Subject: fidbec
From: “Nea”
Date: Tue, December 4, 2012 1:35 pm
To: lorena.lupu@tabu.ro
Priority: Normal
Au romanele astea erotice ceva de te stimulează şi la cap.
Pe primul, “Pisica în cizme”, l-am citit sub Ceaşcă, în ediţie samizdat cu colţuri roase, când nici măcar pozele de fete din TV Satelit nu existau, fiindcă nu exista nici TV Satelit, nici sateliţii şi nici TV. Efectul a fost cutremurător. Dar nu mi s-a scurs şi ultimul neuron din cap, cu care am mai avut puterea intelectuală să savurez fioritura din ultima frază de pe ultima jumătate de pagină a cărţii. După ce îşi înşirase pe vreo sută sau două de pagini aventurile, pisica încheia cam aşa: Şiiii am cunoscut un bărbat bun, frumos şi generos, şiii m-am căsătorit cu el, şiiii i-am fost fidelă şi tocmai de aia am scris această carte, ca să arăt tuturor că numai pe calea virtuţii şi a familiei trebuie să călcăm.
Întorsătură de maestru, ce mai.
Acum, la vârsta senectuţii, pun mâna pe Dona Juana ta. Am citit fiecare rând ca un detectiv care ciocăneşte orice palmă de perete, să vadă unde sună a gol şi unde e ascuns scheletul sub ipsos. Cioc-cioc, cioc-cioc. Neted. Cioc-cioc. Plin. Cioc. OK. Ei, drăcie, unde e făcătura, unde e fragmentul ăla care să-mi dea pretextul să dau dracului cartea deoparte şi să-mi văd de treburi? În curând am abandonat căutarea. Mi-am dat seama că e curată casa şi am preferat să mă întreţin cu gazda. Experimentată, m-a luat cu o dulceaţă, o cafea, diverse. M-am relaxat şi mi s-au deschis chakrele, de la pai hui la svadisthana, aia de lângă şancru. O fi din cauza vârstei, o fi de la carte? Adică de ce n-a sărit de cur întâi Kundalini, ci ălelate, de la cap? Hai să fiu amabil cu mine însumi şi să spun, mai pe europeneşte, că – faţă de cum eram la 15 ani – mi s-a dezvoltat intelectul, nu că mi s-a anchilozat colhoznica. Şi că nici cartea n-a stat degeaba. Mi-a deschis o fereastră plauzibilă spre o lume foarte apropiată şi foarte îndepărtată. Tocmai ăsta e rolul unei cărţi bune: de microscop sau de telescop. Să-ţi apropie nişte lumi.
Sincer, într-o propoziție -fie ea frază scurtă, scrie de ce ar trebui să cumpăr eu romanul tău!
S-ar putea chiar să-l cumpăr, dar nu pentru alinierea planetelor drag mie pe axa Keops, Kefren, Mykerinos, ci pentru cele scrise de tine pe-o cărămidă cu pensula, adică mai jos!
amice. am irosit tone de postări explicând despre ce e vorba în carte, am făcut o lansare cu diferiţi artişti dând diferite chei de interpretare. chiar nu mă distrează să repet predica pentru oameni care nu ştiu să caute în urmă.
şi, plm, dacă pe un blog plin vârf de info despre dona juana tu mă întrebi de ce ar trebui să-l cumperi, concluzia mea e că poate n-ar trebui. e mai mult o carte pentru oameni inteligenţi, s-ar putea să nu fii în target.
Odiseea (Odissea) = un tip mișto ajuns gol pe-o plajă explică unei fecioare de ce tatăl ei -rege, ar trebui să-i asculte povestea!
unei fecioare necunoscute, nu uneia care citea blogul tipului de minim un an. dacă aia i-ar fi citit blogul de minim un an, şi ar fi necesitat explicaţii suplimentare, ar fi fost sigur retardată şi ar fi respirat pe gură.
prietene, ești de belea. păi cumpăra-o, citește-o și constată dacă a meritat sau nu. ce dreaq…da o merita? voi ați cumparat-o ? da’ de ce ? da’ daca nu-mi place imi dai banii înapoi ? da’ sex are ? destul sau doar așa pe ici pe colo ?
şi, insist: asta pe un blog unde am explicat de cam 16.567.782 ori cum stă treaba cu cartea asta.
de anticariat ai auzit?
la „biciul de birjă” am răspuns!
Caragiale frate!
N-auzi, mă: ca să ţi se deschidă paihuiul.
apare un bard, care ciripește că povestea a aflat-o de la alții și că dorește să audă din gura naufragiatului propria istorie,
ping-pong, frate!
nu înţeleg ce legătură are asta cu situaţia prezentă, unde tu citeşti blogul meu de nu ştiu câte luni şi ai din tastatura mea proprie, nu de la alţii, toate detaliile utile.
uite, eu cumpăr cartea, o citesc, scriu fraza.
te rog. lorena.lupu@tabu.ro. Public şi părere negativă, dacă e coerentă şi argumentată, nu buchet de cocălărisme.
după apocalipsa (21.12.2012) OK!
“Tocmai ăsta e rolul unei cărţi bune: de microscop sau de telescop. Să-ţi apropie nişte lumi”
misto concept, shukar formulat, like.
şi a zis-o iubitul tău, nea. vezi să-ţi pui chiloţii ăi buni, special pentru el.
Aaa, o obiecţie tot am şi eu. Pe scurt, cam asta:
n Z n/2 Q-Z (n-2)/2 Q-Z
si eu am o obiectie: rolul unei carti bune e mai mult decat sa-ti apropie niste lumi.
sa-ti explic: se zice ca oamenii si femeile n-are decat una buc. viata. cu bune, cu rele, cu optimisti care zice ca la vie est un miracle, cu pesimisti care zice ca viata e ca paru din cur – scurta si plina de cacat.
ei, cica rolul unei carte bune e sa-ti mai adauge in buchetul de decat una buc. viata, inca o viata. inca o carte, inca o viata. si tot asa in progresie simpla aritmetica functie de numarul de carti bune citite. sunt vieti daruite de autori, sunt cele mai cele cadouri din lume.
chestia se aplica si la o poiezie buna si la un spectacol bun si la o muzica buna.
…pentru ca autorul isi rupe halci din sufletul lui, din trairile lui, din visele lui, din nazuintile lui si alte alea ale lui, si le pune pe taraba ca un geambas de frumuseti ca publicu sa se imfrupte ca spartu ca mancatorii de shaorme cu de toate, cu sosu prelinganduse pe barbi.
publicului i se scoala…
Aviz pentru cei care folosesc cliseul ‘eu nu citesc, eu am scoala vietii’.
N-o sa citesc cartea ta, nu mai am timp. Mi-am dat seama de curand ca mai am doar timp sa recuperez ce n-am citit cand trebuia.
Totusi, si aici recunosc ca m-a starnit si poza fostului fotomodel actualmente nevasta de politician pe care nu stiu cum o chea .. boureanu?, in fine.
Voiam sa spun doar ca, dupa mine, romanul erotic trebuie sa fie fata de Pisica in Cizme precum revista Cinema de prin anii 70-80 fata de Satelit TV.
Nu as putea sa mi-o scol la satelit tv, dar faceam niste labe legendare cu Virna Lisi. Ar fi interesant de dezgropat colectia, ca sursa de inspiratie.
Superb. Nici eu n-o să mai răspund la comentariile tale, nu mai am timp.