Ieri, știrile au raportat identitatea puștiului de 19 ani care a intrat cu mașina într-un grup de persoane, a ucis doi tineri și a rănit alții șase și a fugit de la locul faptei. Și care, la control, prezenta un cocteil de droguri în sânge de zici că era protagonist al unui roman de Chuck Palahniuk.
Și da, exact cum mă așteptam, era vorba de un puști de bani gata. Și mami și tati au mega afaceri în oraș. L-au acoperit cu bani de când era mic, fără să insufle în el o undă oarecare de responsabilitate. Rezultatul? La 19 ani, calcă oameni de zici că e într-un joc video pe PlayStation.
Lorena cea de până-n 25 de ani a suferit cumplit de pe urma acestui tip de specimene. Începând cu un fiu de politruc local care schimbase trei licee și fusese adus pe pile în al nostru. Și evident că i s-a pus pata pe mine, pentru că nu păream căzută în fund de admirație. Îmi făcea cele mai iritante rahaturi, de dimineața până seara, iar sfatul profesorilor era: Fii și tu mai înțelegătoare.
Dar, hei, era pe vremea când, dacă un gigel te trăgea de cozi sau te făcea urâtă și proastă, însemna că te place. Ah, dar stai. Am citit știri cu fetițe hărțuite de fii de bogătași recent. Doar anul trecut, fata asta s-a sinucis pentru că a avut o relație cu fiul primarului dintr-un sat, ăla, ca beizadea de bani gata, i-a făcut poze deocheate și le-a pus pe net, iar tatăl fetei, în loc s-o apere, a rupt-o în bătaie.
Care numitorul comun al acestor nemernici? Unu: părinți cu bani. Doi: impresia că pot face orice mizerie, pentru că nu vor exista consecințe. Trei: lipsa absolută de empatie față de mizeriile pe care le fac victimelor lor. Și gigelul din clasa mea de liceu, și gigelul care a pus-o pe fata aia pe net, deși știa câtă hărțuire îi atrage – sau tocmai din acest motiv – și ăla care a culcat lume la pământ cu mașina lui bengoasă, pentru că putea – au aceste trei caracteristici în comun. Bani, iresponsabilitate, sadism.
Dragi părinți de bani gata, suntem unii care n-am beneficiat de la părinții noștri nici măcar de strictul necesar. Putem aprecia efortul făcut de voi să vă asigurați că ăluia mic nu-i lipsește nimic. Nouă nu ne-a oferit nimeni asta. Nici un copil nu apreciază pantofii de firmă pe care îi poartă al vostru cum îi apreciază ăla care-și pune un carton gros în talpa cizmelor, al treilea an la rând, pentru că părinții lui consideră că e mai important să aibă ei ce bea și fuma, decât să aibă copilul încălțăminte decentă.
Dar dacă tot îi cumpărați pantofii ăia de brand, din care noi ne-am fi cumpărat cinci perechi de la H & M și am fi fost mai mult decât fericiți cu ei, ce ziceți să îi faceți și un pic de educație?
Și poate că primul pas e să nu curgă banii chiar fără număr.
În mult hulitul Occident, e un obicei printre liceeni, chiar și cei cu bani, să muncească vara cu jumătate de normă. Chiar în magazinul lui tati sau al lui mami, dacă nu găsesc în altă parte. Au o alocație lunară – decentă, dar nu exagerată – să se învețe cu ideea de gestionat un buget lunar. Iar dacă vor mai mult, muncesc part-time. Sigur, dacă învață excepțional de bine, primesc cadou bicicleta mult dorită sau gadgetul la care visau. Dar pentru asta, trebuie să pună osul la treabă, să îndeplinească obiective și să raporteze rezultate. Știți voi, ceea ce te face om responsabil în viață.
Acum ceva rimp, o prietenă antreprenor de succes mi-a povestit că băiatul adolescent a ales să muncească de Revelion. Un prieten cu restaurant de lux angaja pentru sărbătoare chelneri și ajutor în bucătărie și oferea 200 de euro pentru seara de Revelion. Raționamentul puștiului: De ce să merg la un party să pierd bani când pot să merg la un party și să-i câștig?
A fost drăguț și prietenos cu toată lumea, a venit acasă cu 350 de euro, tips incluse. Prietena mea m-a întrebat dacă e cazul să se sperie sau să se bucure.
I-am zis: soro, l-ai educat corect. Unu: munca nu e o rușine. Doi, are dreptate, de ce să pierzi bani în loc să faci bani, mai ales din muncă cinstită. Trei: chelnerul care face mult bacșiș e băiat popular, iar asta te duce departe în viață.
Dragi părinți de bani gata, nu îi mai umflați pe ăia mici cu bani și cu aroganță. Ok, probabil că ăla din Maramureș a fost salvat de avocați, și probabil că va fi și ăsta de acum. Dar asta nu îi face mai puțin jigodii. Vă bucură gândul că ați crescut niște jigodii?
Dacă nu au milă de alții, nu vor avea milă nici de voi, când o să vină momentul.
***
Dacă îţi plac articolele de opinie, susţine site-ul în singurul mod care contează. Aici.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Din cauza acestei infecte UE (la a carei apartenenta exista probabil mai multe dezavantaje decat avantaje) nu putem avea pedeapsa cu moartea pentru anumite tipuri de infractiuni (pedeapsa existenta in multe state ale lumii, USA fiind cel mai bun exemplu, dar si in state a caror civilizatie o intrec CU MULT pe cea a celor mai civilizate state europene – as numi, aici, Elvetia, Luxemburg, Lichtenstein – exemplul cel mai bun fiind, evident, Singapore.
Pentru trafic de droguri ar trebui direct pedeapsa cu moartea, fara discutie. Pentru consum, pedepse corporale extrem de dure, identice / similare celor din Singapore (sau Malaezia) . Pentru ucidere din culpa ca urmare a consumului de droguri si / sau alcool, moartea. Personal, as introduce pedeapsa cu moartea inclusiv pentru tortura / schingiuirea / omorarea animalelor, pentru actele de cruzime de orice natura contra animalelor, copiilor sau batranilor. Iar pentru viol, ca in Singapore: pedepse corporale – desi, pentru cazul de acum cativa ani cand acea fata din Vaslui a fost violata de 7 bestii – pentru aceia tot pedeapsa cu moartea as da-o. Si, cum spunea saracul Vadim (RIP!), in public. Asa, pentru educarea prealabila a unor posibili amatori. Cata vreme nu se va reintroduce bataia in puscarii aplicata unor tipuri de infractori, atunci cand acestia vor iesi, tot la fel vor face.
Imi amintesc si de Mario Iorgulescu, fiul lui Gino Iorgulescu, parca a comis si el ceva acum cativa ani, daca nu ma inseala memoria. Nu s-a mai auzit nimic despre ce si cum – evident, s-a musamalizat totul. Si sunt multe alte cazuri. Imi amintesc ca, mai demult, un angajat Romatsa al turnului de control de la Otopeni, incomodat de un Logan pe sosea, a decis sa ii aplice o lectie “incomodului” cu al sau propriu VW Tuareg, impingandu-l pe bietul sofer de Dacie in afara drumului, in balarii.
Cat despre fata care a ales sa-si puna capat….aici sunt multe de spus. Nimeni n-a fost acolo, in familia ei, langa ea, in sufletul ei, sa vada ce si cum. S-au scris multe despre caz, sunt si supozitii ale oamenilor si adevaruri “non-palpabile” – in fapt, cele mai dureroase din cate exista (sufletul omului, fara speranta si iesire). Sigur ca sinuciderea nu e un act de curaj, ci de abandon total, de depus armele intr-un mod ireversibil, dar pentru sufletul fetei doar mila infinita a lui Dumnezeu probabil ca a intervenit dincolo. Asta nu avem cum sa stim – ma rezum doar la Dumnezeu s-o ierte si sa-i odihneasca sufletul in pace! Cu privire la acel fiu al primarului, daca a fost vinovat de ceva sau a facut ceea ce s-a spus, va plati si el mai devreme sau mai tarziu. Roata se intoarce, nimeni si nimic nu scapa. Adevarul a ceea ce a fost in cazul acela se cunoaste doar in interiorul acelei familii – si repet, sunt multe de spus. Pacat de ea, ca dupa ce a scris pe Instagram, in engleza, parea un om foarte bun la suflet.