Cristi Puiu şi “libera opinie”

Faptul că Cristi Puiu e una dintre cele mai antipatice, egoiste şi misecuveniste creaturi care au populat vreodată planeta pământ o spune, pe la beri, orice actor care a avut ghinionul de a da un casting sau ghinionul şi mai crunt de a lua un casting.

Orice cameraman sau om de film la care s-a ţipat total degeaba.

Orice producător care a fost bun până când a servit direct intereselor maestrului, apoi şi-a luat instant şutul în partea dorsală şi mâncătoria de rigoare de cum a îndrăznit să aibă şi alte priorităţi decât slujirea chipului cioplit.

Reporteriţa pe care a luat-o în şuturi total degeaba, pentru că el nu fusese în stare să identifice diateza reflexivă din propoziţie.

Redactorul pe care l-a dat afară din interviu pentru că omul nu văzuse filmul – ca şi cum rahatul ăla de film ar fi fost materie de bac sau ceva, sau parcă plătise advertorial revistei care-l intervieva şi ăia omiseseră să-şi facă temele.

Criticii care scriseseră de bine despre filmul lui, dar nu chiar în nota în care ar fi vrut diva să se scrie de bine, pentru că, nu-i aşa, dacă ai kkt un film submediocru, eşti subit satrap şi pe recepţia oamenilor.

Pe scurt, orice om care a interacţionat cu Cristi Puiu mai mult de cinci minute vă va spune că e un căcat cu ochi, dar pe ferite, să nu ne punem rău. Cum pe mine mă doare adânc în bască şi de persoana lui Cristi Puiu, şi de arta lui, şi de eventualele lui ameninţări cu bătaie, în spirit de Sălăjan – sorgintea rafinată a maestrului – îmi asum să-i fac coming outul.

Că Cristi Puiu a votat “DA” la referendum chiar nu mă miră. E exact genul de  căcat cu ochi care nu poate să-şi construiască fericirea decât pe nefericirea altora, şi nu poate concepe noţiunea de bine decât într-un singur mod. Al lui.

Cam ăsta e profilul psihologic al votantului de “DA”.

Musai, familia trebuie să fie bărbat şi femeie, dar obligatoriu pentru toată lumea, şi pentru oameni care nu ne datorează nimic şi pe care nu-i cunoaştem, că altfel nu ne jucăm. Cine e diferit trebuie alungat, marginalizat, umilit, insultat, forţat să se ascundă, să se însoare de ochii lumii, să trăiască o perpetuă minciună, că altfel cocalarii oportunişti de Sălăjan nu se simt bine.

Chit că, să zicem, legalizarea căsătoriei gay, sau a parteneriatului civil, nu te-ar împiedica pe tine cu nimic să ai familia tradiţională pe care o vrei, să faci câţi copii consideri că poţi întreţine şi educa, şi să duci viaţa pe care o crezi de cuviinţă.

Nu, frate. Nu e vorba despre ce pot face Puiu sau restul mârlanilor sămânţari de Sălăjan cu viaţa lor. E vorba despre a-i HĂRŢUI PE ALŢII.

A zis-o ăla din “Coaliţie. “Despre a promova firescul”.

Mbun.

Deci, Puiu a votat DA, exact cum anticipam că o va face orice căcat care are pretenţia că dă verdicte pe viaţa altora. Whatever. Mi se fâlfâie. Referendumul a picat oricum, pentru că procentul de căcaţi care dau verdicte pe vieţile altora e de 20%. SLAVĂ DOMNULUI.

Partea care m-a indignat însă în bileţelul lui Puiu – pe care îl puteţi citi integral aici, în caz că nu aveţi ceva mai mişto de făcut cu vieţile voastre, gen noul sezon de Ozark pe Netflix – e pretenţia penibilă că votează “DA” în numele “libertăţii de opinie”.

Aşadar, limităm drepturile mai multor grupuri de oameni, sau măcar posibilitatea ca aceştia să poată ajunge la aceste drepturi, în numele “libertăţii de opinie”.

De unde fisura asta flagrantă de logică, va întreba cititorul neavizat?

Răspunsul e tot pe siteurile de alt-right. Tema comună a acestora e bocetul după libertatea de opinie.

Şi cine-i opreşte pe alţi-righţi să aibă o opinie?

Faptul că Google, Facebook, etc., tind să reteze ura rasială, sexismul, discriminarea. Sau hărţuirea interminabilă a unei anumite persoane.

Tema nu e nouă. Orice blogger cu mai mult de zece cititori l-a avut pe comentacul ăla absolut abject, care te trăgea la răspundere pe un ton de zici că erai angajată la siteul lui şi nu livrai conform contractului. Comentacul cita drept motiv al tonului abject “libera opinie”.

Apoi, tu adoptai un ton la fel de abject în ripostă, pentru că, nu-i aşa, “liberă opinie” poţi să ai şi tu. Dar, brusc, fanul liberei opinii devenea cel mai autentic snowflake. Cum îţi permiţi să i te adresezi aşa??? El trebuie respectat!!!! Demnitatea lui!!!

Exact ca un autentic snowflake se poartă şi Cristi Puiu dacă-i pui o întrebare mai incomodă în interviu. Done that. S-a crizat ca o dameză la ciclu, s-a ofensat toată, şi deşi am retras întrebarea, a continuat să facă pe pisda rănită până când m-am enervat eu şi am hotărât să nu mai irosesc aiurea timp cu acest caz pierdut. Pariez că dacă-i dă cineva link la acest text, o să spumege iar.

Spumegă, boss. Este vorba de liberă opinie. Tot îi făceai tu apologia. Acum încaseaz-o şi savureaz-o. Libera mea opinie e că eşti un căcat cu ochi.

Dar, pentru alt-right şi pentru Cristi Puiu, “libera opinie” înseamnă dreptul lor inalienabil de a fi infinit de ţărani cu oricine, şi demnitatea, respectul etc. sunt probleme care apar doar când îşi exercită altul “libera opinie”.

Sigur, când ai impresia că soarele a răsărit din anusul tău, e uşor să ai acest dublu standard atât de făţiş.

“Dar, Lorena, de ce nu e ok ca libera noastră opinie să includă discriminarea rasială, etnică, sexuală etc.?”

Pentru că orice formă de discriminare face rău unui grup de oameni, pe un simplu criteriu care n-are nici o legătură cu calităţile lor individuale. Cum scriu un text despre UN CAZ PARTICULAR DE BOU care-şi bate soţia, săriţi 50 cu #notallmen. Deşi în text e clar că e vorba de ĂLA. Cum vine vorba de străinătate, săriţi nu ştiu câţi să comentaţi că e neplăcut să fii discriminat ca român.

De câte ori se produce o formă de discriminare, ea, de obicei, nu aduce nimic bun celor care o induc, dar transformă viaţa în iad pentru cei care o suportă.

Să luăm două cazuri extreme de discriminare: sclavia în Statele Unite şi Holocaustul la nemţi.

Nu e ca şi cum stăpânii de sclavi aveau mult de câştigat din faptul că nişte oameni erau complet ai lor. Datorită uzurii cauzate de muncă, sclavii îmbătrâneau şi mureau repede, şi în plus, trebuia să li se asigure tot, şi cazare, şi masă, şi angajaţi care să-i persecute, să menţină această stare nenaturală, a aservirii complete a unui om faţă de altul.

Dar pentru sclavi, condiţia de sclav era văduvirea completă de orice formă de demnitate umană.

Nu e ca şi cum germanii ar fi dus-o strălucit în cel de-al doilea război mondial, pentru că erau răpiţi, torturaţi şi ucişi evrei. Majoritatea o duceau mult mai rău, pentru că era război.

Dar pentru evrei, Holocaustul a fost o tragedie de nedescris.

Şi aşa, dragi copii, funcţionează ura în general. Nu e ca şi cum l-ar avantaja cu ceva pe cel care o exercită, dar poate face tot răul din lume pentru persoana ţintă.

Şi pun ultima oară întrebarea: acum, că s-a invalidat referendumul, vă va împiedica cineva să faceţi familii tradiţionale, dacă asta vă doriţi? Vă va împiedica cineva să faceţi trei, sau patru, sau cinci copii? Vă va despărţi cineva cu sila de neveste?

Evident, nu.

Dacă mâine se legalizează parteneriatul civil gay, vă va împiedica cineva să faceţi familii tradiţionale etc. etc.?

Evident, nu.

Discriminarea nu vă aduce nici un folos notabil. Dar face un rău imens persoanelor – ţintă.

Şi ca lectură bonus,  iată această ştiruţă, în care “tradiţionalistul”, votantul cu “DA” Cristi Puiu îşi declara acum câţiva ani solidaritatea cu Roman Polanski, în procesul de pedofilie al acestuia. Aşa funcţionează şi tradiţionalismul musulman. Familia (a se citi masculul deţinător) e coroana societăţii. Viaţa, integritatea, sănătatea, demnitatea, voinţa femeii sunt egale cu zero. Iar cucoana aia “stresată teribil” din CPF se va stresa ceva mai “teribil” dacă i se va retrage dreptul de a profesa pe bază de apartenenţă la sexul care trebuie să frece podele şi să stea acasă.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.