Cum ne vopsim acasă

Am părul şaten deschis, dar după o perioadă în care am experimentat cu toate nuanţele curcubeului, am rămas la culoarea neagră, pentru că mă reprezintă, îmi pune în valoare nuanţa tenului şi e cea mai flexibilă cu orice nuanţă de machiaj şi orice stil de îmbrăcăminte.

Mulţi consideră vizita la salon un răsfăţ şi o opulenţă. Dar pe mine mă obosesc până la lacrimi bârfele, discuţiile plictisitoare despre alte femei şi ce fac ele, unde şi cu cine. Şi îmi place la nebunie momentul de linişte interioară pe care îl câştigi în timp ce pui nişte muzică, iei o sticlă de vin (Rară Neagră de Purcari, să susţinem economia fraţilor noştri moldoveni), îţi iei castronelul şi pensula şi, în timp ce te bucuri lent şi fără nici o urgenţă de vinul delicios, te vopseşti atent, meticulos, şuviţă cu şuviţă.

Sigur, pentru tunsori creative şi pentru eventuale joburi mai complicate, cum ar fi balayage (vopsirea cu şuviţe mai deschise şi mai închise, pentru un look natural) sau şuviţarea în diverse culori intense şi contrastante, pentru un look supranatural, mergeţi la un coafor serios, care ştie meserie. Dar pentru schimbarea culorii, eu prefer să-mi acord un moment de wine and chill. Pentru că mă pasionează tot ce ţine de îngrijirea şi transformarea părului şi pielii.

A) Ce vopsea alegem.

Primul pas e la magazin, când alegi vopseaua.

Haterilor mei le place să facă multă panaramă pe faptul că închiriez o garsonieră şi că merg cu metroul, deşi explicaţia e simplă: nu mi se pare că un om singur ar avea nevoie de mai mult spaţiu şi nu simt nevoia să dau câţiva zeci de lei să stau în aglomeraţii bară la bară şi să sper că nimeresc un şofer care nu se libidinoşeşte la cliente. În schimb, când vine vorba de îngrijirea părului şi a pielii, NU e cazul de economii. Ai un singur păr şi o singură piele, care vor fi cu tine (hopefully) până în ultima ta zi pe pământ, şi cum le îngrijeşti, aşa le ai. Alege cea mai bună vopsea şi nu te uita la preţ. Mai bine mergi cu metroul de diferenţă.

Asta rezolvă şi problema testului de alergii, recomandat pe cutie de fiecare producător de vopsea. Nu vreau să stric un tub pentru teste de alergie. Dar cum principalul alergen din vopseaua de păr este în mod tradiţionalul amoniacul, îţi poţi lua o vopsea ceva mai scumpă, fără amoniac în compoziţie. Sigur, e safe s-o testezi, şi implicit, să iroseşti un tub, dar din experienţa mea, dacă vopseaua e fără amoniac, it’s good to go.

B) Ne spălăm sau nu pe cap?

Înţelepciunea bătrânească recomandă să nu te speli pe cap câteva zile înainte de a te vopsi, pentru a lăsa sebumul să se depună pe firul de păr, să-l emolieze şi să asigure uniformitatea aplicării. Dacă, exact ca mine, eşti genul care sare sub duş cu capul înainte şi, dacă tot e acolo, se şi şamponează; poţi înlocui cele două – trei zile din tradiţie cu un tratament cu o mască de păr în dimineaţa zilei în care planifici să te vopseşti. Efectul e acelaşi, minus faptul că te scarpini pe cap ca păduchioşii.

C) Castronelul şi pensula.

Pentru cine încă nu s-a vopsit, dar vrea: o cutie de vopsea de păr conţine tubul de vopsea propriu-zisă, un recipient cu cremă / loţiune revelatoare, pe care o amesteci cu vopseaua, mănuşi de plastic de unică folosinţă, un pliant cu instrucţiuni pe care nu-l citeşte nici sulea şi nişte produse de îngrijire post vopsire. Pentru brandurile care merg pe sărăkie, un pliculeţ de mască de păr care să fixeze postarea. Pentru brandurile care merg pe opulenţă, şampon care să fixeze vopseaua şi un flaconaş pentru mai multe aplicări cu mască de păr îmbogăţită cu diverse vitamine şi extracte de plante care să hrănească părul după abuzul la care l-ai supus.

Brandurile mai şmechere au creat diverse forme de recipiente pentru revelator, să poţii amesteca vopseaua direct în recipient, să poţi rupe vârful şi să aplici direct pe păr. Unele au şi o chestie care arată ca un pieptăn, cum ar veni, să şi distribui cu recipientul.

Dar pentru mine adevărata plăcere e să le deşert pe ambele în castronel special de vopsit, cumpărat împreună cu pensula specifică de pe un site de specialitate, şi să take my time with it. Am o pasiune pentru pensule şi unde pot folosi una, o s-o folosesc.

D. Pregătiri adiţionale.

Cine se ştie foarte îngălat în aplicare, poate pune pliante de la Carrefour, Kaufland şi Lidl pe jos, să nu păteze podeaua. Dar precizia se câştigă prin exerciţiu, ca în orice domeniu de activitate.

Apoi, e bine să iei un tricou vechi, pe care nu-l regreţi, eventual unul şi acelaşi, să-l poţi pângări după pofta inimii, pentru că, oricât de artist ai fi, stropi răzleţi de vopsea vor ateriza pe tine, în alte zone decât cele dorite, iar acesta e un fapt.

E în regulă să-ţi aplici o cremă pe faţă, să asiguri un strat protector, dar atenţie. Dacă eşti ca mine, adică ai ten uscat, şi tenul tău va absorbi prompt hidratantul, mai aplică un strat, şi încă unul, până te asiguri că rămâi cu mască deasupra, ca un faraon. Abia atunci eşti protejat.

Pe când aveam părul lung, îl desfăceam în şuviţe, pe care le prindeam cu clipsuri. Asta ajuta accesul la rădăcina părului pe toată întinderea scalpului, să nu rămâi cu pete nevopsite, să creadă lumea că eşti neam de leopard. Cu părul scurt de acum, folosesc doar trei clipsuri pentru părul din faţă. În spate e luat cu maşina de tuns şi accesul la rădăcină e asigurat.

E bine să ai o oglindă mobilă, pe lângă cea fixă din baie, să poţi să verifici aplicarea în zonele din lateral şi spate.

Ah. Şi dacă ai părul lung, nu uita să cumperi două tuburi. Excesul se distribuie oricum pe lungimea firului. Prea puţină vopsea tinde să te lase în pana prostului.

E) Vopsirea în sine.

Îţi pui mănuşile de plastic din cutie, mai iei o gură de vin pentru hainoroc şi te apuci de treabă.

Eu încep mereu cu baza părului, pe frunte, lateral şi în spate, şi prefer să intru puţin şi în piele cu vopseaua, doar să mă asigur că am acoperit bine rădăcinile. Pentru că dacă eşti o prinţesă şi refuzi să-ţi pătezi fruntea şi urechile, acolo ţi se va vedea prima oară linia de demarcaţie dintre părul vopsit şi cel natural. Mai bine acoperi acum cu simţul răspunderii şi câteva pete în plus, pe care le îndepărtezi tu la spălare. Câştigi cel puţin o săptămână între vopsiri.

După ce ai trasat conturul de jur împrejur, continui cu rădăcinile.

Pe unele prospecte sunt nişte BS-uri, cum că trebuie să vopseşti întâi rădăcinile, să mai stai, să vopseşti restul părului, să mai stai şi aşa mai departe. Not this bitch. Dacă m-am apucat de vopsit, epuizez actul vopsirii, apoi stau liniştită jumătatea aceea de oră şi mă clătesc la final. Şi am părul ok, deci, nu, nu trebuie să te tot întrerupi, că nu obţii un beneficiu notabil.

Ai acces la rădăcini, pentru că ai părul prins cum am zis, şi le vopseşti pe toate. Cu grijă la spate, că nu vezi acolo, şi trebuie să verifici şi să controlezi acoperirea.

După ce ai terminat cu rădăcinile, desfaci clipsurile şi continui pe toată lungimea firului de păr. Lent, meticulos. Mai iei o gură de vin pentru inspiraţie.

Dacă rămâne vopsea în castronel, ţi-o torni pe toată în palmă (protejată de mănuşă, am precizat mai sus, dar mă repet, pentru că mulţi analfabeţi ratează detalii, apoi vin să ţipe la tine), şi îţi masezi tot părul cu ea. Aşa ai şi un moment de plăcere şi relaxare, pentru că masajul capului e întotdeauna o plăcere şi o relaxare, şi creezi şi căldură, care ajută vopseaua să “acţioneze”. Adică, basically, să intre ca lumea în firul de păr.

F) În timp ce stai

De cum ai terninat, te uiţi la ceas. Ai de stat jumătate de oră, deci afli când vei începe clătirea. Apoi, primul lucru pe care îl faci e să-ţi acoperi capul. Unele vopsele oferă şi o cască de plastic, similară celor de duş. Dacă nu, îţi pui tu o cască de duş de plastic, iar dacă nu ai, merge şi o pungă de Mega Image sau la ce alt magazin îţi faci shoppingul.

De ce e important?

Pentru că nu vrei să stropeşti prin casă cu vopsea pe care n-o îndepărtează nici sulea.

Apoi arunci la gunoi cutia cu prospectul, tubul de vopsea şi cel de revelator pentru că şi astea prezintă pericol de pete. Apoi clăteşti bine-bine castronelul şi pensula (şi odată cu ele, şi mănuşile pe care încă le porţi) pentru că, cu cât ai mai multă grijă de ele, cu atât le ai mai mult timp, le usuci cu un prosop de hârtie şi le pui la locurile lor. Şi îţi scoţi mănuşile.

Apoi deschizi ceva mişto pe Youtube şi mai iei câte o înghiţitură de vin, cu satisfacţia lucrului bine făcut, să reciclăm un clişeu al preşedintelui nostru Klaus Iohannis.

G) Clătirea

Preferabil să nu depăşeşti cele 30 de minute. Ok, dacă depăşeşti câteva minute nu se întâmplă mare lucru, dar dacă stai în neştire, rişti să ţi-l usuce sau să ţi-l “ardă”. În nici un caz nu adormi cu vopseaua de păr pe cap, pentru că rişti ca scalpul să fie afectat şi să te scarpini o săptămână ca păduchioşii menţionaţi mai la deal.

Mkay.

Pui din nou mănuşile. Scoţi punga de Mega Image din cap, o împătureşti pe partea care n-a luat contact cu vopseaua şi o arunci la gunoi. Apoi bagi capul sub jetul de apă caldă. Eu mereu m-am clătit la chiuveta din baie, inclusiv când aveam părul lung, pentru că în cadă / duş rişti să faci mult prea multă mizerie. Şi te clăteşti. Dar nu superficial şi la futu-i mă-sa, pentru că dacă faci asta, strici o faţă de pernă, un prosop şi hainele pe care le vei purta în următoarele zile, plus că te scarpini ca păduchioşii menţionaţi anterior. O zic pe asta pentru că clătitul superficial e greşeala cea mai frecventă a începătorilor.

Te clăteşti viguros, responsabil şi cu sentimentul datoriei, cam ca Klaus când face lucrul bine făcut. Te clăteşti cu pasiunea cu care ajută Putin oameni să cadă accidental de la varii etaje. Te clăteşti ca şi cum ai avea duşmani care-ţi poartă pică, că n-au valoarea ta. Şi după aceea, te mai clăteşti puţin, just to make sure.

După ce apa care-ţi trece ţie prin păr vine curată, indiferent cum întorci capul, te speli cu şampon. Preferabil unul delicat, cu PH neutru, hrănitor şi hidratant, pentru că vopsirea e, până la urmă, un atac chimic asupra părului. Şi după aceea, aplici cu generozitate masca oferită de ei. Dacă sunt pe sărăkie şi au un plic meschin cu un spârc de mască de păr, le foloseşti pe ale tale, din plin şi pe toată lungimea firului, pentru că vrei ca mâine să ai părul strălucitor, frumos şi fresh.

Apoi te usuci, îndepărtezi eventualele pete de pe frunte, gât sau pe unde te-ai mai pătat şi te bucuri de vin în continuare.

De aceea îl sorbi lent. Vrei să-l savurezi şi să se întindă pe durata întregului proces.

Fiind o muncă destul de precisă şi de meticuloasă pe alocuri, dar cu o componentă de îngrijire personală, vopsirea acasă mă scoate din eventualele griji, mă calmează şi mă binedispune. Sigur, e şi meritul vinului. Şi dacă nici ţie nu-ţi place bârfoteca de salon, maybe give it a go.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.