Despre teama de bătrânețe

Când ai 18 ani, un om de 35 ți se pare bătrân. Bătrân e un understatement. Ți se pare că trage să moară, mai are nevoie doar de cineva să-i ofere lumânarea de datină.

Când ai tu 30 de ani, aria îmbătrânirii se mută undeva spre 50.

Iar când ai 70, au loc dialoguri precum acesta, pe care l-am consemnat eu în scara de bloc: “Olio, a murit Vasilica.” “Nu să poate, ce fată tânără era, avea doar 68 de ani.”

Pe scurt, tinzi să definești tinerețea exact din unghiul în care te situezi tu în viață, în momentul respectiv. Cam cum definești și viața în general. Mie de exemplu ideea de gospodărie și plictiseala crâncenă a muncilor acesteia mi se par în continuare un chin. Dar am povestit de dimineață cu o colegă, actriță frumoasă de înțepeneai, care de trei ani s-a măritat, stă în State, și are un bebeluș. Am întrebat-o: Bine, bre, dar visele tale artistice? Mi-a trimis o poză cu copilul. Frumos, cu ochi imenși albaștri, ca un mic heruvim pogorât din tablouri. Și producție proprie. Da, înțeleg. Și înțeleg de ce pentru ea această ființă e mai importantă decât orice. Nu mă văd pe mine luând-o pe acel traseu vreodată, dar înțeleg. Mai ales că n-a fost coerciție, n-a fost presiune socială, a fost alegerea ei.

Dar divaghez.

Tot ieri, stăteam de vorbă cu o actriță absolut adorabilă de 25 de ani. Și îmi povestea cum trebuie să joace ea tot, acum, că în zece ani o să fie bătrână și o să joace mămiki și vrăjitoare urâte.

Pentru că alcoolul conservă, eu am în continuare această alură 20ish, astfel că fata avea impresia că stă de vorbă cu cineva de vârsta ei.

Soro, i-am zis eu. În zece ani ai toate șansele să fii exact cum ești acum, doar un pic mai puțin sigură pe verdicte, și un pic mai sigură pe ce poți tu să oferi.

Când începe de fapt bătrânețea?

Cu primul rid?

Cu al zecelea?

Cu momentul când refuzi un hookup pentru că deja ai făcut baie și ești în pat, și un simplu phootai nu merită deranjul?

Cu momentul când ai conversații ca cea care urmează:

Prietena mamei: Vai, ce haină frumoasă am văzut în geamul second-ului. Aoleu. Și are un preț buuun.

Eu: Și de ce n-ați cumpărat-o, doamnă? Vă e rușine să intrați într-un second?

Prietena mamei: N-am eu treabă cu rușinea. Dar era roșie. Cum să port eu roșu la vârsta mea?

 

A fost încă un moment la care mi-a căzut fața și a trebuit să iau pauză să mi-o adun de pe jos.

Ce?

Există un cod al culorilor, pe vârste? Și dacă da, cine l-a inventat, și de ce îl băgăm în seamă, în loc să-l trimitem să facă amor cu doamna mă-sa?

Oare o să am și eu vreodată, într-un viitor neprecizat, atitudini de genul?

 

Și, după ce am stat lung să mă gândesc, zic așa: Cred că bătrânețea e de fapt o stare de spirit. E suma renunțărilor pe care ni le asumăm ca răspuns la presiunea socială. Și asta, dacă suntem genul care răspunde la presiunea socială.

 

Altminteri, în plm, 20 – 30 e un singur deceniu din viața ta. Care poate dura lejer nouă. Viața, zic. De ce păsărica lui Hector ne-ar interesa convenția că nu avem dreptul la distracție decât un singur deceniu din astea nouă?

Concluzia: Eu o să mor tânără, indiferent de vârsta decesului, rog să fiu cremată sau îngropată în roșu, și să-mi puneți Goran Bregovic la înmormântare.

Și cum sexul n-a fost niciodată o miză majoră din viața mea, o să-mi pese foarte puțin sau deloc dacă mă vor găsi penetrabilă Ion, Gheorghe și Vasile, în tot acest timp. Că în fond, ăsta ar fi singurul atu al vârstei de 20, față de cea de 50. Și e un aspect minor, care nu te fericește cu absolut nimic, dimpotrivă. Reprezintă doar deranj nesolicitat.

 

 

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. Ady says:

    1. spune-i fetei de 25 de ani ca vrajitoarele sunt cele mai misto, care pot oferi mai mult. ce fac printesele?! cu mici exceptii, stau si-l asteapta pe fat-frumos. 🙂 nepoata mea a facut o pasiune pt vrajitoare pe la vreo 3 ani, se aproapie de 5 si nu i-a trecut.
    2. mama, 63, are haina rosie si iese cu ea (intr-un oras mic spre minuscul, nu in bucuresti).
    3. o amica imi povestea la un moment despre maica-sa, peste 60 la momentul ala “e ditai grasa, 60+ ani si are doi amanti”. deci se mai gaseste f… si la varstei mai coapte. 🙂

  2. Kathy Bates says:

    Motto: Călcați-vă pe și în picioare la Catedrală, nu la club.

    Dragă domnu’ Ady, să zicem că ai fi mare fan al lui Clive Cussler. Și drept urmare, la fel de mare fan al doamnelor vrăjitoare MILF în roșu, cu mașină clasică. (În cazul ăsta, felicitări și ține Coltul bine ascuns în portjartier, să nu te prindă jandarmu’ cu el.)

    Numai că și fanul nostru e foarte-foarte selectiv.

    Spre exemplu, nu e deloc fan al Elenei Udrea (1973-prezent) sau al lui Carmen Iohannis (1960-prezent) și nici al ținutelor viu colorate care le-au făcut renumite.

    Profa mea de latină (care fusese internată cândva la nebuni și se pare că treaba asta nu-i priise) ar fi zis: parvus frater, quod licet Cussleri, non licet bovi.

    😀

  3. boemul says:

    1. Ady e de fapt domnişoară 🙂
    2. Pentru mine bătrâneţea a început la 40 de ani şi o lună, adică acum vreo trei luni. Pentru că am făcut tot felul de chestii vitejeşti la viaţa mea şi n-am păţit niciodată nimic, da’ în august mi-am luxat urât glezna COBORÂND DIN AUTOBUZ. E foarte nasol să afli brusc că nu eşti indestructibil…

  4. Ady says:

    What Boemul said at no. 1. 🙂
    @Kathy, n-am priceput nimic. 🙁

  5. Batranetea apare cand incepi sa te comporti batraneste. Unora li se intampla la 30 de ani, altora niciodata. 🙂

  6. DurgaGodess says:

    Google Bertrand Russel-how to grow old. E un text frumușel 😃

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading