Corbu, ep. III: La o bere cu Edi Stancu

Conform tuturor criteriilor mondenităţii, Edi Stancu e vedeta şcolii de vară de la Corbu Verde. Binecunoscutul coregraf şi coordonator al ansamblului de dansatori al defunctei emisiuni PRO TV „Dansez pentru tine” şi al altor producţii ale aceluiaşi post TV a fost privit de milioane de oameni, sâmbătă de sâmbătă, acum câţiva ani.
Nimic din toate astea nu se citeşte în atitudinea cât se poate de modestă şi de down-to-earth a coregrafului, în deschiderea lui de a-şi preda iar şi iar coregrafia celor mai puţin hărăziţi, dar interesaţi să lucreze şi în disponibilitatea cu care lucrează în toate workshopurile, ca un cursant obişnuit, interesat să se familiarizeze cu lucruri noi. E evident pentru oricine că Edi e un tip cumsecade, cu o bună dispoziţie dezarmantă. Drept care, ne-am aşezat la o bere, să povestim puţin.

TROLLYWOOD: Care e legătura dintre o vedetă mainstream, ca tine, şi un fenomen underground, cum e Corbu Verde?

EDI: Artiştii din main cresc într-o primă fază, în underground. Uite, eu mă consider şi acum un artist underground. Tot timpul am fost. Altfel nu aş fi izbutit să mă impun în main. Trebuie să spui lucruri reale, pentru ca oamenii să te creadă şi să se identifice cu mesajul tău. Normalitatea şi firescul cresc şi se dospesc în underground. Aşa se întâmplă oriunde în lume. Dacă s-ar respecta şi în România pattern-ul ăsta, lucrurile ar merge mai bine.

TROLLYWOOD: Cum i-ai cunoscut pe organizatorii de la Corbu Verde?

EDI: Am făcut spectacole minunate cu ei. Primii pe care i-am cunoscut au fost Tavi (Octavian Jighirgiu, actor, regizor, profesor de actorie la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi) şi Cozlac (video-artist, profesor la aceeaşi instituţie), cu care am avut norocul să fac „Sunetul muzicii” la Galaţi. Tavi regiza, Cozlac făcea visuals.
A fost un spectacol delicios, iar noi am avut o chimie magică. De câte ori unul dintre noi avea o idee, celălalt o prindea din zbor. Când discutam cu Tavi, Cozlac ne auzea prin sistemul de comunicaţii, şi când îi spuneam ce ne dorim, ne zicea că s-a apucat deja de lucru.
Am descoperit de relativ devreme că-mi place să le predau copiilor, să-i cresc pozitivi, să nu fie hateri. Mă simt aiurea când văd atâtea energii negative în această branşă, a dansului. Dacă ne-am înţelege bine, am avea toţi de câştigat.

TROLLYWOOD: Adevărul e că, timp de 13 ani, ai făcut lucruri superbe – şi intens mediatizate – la „Dansez pentru tine”.

EDI: În anii ăştia, am încercat – şi sper că am şi reuşit – să readuc pe tapet dansul la televizor. Până în 2001 – când am început noi să lucrăm la „Dansez”, fusese o pauză de 20 de ani în dansul difuzat pe micul ecran. Ultimele emisiuni care implicau dans şi muzică, interzise de comunişti, au fost cele realizate de Bocăneţ şi coregrafiate de Patrichi.
Noi am luat-o de la zero. Am fost pionierii dansului dat pe TV, după revoluţie.

TROLLYWOOD: Cum ai ajuns la PRO?

EDI: La Eurovisionul din 2000, am reprezentat România în Turcia, cu Sanda Ladoşi. M-a văzut producătoarea Mona Segall, şi mi-a zis că vrea să discute cu mine. Avea de gând să facă „Dansez pentru tine”, şi găsise în mine persoana potrivită. De atunci, între noi a fost o chimie absolută. Am făcut lucruri excelente împreună. O să-i rămân veşnic dator pentru încrederea pe care mi-a acordat-o.

TROLLYWOOD: Pe ce criterii ţi-ai adunat echipa de dansatori?
EDI: Am avut două criterii foarte clare: carismă şi tehnică de dans. Am căutat dansatori foarte buni din fiecare stil de dans, astfel încât să nu semene unii cu alţii. Fiecare era specialist în alt domeniu. Şi din cauza asta, mottoul nostru a fost „The Power of Diversity”.
Ştiu să cresc oamenii şi să scot tot talentul lor la iveală.

TROLLYWOOD: În aceste câteva zile, de când te cunosc, m-ai surprins cu absenţa absolută a aerelor de vedetă. Cum ai reuşit să-ţi păstrezi modestia?

EDI: Am lucrat mult în străinătate, cu profesionişti. Absolut toţi oamenii de calitate, pe care îi admir, sunt megamodeşti. Oamenii care au revoluţionat dansul, care au creat lucruri incredibile, sunt foarte modeşti.

TROLLYWOOD: După PRO, v-aţi mutat la Antenă?

EDI: Da, dar lucrurile nu s-au legat cum ne doream.

TROLLYWOOD: De atunci, ce faci?

EDI: De atunci, spre fericirea mea, am intrat în teatru. Aici, mi-am dat seama că pot crea lucruri profunde, care chiar contează. Asta nu înseamnă că munca mea de dinainte nu era ceva profund; dar era un produs comercial, care trebuia concentrat în trei minute, iar în trei minute, nu poţi trata anumite stări în adevăratul sens al cuvântului. Accentul era pe formă, chiar dacă tu te preocupai să ai concept şi consistenţă.
În teatru, însă, am avut ocazia să ajung la fond. Miracolul teatrului constă în faptul că eşti atât de liber, pe cât te duce talentul. Şi nu-ţi impune nimeni nimic.

TROLLYWOOD: Îţi lipseşte promovarea de tip PRO TV, cu toate tabloidele călare pe tine?

EDI: De când mi-am lăsat barbă, lumea nu mă mai recunoaşte. Sau, mă rog, nu mai e atât de sigură.
Când lucram la „Dansez”, nu puteam merge cu transportul în comun. Toţi oamenii îmi povesteau problemele lor şi mă întrebau dacă au vreo şansă să ajungă în emisiune, să le rezolvăm. Ajungeam la muncă super deprimat.
Cred că în meseria asta e foarte important să rămâi conectat cu oamenii TĂI, care te urmăresc. Dacă te rupi de ei, nu se vor mai identifica cu nimic din ceea ce faci.
Acum, sunt un bărbos cu copilul de mână şi pot să merg liniştit cu metroul. Oamenii care intră în vorbă sunt nostalgici şi vorbim de lucruri frumoase.

TROLLYWOOD: Am remarcat că eşti un tată foarte tandru cu băieţelul tău de patru ani, Robert.

EDI: Şi sunt foarte mândru că o bate pe Anca la Mortal Kombat. 🙂

Foto de Vladimir Negru.