David Lynch de România

De câte ori văd o premieră care-mi place, e bucuria mea s-o recomand și să o celebrez. Vreau să văd filme bune. Vreau să văd spectacole bune. Vreau să trăiesc momente artistice bune și să-mi cânte inima de fericire în sală.

Un astfel de moment a avut loc ieri seară, la premiera de gală a filmului Moon Hotel Kabul, noua producție a regizoarei Anca Damian. O cineastă cu personalitate, care ar merita mult mai multă atenție profesională decât primește, cel puțin în România. Nu toate filmele ei îmi plac: am jubilat la Crulic (2011) și am avut obiecții la O vară foarte instabilă (2014), dar pot spune că toate filmele ei au acel unghi original de abordare, personaje bine scrise, și mai ales mult mister bine condus, care l-a făcut pe David Lynch un cineast de renume mondial.

Iar acest mister are și el arta și știința lui. Să-l ții pe spectator incitat și curios, nu să-l enervezi cu spume. Când încearcă de exemplu Cristi Puiu s-o ardă misterios, în Aurora, ies trei ore de tortură vizuală și emoțională, în care îți blestemi viața și pe frații Lumiere că au inventat conceptul de cinema.

Dar divaghez.

Moon Hotel Kabul începe cu o misiune în Afganistan. Unde Ivan (Florin Piersic jr.) cunoaște o femeie misterioasă, de o frumusețe atipică (Ofelia Popii). Și știu, femeia frumoasă și atipică sună a clișeu cinematografic obosit, dar cumva, cu Ofelia Popii, nu este. Ofelia Popii are acest har, de la deveni năucitor de frumoasă sau crispant de urâtă, în funcție de rol.

Și, exact ca Laura Palmer, Ioana (personajul Ofeliei), moare. Pentru că nu e doar un simplu translator în Afganistan. Și de acolo, intriga se bifurcă.

Exact ca în cazul lui Lynch, crima nu e decât un pretext pentru a explora un strat mai profund al realității. Și nu mi-e clar dacă Piersic jr. și-a propus conștient să contrapuncteze bizareria magică a poveștii cu un calm imperturbabil, în stilul agentului Cooper, dar îi iese. Și partea frumoasă e următoarea: aparentul calm al lui Piersic jr. e orice altceva decât calm. Are suișuri, coborâșuri, amenințări tăcute, ezitări, teamă, curaj, ferocitate, toate conținute și distilate pe un ton aparent soft și stăpânit.

Și dacă e să fac comparația asta: poate că Piersic-tatăl a fost actorul mai celebru, și frumusețea masculină clasică, dar Piersic-fiul este actorul mai autentic. Persoana Florin Piersic-jr. nu e neapărat simpatică, și nici nu cred că-și propune să fie. Dar actorul Florin Piersic-jr. e monumental.

Singurul moment în care își pierde calmul e acela când preotul din satul de baștină al Ioanei refuză s-o înmormânteze pe aceasta, care, oficial, s-a sinucis. Când se ridică și-l ia de guler de popă, și-i spune că e un slujbaș public plătit, care gestionează un spațiu public (cimitirul), și că n-ai tu sfinți în calendar cât scandal pot eu să fac, Piersic jr. e fiecare dintre noi. Replica asta și fața lui Piersic, când o spune, ar merita propria lor memă, pe internet.

Și, da, scenariul e scris de Lia Bugnar, ceea ce înseamnă un singur lucru: dialog excelent, și câteva one-linere explozive, bine plasate, la care înțepenești în scaun.

Și exact ca într-un film de David Lynch, nu apar personaje secundare care doar traversează ecranul. Fiecare personaj secundar e un spectacol în sine, merge recoltat din poveste și transformat în lead-ul propriului său film.

Iar partea despre care nu pot povesti suficient este atmosfera filmului.

Poezia autentică e un lucru teribil de greu. Sunt tone de sforțări poetice pe Facebook, pe siteurile de poezie și în maculatura care se publică lună de lună. Nenumărați oameni se cred poeți, se laudă cu premii acordate de impostori la fel de mari ca și ei, cu care își fac temenele reciproc. Dar fiorul acela de magie și frumusețe care e transmis de un moment poetic adevărat e un lucru mai rar decât o cioară albă. De aceea, fiecare epocă are 36764345678976543 de poeți, iar la final, rămân în memorie trei sau patru.

Să transpui asta în imagini, fără să devii patetic și penibil, e chiar mai dificil decât s-o transpui în cuvinte.

Dar Ancăi Damian îi iese.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.