S-a terminat cu cuiele mâțului

Chit că discursul lui Iohannis a fost un lung buhuhuhuuu, numai alții sunt de vină, de ce ați aruncat România în criză, nenorociților care sunteți, o imensă ușurare a străbătut ieri opinia publică, atunci când Superman de România s-a prăbușit politic la podea, în cel mai crunt vot din istoria recentă – 281 pentru moțiunea de cenzură.

Bine, acum, și discursul lui Iohannis a fost lung buhuhuhuu urmat de OK, am ceva călătorii în străinătate de făcut zilele astea, ne vedem curând, bitches. Mă chinuie prea tare îngrijorarea și atenția, trebuie să plec pe la niște summituri, să mă detensionez, că nu se mai poate așa, la naiba.

Și ușurarea opiniei publice e firească.

Pe tot parcursul mandatului lui Câțu, am avut o senzație neplăcută, ca și cum cineva l-ar fi numit într-o poziție de putere pe bully-ul școlii. Gură mare, atitudine de mi se rupe mi se îndoaie, decizii motivate mai mult de ambiție, încăpățnare și “uite că mă ţine, acum ce-o să te faci” decât de vreun interes real faţă de România şi de oameni, Câţu a încercat să fie o combinaţie de Băsescu – dar un Băsescu mucos şi antipatic, lipsit de autoritate şi factorul simpatie – şi Viktor Orban – fără a avea susţinerea populară şi iubirea naţiunii care îi permite lui Viktor Orban să se rupă în figuri ca un smardoi şi să nu existe consecinţe.

Realitatea e că dacă vrei să sari calul în politica românească, trebuie să fii relatable. Trebuie să fii “de-al nostru”. De aceea au făcut furori faţa şi manierele de Costel de la parter ale lui Traian Băsescu şi de aceea au atâta impact manierele de coana Mitzi de vizavi ale lui Şoşoacă. De aceea i s-au iertat mult mai multe lui Dragnea, cu faţa lui de naşu’ mare, hai să ne trăieşti, naşule, dă şi mie 500 de lei până la salar, mânca-ţi-aş, dar să nu ştie nevasta – decât lui Ponta, deşi Ponta era infinit mai coerent, mai puţin corupt şi mai investit în ceea ce făcea. O fi fost, dar era prea domnişor, folosea propoziţii prea lungi, cu multe subordonate, era respins visceral, aşa cum e respins tocilarul clasei. Remarcaţi cum Puie Monta şi Cuie Mâţu a fost rostite cu suficientă îndârjire de suficienţi, încât să rămână memorabile.

Cam aşa e când nu te place poporul.

Asta, desigur, nu înseamnă că poporul are gusturi bune. Vezi ce am enumerat mai sus. Iar când Dragnea a susţinut-o pe Viorica Dăncilă, ar fi vrut de fapt o Şoşoacă. Cu un aspect needulcorat de gospodină de la bloc, uşor de imaginat cu bătătorul de covoare în mână, promptă în relaţii, fraternizând pe Facebook cu toţi coate goale, Şoşoacă – chit că nu îmi place s-o admit – e prima femeie politician cu succes real la mase.

Intuiţia de politician a lui Dragnea i-a sugerat că poporul o să adore o ţaţa Miţa pe post de mama naţiunii. Şi Dăncilă avea lookul potrivit pentru rol. Dar nu avea tupeul. Se emoţiona, avea trac, începea să se bâlbâie, dădea gafe pe care presa le exploata împotriva ei. Şi se ruşina de gafe.

Să ne-o imaginăm pe Şoşoacă pronunţând greşit un 20-20, de exemplu. Ce, mă, fire-a-ţi ai dracu’ de simpatici, voi n-aţi pronunţat nimic greşit în viaţa voastră? Ia, hai, bâşti de aici, jigodiilor. Ţara moare de foame şi voi mă plictisiţi cu un 20-20. Ete de-aia nu mai pot eu.

Ce vreau să spun cu acest articol?

A, da.

Că Superman a căzut.

Şi e foarte bine că Superman a căzut.

Era inutil şi toxic.

Dar mi-e extrem, dar extrem de frică de ceea ce urmează, pe baza simpatiilor populare şi modului cum funcţionează ele în România.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: