Ce ne-a învățat pana de Facebook, Instagram și Whatsapp

Ieri, rețelele pe care petrecem mult mai mult timp decât e sănătos și recomandat au picat timp de șase ore. Repede, toată lumea s-a adunat cu mic și cu mare pe Twitter, să țipe că aoleu, unde îmi mai deșert eu sacul de frustrări și unde mai fac eu giveaways sau b) lololol, forță, e ca și cum mi-aș fi recăpătat viața înapoi.

Ambele poziții mi se par stupide și revelatoare mai degrabă despre prostia interlocutorului decât despre rețelele în sine.

Frustrări, respectiv giveaways poți deșerta în multe alte locuri. De la YouTube, până la scurtul și concentratul TikTok, și până la însuși Twitter, locul unde chirăiai de zor că nu te mai văd cei 50.000 de followeri de pe Insta.

Da, e nasoluț s-o iei de la zero.

Și apropo de asta: un moment mic de panică am avut și eu. Cum ar fi să se închidă Facebook și Instagram cu totul? Cine mi-ar mai citi blogul? Înainte de rețele, aveai comunitatea ta. Postările vechi aveau chiar și o sută de comentarii. Pe WordPress.

Odată cu rețelele și gratuitatea lor înșelătoare – nimic nu e gratis, te trezești vizionând mii de reclame, te trezești banat pe motive tâmpite și în acele zile, plătești ca prostul boost posts pe pagină să ajungă contentul tău la cineva – comunitatea s-a mutat pe Facebook, conversațiile au loc pe Facebook, iar dacă nu te vede, banat fiind, cititorul sau cititoarea ta fidelă care nu rata nici măcar o virguliță în era de dinainte de rețele uită pur și simplu că exiști.

Acum cu chiu cu vai vezi 3 – 4 comentarii la obiect, decente și inteligente, la o postare, PE BLOG. Multe sunt hatereli de la muiștii pe care i-am blocat pe Facebook pentru plăcerea lor bolnăvicioasă de a mă f*** toxic la icre toată ziua – bună ziua cu interpretări răuvoitoare ale glumelor mele, cu atacuri la persoană sau cu prejudecăți de țărani proști.

Poate că ăsta e un moment să invit cititorii blogului să dea subscribe aici, pe blog, și să comenteze în secțiunea de comentarii de aici. Nu știm când vine următorul ban, nu știm când îmi popresc pagina, cum au făcut cu g4media, de exemplu, nu știm cât mai putem lucra cu Facebook, chiar și funcțional – așa că e o idee să ne folosim ceva mai puțin de el.

Evident că nu voi înceta să creez content, evident că o voi lua mereu de la zero pe orice rețea va fi nevoie, și evident că, fie că îmi merge bine, fie că îmi merge rău, am anii de glorie ai blogului, milioanele de vizualizări, modul în care, într-o vreme, tot ce scriam ajungea în presă, conștiința că am făcut toate acestea de una singură (cu donaţii de la prietenii blogului, desigur, nu voi neglija niciodată să apreciez ceea ce am primit, dar, pe de altă parte, şi acele donaţii au venit tot pe baza calităţii materialelor pe care le-am creat şi publicat), conştiinţa că mă pricep mă vor motiva întotdeauna.

Ca dovadă că majoritatea blogurilor celebre din perioada de glorie a blogosferei au murit, dar noi încă mergem înainte.

Aşadar: vă rog, subscribe aici, vă rog, comentaţi aici.

Închis lunga paranteză.

Atitudinea “forţă, ce bine că au picat reţelele lui Zuckerberg, mi-am primit viaţa înapoi” e ineptă din următoarele motive: nu vine Zuckerberg la tine acasă, să te lege de calorifer şi să te oblige să stai pe Facebook – Instagram. Ăştia sunt din familia celor care atârnă pe pagina mea să abereze cât de mult le displace contentul – în fiecare zi, la fiecare postare. Nici eu nu vin la tine acasă, să te leg de calorifer şi să te oblig să stai pe pagina mea.

Eşti stăpânul vieţii tale, deciziilor tale, timpului tău.

Dacă ceva nu-ţi convine, ai mereu opţiunea să nu te uiţi. Mereu ai opţiunea să îţi pui în bookmark siteurile, paginile, filmele, muzica, etc., care îţi aduc bucurie şi vorbesc pe sufletul tău, şi să dai block, hide posts, pe ceea ce nu te interesează. Mai ales când nu e vorba de Guvernul României, să zici că spusele lor ne afectează pe toţi, ci de ceva de care te poţi lipsi.

Dar pana de Facebook m-a făcut să înţeleg alte lucruri pe care le facem greşit.

Menţinerea contactelor pe Facebook şi Instagram

Bine, de la o vreme am pus pe Insta botul acela cu “nu avem timp de conversaţie privată, dacă e business, trimite un mail pe birou@lorenalupu.com” sau aşa ceva, dar în continuare, multe discuţii cu parteneri, colaboratori, colegi, prieteni le am tot pe reţele. Că a suna e sooo 2008 toamna, a da câte un mail cu fiecare replică ar fi crimă pentru servere, iar messengerul te notifică de cum primeşti răspuns, pe ambele reţele.

Abia când pică şmecheria ne trezim la realitatea faptului că toată această dependenţă e o idee extrem de proastă. Că ai răspunsuri de dat şi nu poţi consulta arhiva discuţiei

Menţinerea comunităţilor pe Facebook şi Instagram

Ai o gaşcă cu care îţi dai follow reciproc sau cu care sunteţi friends. Zi de zi, la cafeluţă, staţi şi vă daţi comentarii glumeţe, likes şi whatever.

Abia când pică şmecheria ne trezim la realitatea faptului că aceste comunităţi ad-hoc sunt atât, dar atât de fragile şi de incerte, şi un simplu glitch le poate pune capăt.

Citirea ştirilor pe Facebook şi Instagram

De ce să mergi pe siteurile diverselor ziare online, să-ţi iei ştirile, când poţi pur şi simplu să intri pe Facebook şi ţi se arată?

Da, dar, conform algoritmului, ştirile pe care le vezi sunt cele care îţi convin. Sunt multe, multe, MULTE alte ştiri neplăcute pentru tine, pe care Facebook nu ţi le arată pentru că nu ai “interesele” respective.

E o selecţie edulcorantă, care te face să treci pe lângă multe adevăruri neplăcute, iar asta, în definitiv, e o reţetă pentru dezastru.

Şi, în încheiere, vreau să punctez aroganţa cu care au răspuns plângerilor şi nemulţumirilor: “Suntem conştienţi că unele persoane au probleme cu accesarea aplicațiilor și produselor noastre”, au postat ieri pe Twitter.

Deci, nu toată planeta, ci “unele persoane”, şi nu compania are o problemă, ci utilizatorii.

Am o problemă şi nu sunt disponibil e asumarea glitchului tehnic.

Ai o problemă să mă accesezi: eşti tu prost.

Well, nasol. De aceea nu prinzi picior de tineret pe toată reţeaua.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

6 Responses

  1. Morbo says:

    Am nostalgie dupa netul de dinainte de retelele sociale (sau cand cea mai rasarita era hi5). Chiar si dupa perioada cand trebuia sa deschizi un laptop sau un pc ca sa intri pe net, desi nostagia asta chiar ca e irationala, e foarte eliberator sa te poti uita pe net oricand.
    iar astea de mesagerie sunt cea mai utila chestie care a picat ieri, pt mine. nu ca nu ar fi altele, dar cand cele mai folosite de mine se intampla sa fie fb messenger si whatsapp…
    cat despre citirea stitilor, le-am unfollowit pe toate acum cateva luni, vreau un facebook cat mai apropiat de cel de acum 10-12 ani, doar pt prieteni, ni pt companii si celebritati. Inclusiv pt ca nu vreau sa vad pareri pe subiectele zilei.

  2. Alinpaladin80 says:

    Lumea e leneșă, nu blogurile au murit. Bine, din cauza lenei cititorilor, blogurile “au murit”.

    Pe vremuri, când tot ce “era” se rezuma la un forum local, cu 300 de pasionați, fiecare se agita să scrie ca să se remarce in comunitate. Sau pe blogul cuiva, unde se mai aduna lumea, mă rog. Blogurile au apărut după forumuri.

    Cu FB, Insta și compania, nu mai sunt 300 de inși din țară, este întregul glob la un loc. Ceea ce înseamnă că orice ai posta, o să fie nimic față de ce este postat de alții. Și scade motivația, interesul. Preferăm sa dăm like și scroll, sau doar scroll.

    Că tot veni vorba, aduceți-vă aminte de cum erau oameni înainte de perioada telefoanelor smart – exista real life, chiar exista. Mai erau nebuni care trăiau pe desktop, dar acum, acum toți există pe telefon, practic nici nu cunosc altceva, se vede pe ei.

    • Morbo says:

      cred ca Securitatea nici nu indraznea sa viseze ca va fi vreodata ceva ca smartfonu. Ar fi fost prea frumos pt ea.

      • Alinpaladin80 says:

        Mai bine că nu îndrăzneau, le-ar fi făcut viața mai plăcută așa gânduri.
        O parte din activitatea lor era bună, ordinea într-un stat nu se ține singură, dar o parte și mai mare nu era bună, era ridicolă, practic ajunseseră să trăiască din ridicol, nu din utilitate efectivă.

  3. DD says:

    Aceste este unul dintre putinele bloguri care au rezistat in timp datorita contentului original si pe care il urmaresc indiferent de facebook, instagram.

  4. Traian says:

    Eu nu mai am facebook de ani de zile, blogurile mi le citesc din Feedly (după ce Google Reader a murit).

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: