De ziua părinților singuri

Azi, americanii sărbătoresc ziua părinților singuri. O categorie socială ignorată de mulți, dar, după părerea mea, adevărații eroi ai lumii noastre.

La un moment dat, mi se oploșise pe page un gherțoi penal, să mă frece la icre că de ce nu fac copii și faze de genul. Știți, eternul mascul pe care-l tufe grija de ovarele unei femei căreia nu-i plătește facturile, să justifice într-un mod oarecare numita tufere de grijă.

Dar de această dată, pac, mesaj privat: Sunt cutăreasca, prietenă cu fosta soție a lui gherțoi penal. Știi că gherțoi penal are obrăznicia să te agaseze pe tine să faci copii, dar el are doi copii cărora nu le trimite nici un ban și nici nu se interesează de ei?

Atât mi-a trebuit: Ia zi, băi, rahat pansat, cum e cu condiția de părinte, băga-mi-aș o mie de p—> belite în doamna mama ta? Tu mă școlești pe mine legat de condiția femeii, când tu nu respecți condiția bărbatului: SĂ PUNĂ PÂINE PE MASĂ COPIILOR PE CARE I-A FĂCUT? Mai bine ca mine, gunoi borât și jegos, că știu că nu am calități de părinte și îmi asum asta, decât ca tine, un kkt care, cu bună știință și tupeu, o lasă pe mama copiilor lui să se chinuie sub povara obligațiilor financiare și ignoră ce vor mânca copiii lui în seara aia.

Mă așteptam să facă mai mult circ, dar nu. A dat block instant. Așa cum a dat block mintal și obligațiilor față de copiii lui.

E o decizie rațională care trebuie luată din timp, înainte să faci viețile altora un iad: vrei sau nu copii.

Dacă îi vrei, asumă-ți că vei investi extrem de mult timp și extrem de mulți bani, până când împlinesc 18 ani. Și nu da chiulul de cum vezi cât costă scutecele. Mai bine dai o fugă prin Mega Image, te uiți dinainte cât costă toate, și faci un calcul simplu: am de dat / n-am de dat acești bani.

Dacă răspunsul e „nu”, folosește cu încredere prezervativul / ușa din spate / ambele împreună.

Dar, pentru că mulți nu gândesc decât în metafore ieftine: „să-mi ducă și mie numele mai departe cineva”, și nu în termeni de investiție și de buget, apoi, soluția lor e să se care și să-și reînceapă traiul glorios de celibatari, o grămadă de părinți rămân singuri, să care în spate întreaga responsabilitate financiară și emoțională.

De aceea, părinții singuri ar merita o medalie. Sunt cei care nu doar că nu abandonează lupta, ci o preiau cu totul. Și o duc până la capăt. Izbutesc să facă un efort pe care societatea l-a destinat pentru două persoane.

Iar acest lucru merită respectul nostru, al tuturor.

***

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.