Toţi cunoaştem câte unul. Câte doi. Câte douăzeci. Fiecare după cum ne e norocul. Şi toţi îi urâm cu spume.
Cultivatorul de paranoia e, probabil, cea mai nesigură persoană din univers. Are un profund sentiment de ace-n-fund, oriunde ar fi. Respiră stres de jur-împrejur. Şi, pentru că el / ea nu se simte bine cu sine, nu vrea ca tu să te simţi bine. De ce să te bucuri tu de o chestie pe care n-o are şi el / ea?
Cultivatorul de paranoia e mai rău decât văicăreţul profesionist. Văicăreţul profesionist are un discurs de genul: “Lumea e rea, nimeni nu mă iubeşte şi s-a scumpit şi untul, cum mă mai iubesc eu anal.” E doar boring, nu şi distructiv. În schimb, cultivatorul de paranoia e focusat pe celălalt. Şi targetul lui e respectul tău de tine însu(ă)ţi.
“Cred că ăla care te complimentează când eşti machiată te consideră urâtă când nu eşti”. Iar eu cred că mă-ta face amor romantic cu tot poporul chinez.
“Tu ai văzut cum se uita X la tine?” Şi dacă se uita, ce? Uitatul e gratis.
“Eu cred că Y nu te place”. Iar pe mine mă doare-n bască şi de ce crezi tu, şi de sentimentele lui Y.
Ce vor de fapt cultivatorii de paranoia e să se infiltreze, ca nişte căpuşe, în respectul de sine al altei persoane, să o sugă de spirit şi personalitate ca pe un zombie şi s-o manipuleze după pofta inimii. Că dacă altul e şi mai nesigur decât ei, subit nu vor fi ei cei mai lamentabili oameni din univers.
Ce să faceţi când simţiţi că un om încearcă să vă cultive paranoia? Descheiaţi-vă la pantaloni şi ţintiţi neapărat gura.
*şi indian! Să nu uităm poporu’ indian! 😀
Poate n-am povestit în ultima vreme cât de intens sug pula.
Amice, pe acest blog n-o s-o mai sugi. Ai ban. Ţii neapărat să schimbăm înjurături? (Că la altceva nu te duce mintea de cretinoid?) Ai deasupra un număr cu suprataxă. De acum încolo, orice cerşeală a ta la atenţia mea se întâmplă pe banii tăi.
Cele mai multe obsesii de căcaţi disperaţi după atenţie se rezolvă de la sine prin măsura asta, pentru că majoritatea căcaţilor disperaţi după atenţie sunt şi calici.