Clitorisul lui CTP

Vinerea trecută, CTP şi-a găsit clitotisul. Mic, dar jucăuş. Şi a început să şi-l frece.

După ce a constat, prima oară în viaţa lui, că trupul ăla alcătuit numai din pastramă şi disperare pe care îl numea îndeobşte “hoitul ăsta bătrân” e capabil de ceva atât de fantasmagoric, cum sunt senzaţiile erotice, CTP a exclamat în zare: “Ahaaaa. De aceea nu au mimat niciodată femeile foarte convingător în pat cu mine.  Au apucat să-şi descopere clitorisul propriu înainte să-l descopere pe al meu”.

Apoi, nişte doamne miloase şi generoase de pe internet i-au explicat: “Nu, Cristi, puiule, pur şi simplu footzi extrem de prost şi nu te pricepi, iar ce ai văzut tu în Debbie Does Dallas Deluxe” nu se aplică şi în viaţa reală, sau nu e suficient, dar e ok, puişor, acum că ţi-ai găsit clitorisul, poţi să te freci liniştit la el în continuare, promitem să nu ne supărăm”.

Un bărbat normal ar fi înţeles că e pe arătură. Că a nimerit accidental gaura greşită şi se face de râs dacă încearcă să efectueze însămânţările de primăvară pe acolo.

Nu şi CTP.

Pasămite, peste weeend, devenise masturbatolog clitoral. Nu ai ce să faci; o dată ce l-ai atins, face ca instalaţia de becuri de la pomul de iarnă. Aia din piaţă de la ruşi, cu scurt circuit inclus.

“Auziţi, prinţeselor. De fapt, organul sexual al omului este creierul. Drept  care, nu e cazul să vă f*tem decât la cap. Cu cât e tâmpenia mai mare şi mai gogonată, cu atât muriţi pe interior mai fulminant. Şi ce e orgasmul? La petite mort. La petite morţii voştri de frigide afurisite care preferaţi să vă gâdilaţi la clitorisul vostru în loc să mi-l gâdilaţi pe-al meu”.

Da, maestre, dar nici măcar la cap nu ne f… eficient. Mai mult ne ia cu migrenă, decât cu morţi mici şi mari. Ce să facem? Nu murim atât de uşor, sau poate nu eşti atât de mortal precum te crezi.

“Fă, frigidelor, frigiderelor, v-am jignit eu cu ceva? De ce comentaţi?”

Poate pentru că noi ştim first hand cum funcţionează un clitoris? E o ipoteză. Sigur, nu vrem să vă întrerupem din aberat pe temă, mai ziceţi. După ce ni-l frecăm, ni-l şi băgăm în păsă să ne lăsăm însărcinate cu noi înşine sau cum?

“Vai, dar… ăăă, nu. Este vorba de reţele neuronale soft, aproape la fel de soft ca clitorisul meu după un weekend lung de masaj tantric, care provoacă o extorsiune a unui degajament într-o apă. Mai pe larg, să explice o posesoare a unui clitoris mai mare decât al meu.”

Oook, so.

Domnule CTP,

Faptul că vă place mai mult clitoral nu înseamnă că nu puteţi avea şi plăcerea penetrării. Achiziţionaţi-vă un vibrator nu foarte mare, să nu vă lărgească prea brusc orizonturile, şi începeţi concomitent. Coordonaţi frecarea cu penetrarea.

Şi de la un punct încolo,  veţi constata că sexul nu e un chin, aşa cum credeaţi până acum.

Noi vă ţinem pumnii şi vă dorim multă distracţie solitară.

Lorena şi cititorii.

***

Dacă îţi place acest blog, fii un partener la menţinerea lui.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Ratacind pe net says:

    Nu stiu unde ai gasit poza, dar trebuie sa recunosc ca se potriveste de minune cu continutul

  2. Lorena Lupu says:

    Mă bucur că vezi asta.

  3. Danut Clapa says:

    Nu inteleg de ce-i f grija pe majoritatea cum si ce fac ceilalti cu organele lor posesoare. Au si ei un organ, sa si-l utilizeze cum le place (fara sa agreseze pe altii)… si sa si-l bage unde vor, traba lor. Asta se potriveste clar cu zicala: prostul moare de grija altuia!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger