Despre ghosting

Scria la un moment dat o fată că s-a pomenit cu mesaje private multe şi insistente de la un gicu de pe net. Nedorind nici să amplifice vreun conflict, dar nici să se trezească cu prostul întreg în discuţie, cum ar fi spus-o Nicolae Iorga, a ales să-l lase să vorbească singur, în ideea că, la un moment dat, se prinde că bate la uşă închisă, şi se duce să încerce şi la vecini.

Dar, evident, soluţia ignoratului e un simplu basm, şi faptul că ignoratul e predicat de societate drept “arma doamnelor” se justifica prin faptul că, dată fiind întâietatea bărbatului în societăţile tradiţionale, se dorea ca acesta să câştige conflictul. Şi cum câştigi conflictul mai bine? Cu cineva care tace sau cu cineva care te trimite în morţii mă-tii? Evident, cu cineva care tace.

De aceea, o tot repet de 15 ani de când există acest blog, ignorul e cea mai proastă şi ineficientă politică ever. Spune pe şleau ce vrei. Vezi dacă gigelul procesează sau nu ce vrei. Mai e şi genul de imbecil sinistru care crede că e relevant doar ce vrea el. Şi dacă negocierea pică, bagă-l pe gigel în toţi morţii mă-sii până se întoarce la maimuţa originară, iar dacă deranjul are loc online, arde-i şi un block, să nu te mai bâzâie aiurea.

Ok. Asta a noastră îl ignora ca o eroină. Ăla, numai de-al dracu’, trimitea supradoză de mesaje iritante, inepte, stupide şi stresante. Şi la un moment dat, îi scrie: Ia zi, fă, de ce faci ghosting?

Atunci, prietena asta mi-a ars o donaţie de 50 de euro peste Paypal (pentru că asta fac prietenii, susţin textele pe care vor să le vadă) şi mi-a scris: Explică şi tu populaţiei ce e ăla ghosting, să nu moară proşti, că nu mai suport atâta imbecilitate.

Şi, desigur, i-a dat block lăbetelui. Dacă nu te prinzi din silenzio stampa că bâzâiala ta NU e binevenită, te prinzi din block.

Mbun.

Deci, o voi începe cu evidentul: DRAG POPOR ROMÂN, STRĂINII NU ÎŢI DATOREAZĂ NIMIC.

Un străin poate opta să-ţi răspundă la mesaje, sau ţi le poate ignora, şi E OK. Pentru că nu-ţi datorează nimic. Străinul poate decide că meriţi timpul lui, sau că nu îl meriţi, ŞI E OK. Fata aia necunoscută nu are absolut nici un motiv să-ţi răspundă la mesaj, dacă nu te găseşte interesant. Iar dacă nu-ţi răspunde, prinde aluzia şi las-o în pace.

Nu, faptul că un om necunoscut nu-ţi răspunde NU e ghosting.

Şi atunci, ce e ghosting?

Ghosting e atunci când o persoană, prieten(ă), iubit(ă) sau colaborator profesional, se dă brusc de negăsit, chit că aţi stabilit deja, consimţit (CONSIMŢIT DE PERSOANA RESPECTIVĂ, nu de iluzia ta că femei pe care nu le cunoşti îţi datorează lucruri), că veţi face împreună A, B, C etc.

Ghosting presupune să te cunoşti în prealabil cu el / ea şi să fi stabilit împreună nişte lucruri.

Apoi, de pe o zi pe alta, persoana respectivă dispare cu totul din viaţa ta, nu mai răspunde la telefon, la mesaje, la mailuri, la porumbei voiajori, şi e complet de negăsit când încerci să dai de ea.

Frustrarea nu e dată de “uite-o pe străina asta care-mi datorează lucruri şi nu-mi răspunde”, ci de faptul că persoana ŞI-A ASUMAT VERBAL, A PROMIS, A STABILIT CU TINE NIŞTE CHESTII, şi se dă brusc de negăsit.

De obicei, le stabileşte verbal, nu contractual, pentru că din contracte nu ieşi ca vodă din lobodă. Rişti un proces usturător, şi apoi îţi dai un rinichi pe despăgubiri, dacă celălalt probează în ce moduri l-a păgubit dispariţia ta şi faptul că îţi încalci obligaţiile contractuale.

Dar, pentru mulţi oameni, promisiunea e ceva serios, şi de aceea, când tu ştii că livrezi ce promiţi, iar altul dă ţeapă, e extrem, dar extrem de frustrant. Şi frustrarea se bazează PE PROMISIUNI DEJA ASUMATE DE GHOST.

Ce nu merită să faci dacă eşti ghosted?

Să hărţuieşti de pe numere ascunse sau prin filaj din tufiş persoana care te-a ţepuit. Dacă intenţiona să se ţină de cuvânt, se ţinea. Iar dacă nu se ţine, ăla e caracterul, şi ain’t nobody got time for that.

Timpul e cea mai valoroasă resursă a noastră. Nu merită investit în rahaturi. Nici în oameni de rahat. Ţi-ai luat ghosting? Asta e, nu te bazezi pe ăla sau aia, deprinde-te să treci repede peste şi vezi de oamenii pe care ştii că te bazezi.

Respectul de sine înseamnă şi respect faţă de timpul nostru. Şi a nu mai investi în hahalere neserioase e cea mai importantă formă de respect.

Cum prevenim ghostingul?

Dacă e vorba de muncă, cu un contract şi un avans financiar. Eu nu mă apuc de nimic fără minimum una din două, pentru că dacă eşti femeie, ai parte de mult mai mulţi care tind să te considere proastă pentru că eşti femeie.

Dacă e vorba de prietenie sau amor, nu avem cum. În schimb, zicem slavă Domnului că ne-a arătat din start ce caracter are ăla / aia, înainte să investim prea mult în c** lui / ei.

Ce ne spune apucătura ghostingului?

Că ghostul e un laş. Dacă ştia că nu are de gând să facă ce a promis că face, putea să spună “nu” din prima. Eventual să explice de ce nu. Şi ce îi lipseşte, pentru ca “nu” să devină “da”. (Gen, nu, nu scriu versuri gratis pentru trupa ta, dar dacă vii cu un buget ok, putem vorbi.)

Oamenii cu sânge-n coa… ste cu ghostuiesc. Îţi spun pe faţă ce vor, ce nu vor, şi ce nu le convine. Iar dacă nu mai au chef din varii motive de mutra ta, îţi spun şi asta.

Ai nevoie de oameni mincinoşi şi laşi în viaţa ta?

Eu nu. Probabil că nici tu. Lasă ghoştii să bântuie pe unde vor şi vezi-ţi de ale tale.

“Da, Lorena, dar nici tu şi eu nu ne-am sunat de trei luni, ăsta e ghosting?”

Nu. Se numeşte viaţă supraaglomerată de Bucureşti. Dacă ai vreo treabă, ştii unde mă găseşti, dacă am vreo treabă, ştiu unde te găsesc. Şi când avem treabă, suntem serioşi. Dacă nu avem, recuperăm şi noi din orele de somn restante din mezozoic.

Dacă TU ai obiceiul să ghostuieşti oameni, iată nişte idei:

Nu e ok. De obicei, apucătura asta vine din abuzuri din copilărie. Mami şi tati nu te ascultau niciodată, nu le păsa ce simţi, şi atunci, mecanismul tău de coping era să zici “dadada”, apoi să faci tot ca tine. Oricum nu le păsa, oricum nu puneau miză pe tine, deci li se rupea.

Dar în lumea adulţilor, cel puţin a adulţilor de bună credinţă şi responsabili, cuvântul dat contează, iar lumea te judecă. Dezvoltă curajul să spui din start tot ce nu-ţi convine şi tot ce ai vrea, cu riscul să te vorbească oamenii de rău. De mine zic mulţi că sunt materialistă, dar, sincer, chiar mă bucur. Măcar cine vine să-mi ceară chestii ştie că sunt materialistă şi nu caută să mă mocangească, iar dacă nu s-a documentat şi caută, prefer să-i spun pe şleau: Munca asta te costă atât – decât să dispar enigmatic în ceaţă.

Dacă se dă unul la mine şi nu-mi place, prefer să-i spun pe şleau că nu sunt interesată, decât să dispar enigmatic în ceaţă.

Şi tot aşa.

Revenind la ideea iniţială: NU vorbim despre ghosting când abordezi o persoană pe care n-o cunoşti şi care nu-ţi datorează nimic. Vorbim de ghosting DACĂ ŢI S-AU PROMIS LUCRURI. Dacă ţi le-a promis celălalt cu guriţa lui. Că dacă i-ai spus tu “vreau aia şi aia”, iar el / ea a ignorat, NU se califică drept consimţământ, sau acceptare.

***

Acest site îşi poate continua activitatea doar cu susţinerea cititorilor. Aici.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe Tiktok.