Băşini dăltuite în aer, precum stânci milenare

Nu înţeleg de ce unii oameni care ţin neapărat să se dea culţi au un nesaţ faţă de condeiul gogonat.

Să definim întâi condeiul gogonat.

Condeiul gogonat nu are nimic de spus. Textele lui nu au idei, nu au emoţii, nu au intrigă, nu îndeplinesc niciuna dintre funcţiile de bază care diferenţiază un text de o claie de cuvinte. Şi atunci, condeiul gogonat încearcă să compenseze pentru toate acestea cu un exces de figuri de stil. Cu cât mai exagerate şi mai penibile, cu atât îi sună mai bine. Condeiul gogonat, ca şi piţipoanca de Dorobanţi, se simte gol. Ştie că nu are nimic de oferit lumii. Şi aşa cum piţipoanca se umple de silicon şi botox, condeiul gogonat se umple de figuri de stil.

Din păcate, socoteala de acasă se potriveşte prea puţin cu cea din târg. Şi buzele Marinelei Niţu, ca şi textele condeiului gogonat, izbutesc doar să ne stârnească hohote de râs. Ambii oferă, până la urmă, ceva omenirii. Dar exact ce nu îşi doresc.

Să-l vedem pe condeiul gogonat în acţiune:

“Ieri m-am tuns. Frizerita avea alte maini, alte palme. Imi vorbea despre copii. Noi nu avem copii, zeii au scris vietile noastre intr-un orfelinat. Acolo, in timp ce-si beau cafeaua intr-o dimineata tampita, s-au gandit ca noua ne-ar sta mai bine pustiiti. Sa coloram lumea vesnic inlacrimati. In primul vis in care am facut dragoste am crezut ca vom fi in stare sa stergem destinul cu o guma si sa ni-l scriem din nou, apoi mi-am dat seama ca desi tu esti o zeita, eu n-am cum sa fiu zeu. Un zeu nu pacatuieste si nu arde clipele. Un zeu nu lasa lucrurile in voia intamplarii. Un zeu nu se ascunde sub patura cand vantul spulbera perdelele. Un zeu nu latra noaptea ca un lup.”

A se remarca:

-emfaza fără sens
-sentimentul de jale mimată, forţat şi prea puţin veridic
-lipsa unei idei coerente, care începe, continuă şi ajunge undeva.

Iar zeul care nu latră noaptea ca un lup, spre deosebire de spiritul care urlă ca lupu’, e de o rară poezie.

“Trenul in care te-ai urcat te-a dus in nori, iar celalalt pe mine m-a ingropat in pamanturi. Aici doar inima mai bate la fel, dar nu aud nici o chemare.

Băieţaş, dacă te duceai pă la nişte ore de anatomie de-a opta, îţi explica profa că, după ce crăpi, inima încetează să bată. Sau personajul e o râmă, vreo coropişniţă, ceva, caz în care îmi cer scuze. 😀

“Filele mele negre se vor colora sub ochii tai portocalii, vor prinde viata prin irisii tai portretizati, vor reusi in sfarsit sa respire. Niciodata nu mi-a fost mai greu sa traiesc decat acum cand esti departe. M-am parasit pe mine insumi ca sa incerc in visul meu cretin sa descopar o comoara.”

Recunoaşteţi că lirismul irişilor portretizaţi v-a spart, nu? Şi pe noi. De râs.

“Rebecca era imbracata in totalitate de Adidas, avea un tricou dintr-un material usor, de culoare portocalie care-i acoperea sanii abia inmuguriti, dar incredibil de bine slefuiti, o pereche de pantaloni trei sferturi albi ca marmura si pantofi sport in acelasi orange cuminte si viu. Imi dadea senzatia ca lucreaza la o promotie sau face un fel de reclama la produsele acestei firme. I-am intins pachetul cu mana dreapta, ridicand cortina neagra si am lasat-o sa extraga un Dunhill. Degetele i s-au mulat pe tigara ca o ultima piesa integrata intr-un lego. Bineinteles, i-am intins si un foc dar mi-a facut un semn discret sa ma opresc: nu e nevoie, are.
Ce sculptor reusise oare, cu atata dibacie, sa dea nastere acelei stralucitoare figurine de ceara? Simteam cum viata mi se pierde in cladestinitate, iar veleitatile mele erotice, tot mai puternice, aveau sa sfarseasca in ghearele hidoase ale unei dame de cartier…”

de pantalonii de marmură şi de sânii şlefuiţi cu şmirghelul am făcut deja mişto mai jos, în comentarii. Oranjul deopotrivă cuminte şi viu (cum o fi asta?), degetele care se mulează pe ţigară ca bucata “integrată” (deci, integrată, da?) în Lego şi ghearele hidoase ale damei de cartier îl pierd pe erou, nu în clandestinitate, ci în ilaritate. Dar na, puteţi voi să găsiţi pasaje infinit mai penibile pe http://rasarit.wordpress.com, unde umorul involuntar a ajuns la “the next level”

Şi sincer, mi s-ar fi fâlfâit glorios (scrieţi, fraţilor, cât de prost vreţi / puteţi), e loc sub soare pentru toată lumea – dacă acest rigă al limbajului de lemn nu şi-ar fi găsit să-mi dea lecţii de scriere ieri.

Nu putem decât să ne imaginăm o scenă de familie din viaţa condeiului gogonat (CG)

Mama: E gata masa!
CG: Stai, născătoare a mea care prin groapa-ţi moale şi căptuşită de falduri stacojii îmi deteşi spiritul care urlă ca lupu’, să termin o întorsătură frizantă de geniu de pe blogul meu unduitor ca o mătase a glandelor lacrimale.
Mama: Hai, Ionele, că făcui sarmale.
CG: Sarmale! Aceste mici miracole ale învăluirii prin îmbrăţişarea tandră şi nemuritoare a foii ridate şi fremătătoare de varză…
Mama: Nu, Ionele, le făcui cu foi de viţă.
CG: Viţa, coroana zeului Apolon cel cu coadă de tigru şi testicule ca catifeaua simţurilor învâltorate într-o noapte paradisiacă şi infinită de stele ce cad, prăbuşindu-se în oceane de sfânt meclem.

(Oops, scuze, cu ultimul cuvânt am ieşit din personaj. Reintru acum!)

Mama: Băi, Ionele, citii şi io Legendele Olimpului de Alexandru Mitru şi parcă viţa era a lui Dionysos.
CG (dispreţuitor): Ce e acela citit? Cititul e pentru spirite meschine şi incapabile de a transversa zarea cugetului ce străluce precum ravene pline de vin alb al nesfârşirii clipocitoare. Mamăă, ce bine a sunat asta, stai s-o notez pe blog.
Mama: Hai, mă, Ionele, că se răceşte mâncarea!
CG (o priveşte şocat): Mamă, ai alte mâini, alte palme, alte degete. De ce mâinile tale, mamă, sunt albastre cu pătrăţele albe? Ce zeu al oportunismului mic-burghez te-a blestemat?
Mama: Ce-ai, mă, copile, nu-mi recunoşti mănuşile de bucătărie?

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. CHARLES says:

    Nu sunt din mediu’ rural,sunt orasean de Sfantu Gheorghe, dintr-o famelie mixta: tata bozgor mama rumanca si mai sunt si student la ATF-clasa de actorie.
    Visu’ meu e sa ma stabilesc in capitala, sa ma angajez la redactia unei reviste de adulti si sa stau cu chirie intr-un cartier rau famat si sa ma-njur pe blog toata ziua cu toti cretinii, asa cum am vazut la LORENA LUPU.

  2. Lorena Lupu says:

    De când am remarcat ce (lipsă de) criterii valorice ai, coramică, nu mi se pare deloc măgulitor faptul că îţi place ce se scrie aici. dimpotrivă, e un semnal de alarmă pentru mine.

    Charles: acu’ nu îi poţi pune pe toţi cititorii acestui blog în aceeaşi oală cu tine. şi pentru unele reviste de adulţi mai e nevoie de un pic de coerenţă. îmi pare rău pentru destinul tău frânt.

  3. Vlad says:

    Intrebarea, totusi, ramane: de ce atata agresivitate, frustrare, lipsa elementara de intelegere a unor mesaje simple?

  4. Lorena Lupu says:

    vlad, omul ţi-a zis că el făcea doar parodie. întrebarea rămâne referitor la ce?

  5. Vlad says:

    O parodie lipsita de umor sau de relevanta, din cate imi dau eu seama. Asta incercam si eu sa spun: ca pe cat de enervant e sa vrei sa fii profund si sa nu-ti iasa, tot la fel e sa vrei sa ai umor si sa n-ai.

    Reactia “omului” – care, in loc sa se duca sa se culce, a stat pana la trei noaptea pentru a-mi refuza un raspuns pe care mi-l ceruse si pe care n-aveam oricum de gand sa i-l dau … – a fost sa ne povesteasca, indirect, cum a baut el odata bere, dupa care a mancat pepene murat, inmuiat in iaurt. Fata cu acest fel de a vedea lucrurile, cred ca intrebarea e legitima.

  6. Lorena Lupu says:

    păi ceea ce faci tu acum tot datul răspunsului se numeşte. şi dacă vrei să îi dai un răspuns cuiva, e mai simplu să i te adresezi decât să vorbeşti ca şi cum nu ar fi prezent. văd că îţi repugnă agresivitatea – poate ar fi o idee bună să începi să lucrezi la a ta, de exemplu. 😉

  7. Vlad says:

    O fi mai simplu, dar e mai placut asa cum am facut eu.

    Iti multumesc pentru sfat, dar nu cred ca am de ce sa lucrez la a mea – a mea e buna.

  8. Ursul says:

    Vlad, ceea ce faci tu se numește comportament pasiv-agresiv. Și nu e sănătos. 3-4 ședințe la un psiholog te-ar ajuta să treci peste astfel de apucături.

    Am înțeles, nu ți-a plăcut parodia mea. În acest caz puteai foarte fumos să-mi spui asta, direct și elegant: “Băi pulifriciule, nu-mi place ce-ai scris.” Și eu ți-aș fi răspuns la fel de elegant: “Nașpa.” Nu să folosești cuvinte tari ca enervant și iritant, să pui omului în ghilimele și per total să mă ataci, atenție(!), pasiv.
    De asemnea, te legi de niște chestii absolut lipsite de importanță. Ce relevanță are faptul că eram treaz la 3 dimineața? Nu-ți da prea mare importanță, că nu pentru tine am stat treaz.

    Acel sfat (gratuit, nu zic nu) nu a venit în urma propriei experiențe. Asta chiar e o chestie pe care ar trebui s-o știe toată lumea.:) A fost un anunț social, dacă vrei.

    În concluzie, îți recomand să faci ce zice englezul: Lighten up a bit!

    Și vorbește cu mine, pentru numele lui Dumnezeu! Te comporți ca un preșcolar: “Lorenaaaa, spune-i Ursului că m-am supărat pe el, că e un caca mare și urât mirositor!” și te întorci cu spatele la mine.

  9. crisuadi says:

    @Vlad
    “Intrebarea, totusi, ramane: de ce atata agresivitate, frustrare, lipsa elementara de intelegere a unor mesaje simple?”

    Pentru ca foarte multi de pe aici , de pe Internet , fac cu totul altceva decat fac in viata de fiecare zi . Am spus intotdeauna ca jurnalistii , scriitori , oamenii de litere in genere , sunt indreptatiti sa – si faca blog .
    La ce ma apuc eu , contabil la un birou- sa spunem-, sa-mi fac blog ? ? ? Pai , am idei pe care trebuie sa le impartasesc la toti . Lasa ca ideile nu vin din neant decat la Idioti , dar ce acumulare cantitativa de cultura ai , pentru ca sa se produca saltul calitativ numit idee ? ?
    Scriti , baieti , Scriti ! !
    Nu sint de acord cu Lorena cand spune ca e loc sub soare pentru toti ! Soarele diletantilor si a muraturilor , e altul … :-)Aici nu fac decat umbra…degeaba !

  10. crisuadi says:

    Aici , in sensul pe Internet !

  11. Vlad says:

    N-am facut bine cu observatia mea initiala. Cred ca cel mai corect este sa vorbesti despre textele propriu-zise (cand e ceva de spus) si sa te abtii de la a comenta comentariile celorlalti.

    Eu unul cred ca asa voi face de aici inainte.

  12. Lorena Lupu says:

    vlad, poţi comenta comentarii, dar, după cum spunea şi ursul, fă-o la modul: “gogule, comentariul tău mi se pare aşa şi pe dincolo”.

  13. Vlad says:

    Pai nu, nu vreau nici asa, pentru ca, daca la un comentariu pe care eu l-am gandit ca indirect in forma pentru a atenua din severitatea continutului am primit calificativul de “imbecil” si, in plus, un “sfat al psihologului”, atunci ce-as fi putut primi daca i-as fi spus direct lui “Gogu” ca scrie prost?

    Ok, hai sa mai citim si despre Herta Muller, ca pare mai interesant.

  14. Lorena Lupu says:

    dacă îl scrii indirect nu atenuezi, dimpotrivă. 😉

  15. Ursul says:

    crisuadi, fără supărare, dar mi se pare că ești pe lângă subiect. Nu știu dacă ai citit articolul și comentariile, sau dacă ai comentat doar că n-aveai ce face la ora asta, dar ai pierdut șirul.

    Vlad, în comentariile sale, are o problemă cu un comentariu de-al meu, nicidecum cu vre-un blog.

    Și mă rog, de ce n-are voie un contabil să-și facă blog? Respectivul, doar pentru că nu a făcut facultatea de litere sau jurnalismul, nu are voie să aibă idei? Să țină un jurnal? Să se descarce emoțional și/sau creativ prin sciere? Consider punctul tău de vedere depășit.

    Nu te obligă nimeni și nimic să-i citești textele. Cât timp nu deranjează pe nimeni și stă în colțișorul lui de internet, cuminte, unde-și varsă frustrările și/sau spiritul creativ, nu văd care-i problema.

    Eu sunt de acord cu Lorena când zice că e loc sub soare pentru toată lumea. În sensul pe internet, desigur.

    @Vlad Cum ți-am mai zis, nu m-ar fi deranjat dacă ai fi comentat la adresa mea într-un mod direct (adresându-te direct mie) și (poate) mai puțin infatuat.

  16. Vlad says:

    Se poate, tu stii mai bine, dar asta nu e o scuza pentru raspunsul primit, iar acest raspuns il caracterizeaza pe autorul sau mai bine decat as putea-o face eu.

  17. Ursul says:

    Vlad, poate ai observat că la ce ai comentat pe tarlaua mea, nu am reacționat cu atâta aciditate. Diferența dintre aici și acolo, o face faptul că acolo ai fost direct.

    Ce zici, rămânem ca și până acum? Adică doi necunoscuți, fără resentimente? Ș)

  18. Vlad says:

    Dumnezeule mare, cat se poate comenta un nimic!…

    De fapt, care e problema ta, pana la urma?

  19. Lorena Lupu says:

    băieţi, din experienţa mea de certăreţ profesionist – cu cât vă răspundeţi mai agresiv unul altuia, cu atât scad şansele unui armistiţiu.

    dacă doriţi un balamuc, be my guests. dar poate nu ţineţi neapărat. 🙂

  20. Ursul says:

    Cum ți-am mai zis, nu m-ar fi deranjat dacă ai fi comentat la adresa mea într-un mod direct (adresându-te direct mie) și (poate) mai puțin infatuat.

    Ce zici, rămânem ca și până acum? Adică doi necunoscuți, fără resentimente? 🙂

  21. Vlad says:

    Foarte bine spus.

    Prin urmare: imi pare rau, draga Ursul, ca te-ai simtit jignit de faptul ca nu te-am bagat in seama in prima mea observatie. De aici inainte, te asigur ca o sa te bag.

  22. Ursul says:

    Vlad, eu ți-am zis mai sus (#65): nu m-ar fi deranjat dacă ai fi comentat la adresa mea într-un mod direct și mai puțin infatuat. Tu mi-ai răspuns: De fapt, care e problema ta, pana la urma?. Ce pot înțelege din asta? Fie ești prost, fie nu vrei să înțelegi ce-ți explic.

    Am mai și propus un armistișiu (#67): rămânem ca și până acum? Adică doi necunoscuți, fără resentimente?. La care, tu, ai răspuns Lorenei, în primă fază, printr-o ironie amenințătoare (sau o amenințare ironică).

    Bă boule, tocmai că m-ai băgat în seamă, doar că în loc să arunci cu căcat în mine, le-ai povestit altora cum ai arunca cu căcat în mine.

  23. excelent, mersi! involburata-ti mintte creata acest text mirific plin de melancolii stacoji ce se scurge prin meandrele draconice ale lirismului veritabil asemenea diamantului slefuit de un rabin miop dar extaziant de dibaci.)))

  24. jademan says:

    Da, mă! Şi tu le scrii pe blog, în loc să le scrii pe foi de hârtie, ca Ion Băieşu, sau precum Caragiale! 😀

  25. Adriana says:

    Good replies in return of this question with firm arguments and telling everything about
    that.

  1. August 24, 2014

    […] ca oaia de scaieţi şi avem aceeaşi repulsie faţă de condeiele gogonate. (Ce înseamnă condei gogonat vezi aici.) Ce ne diferenţiază e o anume fidelitate faţă de stilul ales într-un anume text (a […]

  2. September 4, 2014

    […] prin două aspecte: a) muncă multă şi curăţare continuă de eventuale momente de “condei gogonat“. b) menţinerea în matca specifică respectivei creaţii. aka RIGOARE, NENE, RIGOARE. […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: