Marian Coman şi cu mine am terminat capitolul introductiv al viitoarei noastre cărţi în 2. Şi poanta fabuloasă e că lui Marian i s-a întâmplat întâmplător exact chestia despre care scriem. Şi pe care nu v-o povestim vouă, că e secretul nostru. Deocamdată. Când va fi în librării, veţi afla.
lorena lupu: e ciudat, cum oamenilor li se întâmplă chestiile despre care scriu
marian coman: pai da
lorena lupu: uite, la scurt timp după ce am început să scriu hyde park, m-am mutat lângă cel mai frumos parc din bucureşti
lorena lupu: ia să scriu eu despre cum am luat un oscar 😆
lorena lupu: şi o fac pe blog
marian coman: 😀
marian coman: ma, nu stiu daca insemnarile de pe blog se pun
marian coman: tre sa fie literatura, sa se mistuie energii mai consistente :p
Daca introducerea e gata ,restul merge ca uns.
nu. urmează aşa: criza 1: dacă introducerea nu e destul de introductivă? criza 2: oare asta să fie direcţia bună? criza 3: nu-mi mai place ce am scris până acum. şi tot aşa, ciclic.
adevarat grait-ai… exact asta patesc eu cand imi scriu scenariile, si de altfel orice as face, orice act de creatie… sunt un perfectionist in toata esenta cuvantului, sunt invadat de noi ganduri si idei, nu sunt multumit niciodata si uneori chiar ma urasc pentru asta :)))
sau mai bine pulii tzer.
Ia, ia, zi și de mine ceva frumos, că ti chem la nuntă. Ceva cu loto pronosport.
nu, nu. tu tre’ să scrii o carte pe tema asta. dac-o scriu eu, câştig eu. 😉
Ca să fie ca în filmele americane, luaţi Oscarul, apoi vă daţi seama că sunteţi suflete pereche şi vă luaţi – din nou. Stop cadru peste douăzeci de ani – Lorena, Marian şi cei cinci copii ai lor.
Păi ai scris despre Hyde Park şi te-ai mutat lângă parcul 23 August sau Dudău.
Dacă scrii despre Oscar, poate iei Cerbul de aur.
Mai bine scrie că iei trofeul Crizantema de aur şi atunci ai o şansă să palmezi Oscarul.
aha, e o viziune reducţionistă. ce-i drept, nici n-aveam cum să mă mut lângă Hyde Park când eu trăiesc în Bucureşti, scriu româneşte şi muncesc la bandiţi români.
Eu am scris odată despre flori și m-am trezit cu ghiveci în cap.
depinde de flori. se mai întâmplă. 😛
sunteti un cuplu perfect: el femeu, tu barbata.
da. şi ţi-i ciudă?