Cronofagii. Studii de caz.

Partea frumoasă a lui Facebook e că poţi să-ţi promovezi munca, proiectele, poţi ajunge la cititor-spectator, poţi atinge oameni care au nevoie să audă ce ai tu de povestit, fie pentru că trec prin momente similare şi-i răcoreşti, fie că au o zi grea şi-i faci să râdă.

Partea urâtă a lui Facebook sunt cronofagii. Adică acei indivizi care, hodoronc-tronc, se proptesc în mesageria ta privată, de parcă simplul fapt că eşti scriitor te obligă să întreţii one-on-one-uri cu ei când li se scoală lor.

Dar, oricât de divers şi pestriţ este internetul, putem împărţi cronofagii în câteva categorii. Fixe şi bine bătute în cuie:

A) Cronofagul hater.

“Ce, fă, te crezi Cărtărescu? Lasă-te de scris. Mai eşti şi urâtă cu spume, cu muianul ăla de maimuţă trepanată şi ochii cât trei sferturi din faţă!”

Cronofagul hater e şomerul cu care nu se culcă nimeni, pentru că foamea şi zgârcenia sunt nesexy. Şi atunci, ştiind că femeile îl urăsc, tratează problema în unicul mod care nu presupune muncă: le urăşte el primul.

Cum îţi salvezi timpul?

Block instant. Sau, dacă vii cu nişte nervi din altă parte, ţi-i descarci pe cronofag într-o jumătate de oră de înjurat cu multe subordonate. De obicei, la final scheaună ca un căţel smuls de la ţâţă.

Cronofagul lingău

“Ce bine scrii… Dar ce la obiect e tot ce scrii… Dar ce…”

Cronofagul lingău e tipul care crede că, exact cum punctele bonus pe anumite siteuri de shopping se transformă în cumpărături de la 50 în sus, şi complimentele se transformă în sex de la 50 în sus. Sorry. Nu.

Cum îţi salvezi timpul?

Există un mod de a arăta apreciere fără să-mi violezi anal timpul şi ăla e butonul de Donate vizibil în sidebar. Crede-mă, în secunda în care văd în cont că X mi-a donat Y, ştiu sigur că mă apreciază. Sau, dacă cronofagul lingău, persistă, i-o retezi: OK, am înţeles, s-a notat, mulţumesc.
Şi, da, am dat block şi pe exces de complimente.

Cronofagul paranoic.

Ăsta crede că blogul tău e despre el. Şi începe să-ţi debiteze privat părerea lui despre ce ai scris. Când îl informezi că există secţiune de comentarii, face criză de isterie. Cum să comenteze cot la cot cu plebea? Uite aşa, cu tastatura. E insul care cere tratament preferenţial, fără să ofere nimic care să justifice asta.

Cum îţi salvezi timpul?

Insişti să-l redirecţionezi spre secţiunea comentarii, iar dacă nu şi nu, block.

Cronofagul cultural.

Ăsta începe să-ţi facă capul calendar cu o grămadă de informaţie care nu te interesează şi, în plus, în caz că te va interesa vreodată, e gugălibilă toată. Are impresia că, dându-i accept la add, te-ai înscris la şcoala de cultură generală “Gigel Drulă”.

Cum îţi salvezi timpul?

Ignorându-l. Nu e nimic ofensator în ce scrie şi cine ştie când ai nevoie de informaţiile alea. Lasă, să fie acolo.

Cronofagul sociabil

“Ce faci? Ai chef să conversăm? Vrei să pove? Heeey! Ce mai zici?”

Zic să conversezi cu mă-ta.

Cum îţi salvezi timpul?

Scuze, dacă vrei info despre cărţile şi spectacolele mele, îţi stau la dispoziţie. N-am deschis încă serviciu de conversaţie pentru singuratici. Dacă îl deschid, te voi notifica în timp util.

Cronofagul înlăcrimat.

Ăsta e om cu probleme şi vrea neapărat să-ţi smulgă umăr de bocit, în speranţa că poate pipăie şi nişte ţâţă, că tot e în vecini. Şi începe să ţi se vaiete lung şi nehazliu despre ce-l chinuie la momentul ăla. Fără să facă ceva să rezolve ce-l chinuie la momentul ăla.

Cum îţi salvezi timpul?

Frăţică, sunt atâţia psihologi şomeri în ţara asta. Nu mai bine dai o pâine unuia dintre ei decât să-mi ucizi mie un germen de roman din minte prin frecare cotropitoare la icre?

Voi ce cronofagi aţi mai întâlnit?

LATER EDIT:

Era să uit cel mai enervant cronofag. Cronofagul care ar merita sufocat cu propriul penis, dacă e mascul, şi cu penisul celui mai mare duşman dacă e femelă. Cronofagul persistent.

Cum se manifestă: Alo?? Hei! Mă urmăreşti?? Eşti?? Eşti atent??

Deci, nu doar că trebuie să-i suporţi limbariţa, dar eşti obligat să o faci în timp real. Să nu dea dracu’ să-ţi fugă ochii. Să nu dea dracu’ să faci în paralel ceva şi pentru tine.

Cum îţi salvezi timpul?

Am un singur cuvânt. CRIMĂ.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

9 Responses

  1. boemul says:

    am citit “coprofagii”. hochei, devine din ce în ce mai clar că am nevoie de psihoterapeut…

  2. Există, de asemenea, o categorie a cronofagilor “de birou”.
    Şeful care-ţi povesteşte trei ore ce-a păţit la pescuit, după care-ţi cere proiectul, întrebându-te: “Cum nu-i gata? Dar ce-ai făcut azi?”
    Colega care te roagă a n’şpea oară să-i sortezi nişte date în Excel. etc.

  3. vali says:

    Am râs cu lacrimi. La partea cu “vrea umăr de bocit, dar şi pipăit de ţâţă dacă tot se află în apropiere”.

  4. bia says:

    eu n-am blog, dar majoritatea tipologiilor le-am intalnit in diverse ipostaze atat pe internet, cat si in viata reala. ii evit pe cat posibil, si daca insista sa se bage in seama cu forta, block-ul e cea mai buna solutie.

  5. Victor says:

    Cum adică, internetul nu e real? 😮

    gluma la o parte, nu știu de ce merită articole, desene și explicații. N-ai chef, nu prestezi. Cronofagi sau nu, ar fi mișto să adoptăm o atitudine meritocrată și dacă X n-a făcut nimic pentru Y, atunci să nu plângă dacă nu-l are/obține. Valabil pentru toată lumea.

    Uneori mă ia cu fiori când văd câți oameni fără ocupație se învârt în jurul meu. Zici că-s ceva particule nehotărâte, supuse exclusiv legilor fizicii. Brrr.

Leave a Reply to Lorena LupuCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading