Îmbătrâneşte cu graţie!

Mă uit pe Instagram la conturile zeiţelor: Mariah Carey, Jennifer Lopez, RuPaul. Îmi place teribil modul în care aceste dive de vârste respectabile fac efort consistent și constant să mențină tonusul tineresc al corpului, al pielii, să  rămână fabuloase și să își prezinte talentul în cea mai bună formă fizică posibilă.

Despre RuPaul chiar am această cugetare pe care o repet de câte ori apuc: “De câte ori am o zi proastă, mă uit la ultima ședință foto a lui Ru și îmi spun: Dacă un bărbat de 57 de ani poate să arate aşa, eu chiar nu am nici o scuză”.

Mbun, şi cum Instagramurile lor sunt uriaşe, cu sute de mii de comentatori, văd cu o frecvenţă iritantă sugaciul corect politic, care vine să le şcolească:

Dar de ce nu îmbătrâneşti cu graţie? De ce nu îţi îmbrăţişezi vârsta? De ce nu te laşi cum te-a proiectat Dumnezeu? De ce nu accepţi că blablabla herp derp?

Şi atunci pe mine mă apucă mereu spumele şi mă bag la ceartă. Până începe şi Instagram să dea banuri de 30 de zile. Dar a încetat să-mi pese de banuri. Până la urmă, care vrei să mă citeşti ştii să tastezi şi singur lorenalupu.com şi nu ai nevoie de o reţea socială stupidă să mă găseşti.

Mbun, deci vine prost sau proastă corect(ă) politic şi începe să ţină predici despre îmbătrânirea cu graţie.

De fiecare dată, pun aceeaşi întrebare:

What the fick is so graceful about letting yourself go?

În traducere:

Ce plua lui Hector şi a lui Terente e atât de graţios în a te neglija?

It’s nature’s course, răspunde prostul sau proasta.

OK, so it’s nature’s course to have hair in your anus and have dingleberries hanging on them after you shit. Would you be so graceful to leave it as it is?

Pe asta n-o mai traduc, că mizez pe inteligenţa cititorului.

La care prostul sau prostul sau proasta începe să ewwww, grosss, omg, iştenem, you need jesus şi se cară.

*

Aşa, putem să fim graţioşi să nu ne mai vaccinăm, după cum spune melodios Olivia lui Andi (că ea are voce subţire, delicată) şi să murim graţios de poliomielită sau de TBC.

Aşa, putem să fim graţioşi să nu ne mai spălăm şi să puţim graţios în autobuz şi la metrou.

Aşa, putem să fim graţioşi să nu ne pipăim de umflături şi să murim graţios de cancer.

Şi tot aşa.

*

Am senzaţia că natura ne-a creat vulnerabili la boli, jegoşi, căcaţi şi pişaţi special pentru a ne testa cam cât suntem de proşti şi special pentru că NU vrea să te laşi în voia ei.

Special să ne dea teme: să inventăm moduri în care putem deveni mai buni decât natura. Supranaturali, dacă vreţi.

Că unora le e foarte lene să-şi mişte hoitul până la sală sau să renunţe la o treia felie de plăcintă, înţeleg. Că se zgârcesc la o cremă hidratantă şi că au mereu scuze să nu bea apă, şi pe asta o înţeleg. În fond, circulă pe net poze cu mine oscilând ca greutate de la piele şi os până la categoria elefănţelului căruia nu-i place vocea mea.

Partea pe care n-o înţeleg, şi care mă irită, este: unde e “graţia” în a fi neglijent cu tine?

În care colţişor al acestei stări de fapt se ascunde?

*

Ce e graţios în a avea guşă, sau piei lăsate, sau riduri adânci ce puteau fi evitate din timp, şi asta doar pentru că nu ai avut în tine voinţă şi determinare să lupţi cu tendinţa de a procrastina pe canapea sau de a crăpa în tine de zici că începe mâine foametea mondială?

Ce e graţios în a nu opune rezistenţă degradării biologice, mai ales dacă dispui de mijloacele financiare s-o faci? Şi mai ales în zilele noastre, când progresul ştiinţei ne ajută pe toate planurile, de la cel fizic la cel mintal, cu o multitudine de soluţii?

Ce e graţios în a avea o singură viaţă, o singură şansă la fericire, iar tu să începi, de la 30 în sus, să îţi negi ţie însuţi orice drept la tinereţe şi frumuseţe?

Ce e graţios în convenţia asta retardată, că omul are dreptul la un singur deceniu de tinereţe şi frumuseţe şi trebuie să înghită, obligatoriu, altele şase în care e trecut în catastiful de cadavre ambulante?

Nu, nu e nimic graţios.

Forza, Mariah, forza, JLo, forza, RuPaul.

Cele trei graţii ale mele.

Chiar vă rog din inimă să NU îmbătrâniţi “graţios”. Îmbătrâniţi obscen de vanitos, cu poponeaţa şi decolteul pe afară, cum ne-aţi obişnuit.

Am nevoie de modele care să mă scoată de sub plapumă în a doua zi de ciclu, aia care e cea mai grea, sau într-o zi în care un alt proiect în care am investit muncă şi bani se surpă din lipsă de loialitate şi implicare a unor oameni care nu cunosc noţiunea de angajament.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram. Sau, mai nou, devino parte a comunității mele pe Reddit.