodată nu te poţi baza pe ele, mereu tu trebuie să tragi de ele ca de cal mort, chiar când e în propriul lor interes şi degeaba cauţi să construieşti, ele oricum surpă tot.

 

Ordinarii de ambele sexe care hrănesc speranţa cuiva, deşi nu au de gând să intre într-o relaţie cu omul. 

Văd asta peste tot, la ambele sexe. Câte un naiv sau o naivă, total în limbă, gata să sară de pe bloc pentru ordinar.

Eu sunt genul de om care spune sincer şi din prima că nu am nimic de oferit în acea direcţie, să nu-şi facă nimeni speranţe false. Şi tot eu îmi iau înjurături. Deşi, propriu-zis, eu sunt omul cinstit care nu te amăgeşte.

Că nu s-ar simţi bine el cu el s-o facă.

Pe de altă parte, ordinarul sau ordinara pune pe peţitor sau peţitoare la tot soiul de munci mari şi mici, o sau îl foloseşte ca animal de tracţiune la căruţa proprie de câte ori e nevoie, şi în schimb îi sugerează doar că într-o bună zi… poate…

De ce să faci asta?

De ce să abuzezi de nişte luni sau ani din viaţa cuiva care oricum nu te interesează erotic, ştiind că ăla se investeşte şi se consumă la foc lent?

E o formă de manipulare incredibil de urâtă, iar după ce va ieşi din plasa  promisiunilor, omul cu pricina nu va mai avea de oferit încredere şi iubire adevărată nimănui niciodată. Se va îndoi de intenţiile oricui. Va fi mereu în gardă.

Emoţional, să duci cu zăhărelul pe cineva cu care oricum nu ai intenţii e echivalentul escrocheriei. În numee propriului tău interes, îi erodezi altuia stima de sine şi încrederea în ceilalţi? Merită?

Mai bine plăteşti un meseriaş să-ţi repare chiuveta şi-i spui sincer lui Vasile că nu ai nimic pentru el.

Agăţacii care hărţuiesc femei online şi offline sunt veritabile izvoare de silă şi dezgust. 

În ultima vreme, când mă întreabă un bărbat dacă vreau să ieşim la o cafea şi scopul nu e evident profesional, reacţia mea viscerală e “nu!”.

Şi totuşi, n-a fost mereu aşa.

În Sfântu Gheorghe, oraşul meu natal, bărbaţii nu prea trag de femei la modul acela. Foarte rar, şi numai în contexte potrivite: petrecere în club, seara romanticilor singuratici, ipostaze în care toată lumea prezentă e vizibil disponibilă şi dornică.

Taman de aceea, mi-amintesc că mă bucuram când mă invita un băiat în oraş. Pe atunci chiar îmi plăcea să port conversaţii lungi şi foarte amuzante pe toate subiectele pământului, să mă sărut cu ei pe banca blocului fără ca asta să însemne automat că se şi aşteaptă să mă f*** în aceeaşi seară şi, una peste alta, interacţiunea era fină, plăcută, complice.

Apoi a venit trendul pickup artistry.

Cu 367890097543567890 de idioţi cretini agramaţi handicapaţi mârlani care te iau direct cu cf păpsha singuryk, kaut ji yo pă kineva. Dacă spui îmi cer scuze, dar nu, te înjură k te dai spekyală. Dacă ignori pur şi simplu, te înjură k ejti ânkrezută.

ŢI SE TAIE.

Să moară Chuck Norris, parcă nu mai sunt aceeaşi persoană cu cea care se bucura că iese la întâlnire cu un băiat de care e atrasă.

Şi cred că toate femeile din lista mea, sau din afara listei mele, pot confirma că sute de mesaje private de la lăbeţi scârbeţi care dau acelaşi mesaj la alte 5890747890 de femei în aceeaşi seară au un efect frigidizant cum nu vrei să redai în vorbe.

Am ajuns să ezit când îmi dă un bărbat add pe Facebook, ca să nu mă trezesc cu el în mesageria mea privată.

“Voi, femeile, nu faceţi copii, cine ne plăteşte pensiile?” ar trebui redirecţionat spre ăştia.

Sub forma “Nu mai scârbiţi femei, că după aia le moare lindicul, nu fac copii şi cine ne plăteşte pensiile.”

Nu aşa-numita “propagandă gay” demolează familia tradiţională, ci ăştia. Ar trebui făcut referendum împotriva lor.

 

Mizdele care îl porcăie lung, perpetuu şi neîntrerupt pe partenerul din dotare, dar rămân cu el. 

Le ştiţi. Când le vezi cu Gigel, vezi un cuplu normal, perfect omogen. Apoi le auzi. Că Gigel nu e bun de nimic, că nu face nimic, că e atât de inferior.

OK, atunci de ce o arzi în continuare cu Gigel? Nu e bun de nimic, nu face nimic, hai pa.

Şi de obicei ţi-o dau pe aia cu binele lui Gigel, de care s-ar alege praful dacă n-ar binevoi mizda lor cea superioară să se milostivească să-i bage în seamă.

Apoi vine nota de plată.

Şi Gigel cel inferior plăteşte tot.

***

Îţi place Poşta redacţiei? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: