Ieri, Alexandreasca s-a smiorcăit la ea pe profil că uite, niște sorosiști îl ridică pe slăvi pe Soros. Și mi-a năpustit pe cap vreo 500 de daci verzi cu furci și topoare, și – surpriză – vreo 200 de followeri noi pe pagină. Ca dovadă că unii îi dau hatefollow.
Hatefollow e atunci când urmărești pe cineva cu ciudă și ură, doar ca să te bucuri de zilele când îl doare capul, când nu vine curierul la timp și când se ceartă cu vecina nebună de la 3. Și când persoana spumegă despre străinul X, tu dai follow sincer străinului X și îl umpli de complimente.
Dar divaghez.
Dacii verzi – majoritatea, extrem de agresivi, de mârlani, de la coada vacii. Evident, eternul LGBT. Dar le-am închis gura cu „Uite, bă, sulică insuficientă latitudinal și longitudinal, pe tine te-a crescut familia tradițională și uite ce bou patentat le-a ieșit. Poate dacă te creșteau părinte 1 și părinte 2, inoculau în tine un strop de bune maniere, de civilizație, de stil, că gay-ii sunt cu bunele maniere și stilul, știi? N-ai de unde să știi, că la voi la Cocarul Pizdișului încă se declară dragostea cu o lovitură de topor strategic aplicată.”
Dar se mai nimerea și câte un dac verde civilizat. Mă uitam la ei ca olteanul la girafă în banc: „Așa ceva nu se există”. Și dacă îmi vorbeau frumos, le vorbeam și eu frumos, că oameni suntem.
Și vine unul din ăștia, rari ca pisica verde, și începe: „Nu vă supărați, doamna Lupu!”
(Ooo, ce surpriză, după atâta „băi, fetițo”, „băi, c**o” și „băi, lesbianco”.)
„De ce ungurii și polonezii au multinaționale și noi, românii, nu avem multinaționalele noastre?? Guvernul e de vină!”
„Domnule X.”, i-am răspuns eu, „nu guvernul face multinaționale. Multinaționalele apar în urma unor investiții private. Deci, compatrioții noștri mai bogați ar trebui să aibă astfel de inițiative, nu guvernul.”
„Dar, pentru că vorbiți cu „doamnă” și nu cu „băi, fetițo”, o să încerc să identific câteva motive pentru care nu avem multinaționale.
Vedeți dvs., atât Ungaria, cât și Polonia, au avut un comunism mai permisiv, mai vestic, mai prietenos cu individualitatea. România a avut un comunism extrem de represiv și de abuziv, pe model chinezesc: te turnau vecinii, te sălta securitatea că aveai video acasă, mâncarea raționalizată pe cartelă. Cu politica asta de anihilare a personalității și a individualității, Ceaușescu a transformat vreo trei generații în copii adulți, care nu fac nimic și țipă că statul trebuie să le dea.
Singurul mod de a obține ceva și pentru tine era prin minciună, furt și înșelătorie. De aceea, românii eliberați după revoluție au continuat pe linia minciunii, a furtului și a înșelătoriei.
Ajungea unul bogat?
Nu deschidea o multinațională, cu impozite transparente și un număr rezonabil de angajați, cu sarcini clar trasate de o fișă a postului. Ci o șandrama încropită sau un aranjament fără statut juridic pentru a nu plăti impozite, cu angajați la negru, sau cu „angajați” pe colaborare, fără contribuții plătite la stat, sau cu angajați forțați să-și facă PFA, să-și plătească singuri impozitele și multe alte măgării de genul. Să lucrezi la patron român e o sursă infinită de mizerii și de rahaturi, pentru că, timp de 50 de ani, unicul mod de a ne fi bine era să oprimăm și să furăm de la alții.
Și, desigur, statutul de angajat la patronul român e de obicei unul de „faci munca a vreo trei posturi normale, și ești recunoscător că primești salariul ăsta de toată jena, că altfel, bat alții 100 la ușă.”
Se plângea recent un cunoscut milionar român că trebuie să aducă muncitori din țări sărace, că românii nu vor să muncească.
Ba da, românii vor să muncească, dar sunt sătui de rahaturile patronului român. Vor o fișă a postului clară, ore suplimentare plătite corect, respect pentru experiența și cunoștințele lor, și apreciere pentru rezultate. Dacă nu le au pe astea, sau au o urgență medicală și descoperă că nu au CASS plătit, își dau demisia și se duc la multinaționala străinului, că ăla înțelege că-ți iei angajat, nu sclav, nu te ține peste opt ore și-ți virează impozitele la eurocent.
Și din cauza asta nu au românii multinaționale. Că bogătașul român e un escroc calic, găinar, ciupitor, care se bucură la 200 de lei economisiți de zici că viața lui depinde de asta. Că n-a depășit mintal vremea lui Ceaușescu, când se gândea câte perechi de șosete își cumpără dacă nu dă bacșiș chelnerului. Chit că el acum are miliarde de euro în cont. Dar mindsetul rămâne unul de pârlit care împarte pizza în două să-i rămână jumătate pentru micul dejun, încălzită la microunde.
Sunt mereu uimită de cât de cărpănoși sunt unii miliardari români, dar judecând că se trag tot din Cocarul Pizdișului și prima mie de lei au făcut-o din vânzarea șosetelor furate de mama lor de la fabrica de șosete „Cocarul Triumfător”, înțeleg.
Trebuie noi să ne schimbăm ca mindset, nu guvernul, pentru a avea multinaționale.”
La care dacul nostru:
„Aveți dreptate, doamna Lupu.”
Dar exact motivul pentru care nu avem multinaționale e exact motivul pentru care nu vreau „suveranism”.
Nu-mi mai doresc EVER un patron român idiot, narcisist, arogant, zgârcit, cu mentalitate de stăpân de plantație, care să te oblige să-ți consumi o zi de concediu pentru că ți se stricase robinetul de la baie și așteptai meșter, chit că tu puteai să-ți faci munca de acasă în mod exemplar, în liniște și cu propriul tău curent, net și cafea.
Dacă ar fi să depindem doar de patronii noștri să avem joburi, prefer să îmi iau pisica, laptopul și trusa de machiaj în rucsac și să plec în lumea largă. Cea mai josnică prostituată, cea care acceptă să te defeci pe ea contra cost, NU îmi inspiră greața pe care mi-o transmite patronul român. Măcar ea e onestă în decăderea ei. El e plin de fraze ipocrite despre patrie, familie, biserică și copii, chit că își înșală nevasta cu toate c**ele ieftine. E prea zgârcit pentru cele de lux.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Cafeaua de la tine mă ajută să lupt cu dacopații.
***
Patronache maradona de pe Romania isi dispretuieste profund angajatii si ii considera un fel de sclavi care exista ca sa isi ia el vila si bemveu. Intrucat majoritatea averilor s-au facut prin diverse combinatii si furaciuni la limita legalului, patronache are si un complex mesianic prin care considera ca este un fel de uns al lui Dumnezeu pe pamant, pentru ca daca nu a ajuns la puscarie sau nu i-au taiat partenerii de afaceri gatul, cineva de sus il iubeste.
Daca imi permiti o paralela extrema daca studiezi regimurile totalitare ale secolului 20 o sa observi ca majoritatea personajelor implicate erau fosti soldati din primul razboi mondial care au trecut printr-un fel de abator uman industrializa combinat cu Aventuri din cripta (ala de pe pro tv de pe vremuri) timp de 4 ani si la final au ajuns la concluzia ca daca au supravietuit clar Dumnezeu e cu ei si nu au cum sa nu aiba dreptate.
Asa cum astazi daca intrebi pe cineva daca a auzit de Gelu Tofan, Sorin ovidiu Vantu, George Padure care aveau afaceri uriase in anii 90 nu a auzit nimeni de ei, la fel peste 10 ani nu o sa mai stie nimeni de Anastasiu, ala de la City Grill, Murad si etc.
Acum lasand gluma la o parte, patronii din Romania dispretuiesc angajatii, nu au nici un respect fata de societate (platesc cele mai mici taxe din UE si urla ca ei platesc impozite mari), dau tepe partenerilor de afaceri cu fiecare ocazie samd. Ei nu sunt in stare sa construiasca o organizatie cu o cultura organizationala, cu reguli, cu respect minim pentru cei care lucreaza acolo (nu ca la corporatia occidentala este raiul pe pamant, dar cand compari cu fiefurile medievale de la noi este Star Trek).
Sa vorbim si despre angajatii, aia prosti si ineficienti si nepregatiti sau cum mai scrie pe ZF zilele astea. Milioane de romani dupa 1990 au muncit in toate economiile occidentale fara nici un fel de problema de la munca campului pana la programare, joburi de executivi samd. Deci muncitorul mediu statistic nu are nici cel mai mic defect de fabricatie, din contra, este apreciat si cautat cam peste tot. De exemplu in Belgia sunt foarte apreciati constructorii romani si e bataie pe ei sa iti lucreze proiectul.
De ce nu avem sute de mii de patroni care zburda si rup pietele occidentale ? Pentru ca atunci cand deconectezi patronul roman de la forta de munca calificata ieftina (cu un brut de 3000 de euro in Romania chiar poti sa angajezi oameni foarte ok, cu educatie cu experienta etc. , in Franta iti iei o maimuta care da cu matura, de la statul inexistent la care iti platesti impozitele cand ai chef, fata de care nu respecti nici o regula daca nu ai chef, la dat tzepe in stanga si dreapta si mutat pe alta firma dupa aia fara stres ca vinzi vechea firma (mai la vest de noi in unele tari daca nu platesti facturile la timp si judecatorul vede ca ai bani in cont te cam duci la puscarie un pic) si altele, patronul roman nu este in stare de mai nimic. Cu mici exceptii evident.
Din fericire capitalismul vine, autostrazi se fac si din ce in ce mai multi romani vor iesi din inchisoare patronului roman (in special zona rurala si orase mici).
Exact, mulțumesc.