Gata cu Elena Udrea, vă rog frumos

Mă tot stresează unii şi alţii, privat, că ar trebui să zic şi eu ceva de Elena Udrea.

Nu vreau.

Nu e ca şi cum s-ar îndoi cineva că femeia a furat cu două mâini, cât a fost cu pâinea şi cuţitul în mână. Toate poveştile ălora care au şpăguit-o sună exact la fel: Ministerul dădea contracte dacă tu te obligai să bagi 10% din aceste contracte în buzunarele personale ale doamnei. Restul e poveste. Poveste de adormit atenţii, poveste de dus cu zăhărelul, poveste de aruncat praf în ochi, poveste de MANIPULAT OPINIA PUBLICĂ.

De ce, întreb eu, ar trebui să stau să mă uit în curu’ uneia care a băgat în buzunar bani cu toptanul, într-un sistem în care toţi sus-puşii făceau aproximativ acelaşi lucru, când se întâmplă atâtea iniţiative de legi aberante care se întâmplă acum şi care ne-ar putea afecta de mâine?

Care e treaba cu traducătorii şi interpreţii, care trebuie musai arondaţi Uniunii Naţionale a Traducătorilor din România, şi care, au, n-au activitate, trebuie să plătească impozite numitei Uniuni, pe lângă impozitele fireşti pe venit, sănătate, pensie, etc?

Care e treaba cu accizarea culturii? Deja se vaietă lumea că sunt scumpe cărţile şi că nu-şi permit să meargă la toate spectacolele pe care le doresc. De ce să tratezi cultura ca pe un viciu care trebuie eliminat, în timp ce suplimentezi bugetul ortodoxiei? Doar pentru că o masă de lobotomizaţi prin credinţă e mai uşor de manipulat decât una care gândeşte cu propriul cap?

Sincer, NU MĂ INTERESEAZĂ UDREA. E doar o coruptă cu curul mare, dintr-o generaţie de corupţi cu curul mare. Îi urez închisoare plăcută.

Mai mai bine să ne concentrăm pe subiectele zilei, vă rog eu frumos.

Mulţumesc.