Poşta redacţiei: Îmi iubesc şi urăsc nevasta, ce să fac?

Intro: Periodic, oferim iubire cititorului nostru. Nu, Gicu, nu sub formă de sex, stai jos. În schimb, luăm o dramă personală pe care mi-o trimiteţi pe mail, pe birou@lorenalupu.com, şi găsim o soluţie, pe care oricum n-o veţi urma, dar măcar ne distrăm.

Şi misiva de data asta:

Bună, Lorena, 

Știu că timpul e prețios așa că o să trec la subiect: sunt căsătorit de ceva ani ( nu dau prea multe detalii pentru a-mi proteja identitatea) și de la o vreme, lucrurile au început să se răcească, de la răceală am trecut la certuri tot mai dese, jigniri etc.

În fine, ne certam tot mai rău și tot mai des, dar nici unul nu făcea pasul să plece, deși vorbeam tot mai des de divorț sau separare…  Ajunsesem să îmi doresc să-și găsească pe cineva, astfel încât să mă părăsească și să nu fiu eu cel care a părăsit.

După ceva timp, deși nu aveam nici un fel de indiciu,  aveam sentimentul tot mai intens că mă înșeală. Am avut apoi certitudinea, găsindu-i mailuri și mesaje pe whatsapp.

Era într-o relație de peste un an cu o persoană de 60+. Am avut un șoc imens, nu mi-a venit să cred, mai ales că eu am fost fidel, nu că aș fi de o moralitate exemplară, dar toate certurile noastre mă făceau să nu am chef de nimic, cu atât mai mult de înșelat. Până la urmă am analizat situația, toate gândurile mele și am conștientizat că și eu am împins-o către asta, am luat-o de la zero și totul a fost ok.

Din păcate, în ultimul timp am reînceput să mă gândesc la relația ei, la cum o atingea, cum o ținea în brațe și la faptul că toate astea se întâmplau cu un moșneag…

Suntem acum într-o pasa foarte proastă și nu știu cum să ne recăpătăm liniștea, pentru că ea mă simte când mă gândesc la trecut, încep să mă comport iar aiurea și mi-e teamă că povestea să nu se repete.

Mulțumesc dacă ai citit până aici și apreciez orice sfat.

X. 

*

Dragă X.,

Clișeul favorit al misoginilor este că bărbații sunt raționali și femeile sunt emoționale, dar modul în care se comportă mulți dintre voi sugerează opusul. Adică: tu știi că te voiai părăsit, știi că sperai să te înșele, și totuși, când a făcut-o în cele din urmă, ai încasat-o ca pe un imens șoc.

Și deși te numeri printre acei – extrem de puțini  –  bărbați suficient de asumați și de puternici încât să își admită propriile acțiuni, iar pentru acest lucru te felicit, totuși nu te poți opri să nu te gândești că a atins-o altcineva, iar acest lucru te face gelos.

Dar nu gelos la modul superficial, ci în așa hal de gelos, încât, după cum spui tu, “încep iar să mă comport aiurea”. Ca şi cum comportamentul ar fi ceva complet independent de voinţa şi raţiunea ta.

De ce cred eu că ai nevoie în situaţia asta?

Cred că ai nevoie de câteva săptămâni de singurătate.

Pentru că tu ştii, aşa cum ştiu şi eu, că acea aventură e ceea ce ai provocat tu, iar faptul că a avut-o şi că te-a trezit cu asta la realitatea faptului că încă o iubeşti e ceea ce vă ţine şi acum împreună.

Pentru că dacă n-o iubeai pe femeia aia, informaţia că te înşală ar fi venit ca o imensă uşurare. Ieşirea din infern. Puteai să joci cu graţie rolul soţului care e suficient de generos să se ducă cu ea de mână la notar, să se despartă prieteni şi să mai ieşiţi la beri periodic.

Dar ca să ţi se clarifice toate lucrurile astea, să te linişteşti, să îţi asumi partea de responsabilitate la modul matur şi să nu-ţi laşi orgoliul să judece în locul tău, ai nevoie de o lună de locuit singur, fără discuţii de genul hai, iubi, iar n-ai dus gunoiul, frate, dar schimbă o dată becul ăla, cât să mă rog de tine şi de ce pana mea nu cumperi pâine, dacă ştii că ai terminat-o?

Tu spui că te oftică faptul că a fost un moşneag. Crede-mă, moşnegii nu-s atât de răi. De obicei, au un mod de a trata femeile mai degrabă patern, ceea ce te duce înapoi la timpurile când erai fetiţă mică şi răsfăţată, şi taică-tu îţi cumpăra tot ce vedeai în vitrine. Ăhm, pe cele care au avut tată.

Pentru mine a fost o noutate încântătoare că, spre deosebire de cei de vârsta mea, care se gândeau doar la p*** lor şi la ce vor să extragă din mine, un bărbat de o vârstă mai înaintată căuta să găsească moduri în care să-mi facă pe plac, şi sincer: e ca o terapie de regenerare emoţională de care, cred că suntem de acord, tipa aia avea nevoie după ce tu îi sugerai pe toate căile că eşti indisponibil.

Dar să zicem că n-ar fi fost moşneag. Să zicem că ar fi fost Ryan Gosling. Te-ar oftica la culme că şi-a găsit un blond spălăcit şi fără carismă. Dacă era turc, te-ar fi ofticat la culme că nu păstrează ritul credinţei noastre strămoşeşti. Oricine ar fi fost, te oftica.

Şi te oftica pentru că te-a trezit la realitatea că nu eşti pregătit s-o pierzi. Şi nu eşti pregătit s-o pierzi nici acum, de aceea îmi şi scrii mie.

Momentan, ţi-ai pierdut controlul asupra propriei persoane, ca dovadă că ştii că te porţi urât şi nu poţi schimba nimic. Şi din păcate, latura noastră emoţională e suficient de puternică încât “îmi impun să nu mai simt asta şi să nu mă port aşa” nu funcţionează când ajungem într-un punct atât de tensionat. Punct tensionat care se hrăneşte din fiecare mic conflict domestic. Pun pariu că un subiect minor de tipul “iar nu e hârtie igienică” a ajuns motiv de ceartă de două ore, şi faptul că staţi în aceeaşi casă nu face decât să pună paie pe foc de ambele părţi.

Pauză o lună. Caută o garsonieră a unui amic sau ceva ieftin. Nu, nu te muta la părinţi, pentru că părinţii o să te frece la icre şi asta nu ajută deloc la vindecare. Explică-i că ai nevoie de timp singur, să îţi rezolvi aceste conflicte interioare şi să faci pace cu ea şi cu propriul tău orgoliu. Probabil că te şi simţi vinovat, iar acest lucru, paradoxal, ne face pe noi, oamenii, să ne purtăm şi mai aiurea.

Iar în această lună, caută să nu te mai terorizezi singur cu presupuneri, culpe, bănuieli, suspiciuni etc. Insist: Caută să faci pace cu tine. Un om care nu poate face pace cu sine nu poate face pace nici cu alţii. Dacă ai nevoie de terapie să ajungi la această pace, go for it.

Plimbă-te mult la aer curat, fă sală, hidratează-te, ia-o ca pe o detoxifiere emoţională şi fizică. Şi caută să te odihneşti şi să îţi reîncarci bateriile.

După o lună în care ai grijă de tine, probabil că se vor decanta orgoliile şi vei găsi puterea să te ierţi şi pe tine, s-o ierţi şi pe ea.

“Şi dacă în această lună fuge cu moşneagul?”

Mai degrabă fuge cu moşneagul din teroarea unui cămin marcat de certuri zilnice, decât dintr-un punct în care are şi ea răgaz să se adune. Cum simt eu versiunea ei: şi ea probabil că are resentimente. “Pana mea, mă împingi în braţele altuia, apoi tot tu o arzi pe indignare”.

Clar, aveţi amândoi nevoie de timp singuri, să ajungeţi să vă iertaţi şi să vi se facă din nou dor unul de celălalt.

Sper că ţi-am fost utilă,

Lorena.

***

Îţi place Poşta redacţiei? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

7 Responses

  1. Ady says:

    și de ce nu, psihoterapie. separat și/sau împreună.

    • Lorena Lupu says:

      Pentru că împreună au niște frustrări reciproce majore și ar fi un mod de a se face reciproc de kko.

  2. Vlad says:

    Pasul 1: google “codependenta”.
    Pasul 2: terapie individual.a

  3. Vlad says:

    Lorena, daca iti scria povestea asta o femeie despre sotul ei, i-ai fi dat aceleasi sfaturi sau i-ai fi spus sa plece din relatia abuziva si sa-l uite pe porcul gerontofil?

  4. Lorena Lupu says:

    Femeia asta nu mi se pare o scroafă gerontofilă. Ce ignori tu, convenabil, și au ignorat și restul comentacilor bărbați pe FB, e partea în care el recunoaște că încerca să o determine să-l părăsească și să caute pe altul.

    Ea n-a făcut decât să primească din altă parte iubire pe care ăla de acasă n-o oferea.

    Tipul ăsta are rara coloană vertebrală să-și asume responsabilitatea pentru faptele lui și, chiar când o face, voi. restul, mimați că n-ați văzut ce scrie acolo.

    De ce? Pentru că, după mințișoara voastră, bărbatul poate fi oricât de ticălos, de jegos și de căcănar, drama începe abia dacă el suferă un prejudiciu, aka e înșelat. Rahaturile pe care le face el până acolo nu se pun la cântar.
    Right?

  5. Vlad says:

    Eu citesc foarte clar ca omul isi dorea sa fie el cel parasit, il vad o persoana extrem de pasiva, nici nu scrie si nici nu mi-l inchipui facand ceva activ pentru a fi parasit.
    Nu scrie nicaieri ca el initia certurile, ca doar el jignea samd; doar chestiile mizerabile care de multe ori se intampla in relatiile pe duca; mizerii bilaterale fara cap si coada si farq un vinovat clar si singular.

    Cel care insala e un porc/ scroafa prin definitie; poate fi doar porcusor/scrofita in anumite circumstane, dar nu cele din speta.

    In alta ordine de idei, intrebarea mea sincera si netendentioasa: ai sfatuit vreodata o femeie sa se impace cu sotul care a inselat-o?

  6. Lorena Lupu says:

    Un om care vrea să te determine să-l părăseşti face o mie şi una de căcaturi, şicane, promisiuni neonorate, mizerii mici şi mari, şi nu oferă nimic din iubirea, respectul, aprecierea care sunt fireşti într-o relaţie.

    FOARTE AMUZANT CĂ ASTEA NU CONSTITUIE O PROBLEMĂ PENTRU TINE.

    Şi de ce nu constituie?

    PENTRU CĂ ÎN MINŢIŞOARA TA UN BĂRBAT POATE FI ORICÂT DE TICĂLOS, JEGOS ŞI NAŞPET, PROBLEMA APARE ABIA DACĂ EL SUFERĂ UN PREJUDICIU.

    Fuck the fuck off my site. Acum.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: