Ieri seara, în metrou. Stăteam eu cu gândul la ale mele. Vizavi de mine, un nene cam de 55 conversa cu o cucoană de vreo 40. Din cât de tare muncea să facă și o glumă, să evoce și vecinii din satul natal comun din care plecase el de mai de mult și ea recent, să pară și deștept, era cam clar că lui nenea îi cam place tanti. Tanti chicotea de obligație, mai povestea una-alta de vecini, de mămica, de tăticu, dar în mod vizibil nu împărtășea interesul. Nu doar că nu îl împărtășea. Nici nu-l sesiza.
La un moment dat, nenea prinde curaj și cere.
-Dă și mie numărul tău de telefon.
Dar cu intensitatea specifică cu care cere un bărbat numărul de telefon cu scopuri de așternut.
Tanti începe să râdă. Îi picase în sfârșit fisa.
-Hehehehehe, hehehehe, nu-l știu.,
-Cum să nu-l știi.
-Hehehehe. Uite, așa, nu țin minte numere. Hehehehehe, hehehehe.
-Păi atunci scoate mobilul și sună-mă.
-E descărcat. Hehehehe.
Literele sunt sărace și goale. Nu am cum să descriu acel hehehehe. Atât de stupid, atât de fără rost. Știi, aș vrea să te refuz, dar totodată, te pup în c*** de zor, să nu mă stric cu tine.
Nenea tace ușor ofticat. În secunda aia, se aude un piuit de SMS din poșeta cucoanei.
-Hehehehe.
-Auzi, parcă ziceai că-i descărcat.
-Hehehe, al meu ciripește așa și când e descărcat, hehehehe.
Nenea mai tace puțin.
-Bine, am înțeles..
-Dar nu… hehehehehe. Hehehehe.
-Stai liniștită, am înțeles.
-Hehehehehe. Hehehehe.
Aici am coborât eu.
Dragele mele,
Nu există ceva mai iritant decât genul ăsta de refuz care nu e tocmai refuz, dar stai, eu ți-aș da numărul de telefon, să mor io dacă te mint, numai că am pierdut ultimele două cifre pân Mega Image, cred că le-a furat ăla din spate de la coadă.
Dacă nu vă interesează un bărbat, refuzați-l calm, politicos, dar hotărât. “Iartă-mă, tataie, dar nu eşti genul meu. Nu vreau să-ţi dau speranţe aiurea, că nu e frumos să te duc cu zăhărelul dacă nu simt chestia aia. Nu eşti tu, sunt eu. Nu mi se scoală lindicul la tine. Sorry.”
Bine, mai puţin ultima parte. că face infarct în metrou şi să vezi hârţogăraie de completat. să se absolve de vină Metrorex, să te ancheteze poliţia pe tine că ai fost ultima persoană care l-a văzut în viaţă şi aşa mai departe.
Voi îi plimbaţi cu vorba în ideea să nu izbiţi prea tare. Dar în ochii lui nenea nu citeam: Ce drăguţ mă menajează asta. Citeam: Ce dracu’, paraşuta asta mă ia de prost? Crede că nu ştiu cum funcţionează un mobil?
Dacă un bărbat nu vrea ceva, refuză pur şi simplu. Când se izmeneşte în acest mod, de obicei face mişto de interlocutor.
Ştiu că educaţia tradiţională zice să fiţi drăguţe. Dar uneori, mai ales în domeniul propunerilor de genul ăla, un “nu” cinstit va fi mai bine primit decât jumătate de oră de eschivă, şi ăla nici nu se va frustra atât de tare.
-Hehehehe.
Ea râdea de jenă, pe el citeam că are impresia că femeia râde de el.
N şi U. Două litere. Şi ai economisit o tonă de timp.
***
Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
Lasă că mai sunt și fraiere care nu știu să-și scoale linducul. Au impresia că dacă sunt tineri și scoală clitorisul bune…
Irelevant pentru subiect.
Cum zici tu, ce voiam să zic, de fapt, că și nu-ul ăla cu argumente solide poate fi schimbat în da. Acum depinde și ce voia nenea, aventură, ea nu…
Chiar nu poate fi schimbat în da.
Nu exista așa ceva, nu poate fi schimbat in da indiferent de argumentele tale. Pariez ca ești un urat, sărac si plictisitor, de aici si insistenta. Trebuie sa înveți ca nu-ul e nu. In lumea civilizata, lucrurile astea se predau la grădinița. La tine in sat o fi altfel poate, dar lasa ca se înăspresc pedepsele pt viol si se termina cu distracția. Nu cred ca mai insisti când știi ca te așteaptă 15-20 de ani cu executare. In SUA au luat si 40 de ani. Eu aștept cu nerăbdare un metoo in Romania, cu denunțuri si arestări pe bune, sa va ardă. Doamne ce o sa ma distrez.
Corect, greu vezi oameni care pot refuza ferm, dar calm. Asertivitatea e greu de antrenat. Nu degeaba s-au scris macar 3 carti care isi propun sa te invete cum sa zici “nu”.
Opaaa, un comment la obiect, care nu e despre cât de deștept te percepi tu a fi și ce rahat nefondat ai să-mi reproșezi.
Bravo.
Pe ăsta ți-l las.
Cred ca mai mult risti sa fii injurat sau batut cu astfel de figuri. Suna ca si cum ai insulta inteligenta interlocutorului.
E serioasă treaba. La fel si la locul de munca. Am observat ca femeile au dificultate in a transmite o informație negativă/ incomoda, si îmbrobodeasc si rotunjesc comunicarea, intr-atat încât se transmite ceva f confuz. Asta duce la lipsa de respect in final. Celor care suferă de sindromul fetei drăguțe le recomand seria “Nice girls” de Lois P Frankel. (nice girls don’t get rich/ don’t get the corner office/ don’t speak up). E un paragraf f interesant la începutul uneia din ele despre cât de rău poți ajunge dacă ti-e frica sa spui nu.
Eu as fi procedat cam ca ea. Orice om cu 1 neuron functional intelege din asta ca e nu, adica nu e nevoie si de desen, iar omul chiar a inteles, moment in care m-as fi oprit cu explicatiile aditionale.
Un ‘Nu’ direct inseamna sentimente ranite si dorinte de razbunare, replici acide de care n-ai chef. Foarte multi oameni, in special barbati, devin irascibili si emotionali in situatii de genu’ si nu stii naibii la ce țunami tre sa asisti asa din senin. Asta cu ‘Nu’ ,ar fi plan B, cand aia cu ‘Nu stiu numarul’ a esuat.
Dar de ce? Adica tu ca om, nu ai voie sa spui un nu? Ce e așa mare catastrofa sa spui nu? Si eu am spus nu unuia când aveam puțin peste 20 de ani. A fost puțin rănit, mi-a părut si mie rău, era chiar de treaba, dar viața a mers mai departe. Am evitat sa induc omul in eroare, sa-l duc cu zăhărelul si sa pierdem timp. Un nu clar este si o forma de respect. Una e sa vina bunica ta la tine cu o prăjiturică gătită cu drag special pentru tine, si sa nu o refuzi pentru ca e bunica, ce te-a crescut cu drag, chiar dacă ești la dieta, sa-ti încalci regulile de dragul ei, si alta e sa spui nu unui străin căruia nu ii datorezi absolut nimic, ba chiar insista ca nesimțitul. Dacă ai avea o fetița, ai vrea sa ajunga așa? Eu nu. E o chestiune de safety, nu doar de respect de sine.
Si poate si bărbații ar putea fi educați sa nu mai fie răniți așa din orice nu, poate educația trebuie făcută si pe partea aia.
Exaaact, mulțumesc.