TE VREM …SCRIITOR!!
Dragi cititori de Real-K,
Nu sunteţi de părere că am aşteptat prea mult???? Pe Real K-ul meu scrie 2004. Suntem în 2008 şi Dragoş Bucurenci nu ne-a mai făcut plăcerea de a ne oferi şi altceva de lecturat. Cred că absenţa lui de pe piaţa literară actuală nu poate decât să oftice un public din ce în ce mai lipsit de tineri scriitori dotaţi atât cu talent narativ, cât şi cu viziune(nu suntem chiar hopeless: avem un Ionuţ Chiva, o Ana-Maria Sandu, etc. PS: vorbesc despre PROZA in aceasta postare, ca la poezie stăm ceva mai bine. PS: prin tineri, I really mean TINERI).
în urma unei dezbateri virtuale cu bunul meu prieten Bogdan Suceavă în legătură cu starea literaturii actuale şi în legătură cu diferenţa între un narator bun şi un scriitor bun (părerea mea fiind că un narator bun nu este automat, doar prin asta, un scriitor bun, dacă nu are un UNIVERS unic ), l-am dat exemplu pozitiv (lol, ce didactic sună asta, but whatever) pe Bucurenci.
DE CE? Pentru că a trecut un an de când am citit cartea şi încă am senzaţii fizice amintindu-mi anumite pasaje. Veţi spune că literatura nu are a face cu senzaţiile, dar eu cred că mai degrabă are a face cu senzaţiile decât cu (doar) capacitatea de a pune dialogul şi naraţiunea unde şi cum trebuie.
Pentru că ştie să se joace. Pentru că ştie să fie ironic şi autoironic, ştie să fie de asemenea depresiv, dar un depresiv vesel, dacă îmi permiteţi oximoronul şi care, spre deosebire de unii penibili din literatura noastră, nu-şi plânge încontinuu ratarea şi nici nu face pe micul geniu neînţeles (nu, nu mă refer la Dan Sociu, Dan Sociu ne place ). Pentru că personajul din Real K stie că e în deep shit, dar nu se simte superior pentru asta şi nici nu se încăpăţânează să rămână acolo. Adorabilă tonalitate pentru un scriitor care e văzut, poate chiar de colegi de breaslă, drept un “snob”.
Desigur, DB mai are de lucrat. Şi el o ştie. Poate de aia ne întârzie şi bucuria de a ne mai oferi o plăcere textuală (nup, blogurile alea nu sunt de ajuns ). Dar, dacă îmi amintesc eu bine, parcă DB este cel care a zis chiar pe siteul lui că încă nu se consideră scriitor, dar vrea să devină. Da, da, chiar băiatul ăla fiţos şi înţolit se pare că îşi ştie limitele mai bine decât alţi tineri scriitori care…hai că nu vreau să îmi stric iar ziua amintindu-mi de ioana băeţica :D.
Nici mie nu îmi plac reminiscenţele de revoltă gratuită (încă mă seacă faza cu ironiile la adresa adventiştilor- stiu si eu prea bine genul ăla de creştini de orice fel, ipocriţi şi pedanţi,dar ştiu şi alţii, buni şi sinceri, aşadar generalizările nu stau bine unui om care luptă anti-discriminare, dar oamenii se mai schimbă şi cartea a apărut demult, sper că nu mai gândeşte aşa) şi poate pe alocuri se mai poate curăţa limbajul de unele cuvinte care spun prea mult acolo unde doar sugestia ar pica mai bine. DAR EU SUNT CONVINSĂ CĂ DRAGOŞ BUCURENCI, DACĂ VA CONTINUA, VA AJUNGE ACOLO! VA FI UN SCRIITOR, ŞI CHIAR BUN, MAI BUN DECÂT ALŢII CARE…şi mă opresc aici :P.
În ceea ce-l priveşte pe el personal, I have no clue, nu mă interesează dacă e fiţos, snob, de stânga, de dreapta sau de centru şi nici că şi-a abandonat facultatea (ba, după un an de chinuri pe la UB ,eu mai degrabă l-aş felicita pentru curaj). Eu ştiu că are un potenţial enorm şi mai ştiu că nu e corect să ne încânte cu o carte şi apoi să ne lase să aşteptăm atâta . Poate că această perioadă nu face decât să îl maturizeze şi mai profund şi poate ne va oferi o surpriză. Viitorul critic din mine încă speră .
Mă rog, dincolo de glumiţe, e decizia lui ce face, oricum şi ce face acum, face bine (vorba ceea: mai avem nevoie şi de iarbă :)) )
Şi totuşi…pentru binele literaturii tinere, îl convinge cineva să ne mai dea un roman? 🙂
PS: stiu ca erati obisnuiti sa scriu ceva mai elaborat despre carti…dar intre timp m-am facut mai lenesa 🙁
Are blog, ceti mai trebuie?
Uite aşa suntem noi nesătule, şi vrem mereu mai mult şi mai mult. 😆
A, deci te referi nu la plan intelectual.
Ba da. Voi ăştia de clasa a şaptea aveţi o imaginaţie foarte fertilă 😛
eu mai demult mancasem tot ce era pe la editia EGO de la Polirom: chiva was veery cool, adi schiop was da bomb, ioana baetica (strange name) was my genre of woman la partea 1 a carztii Fisa de Identitate iar Bucurenci was dissapointment, a big big one cu special K care nu mi-a spus nimic. Probabil Dragos este un om deosebit dar cartea lui nu m-a convins desi avea cel mai tare titlu: Real K! Si cine asculta Placebo de mic stie ce îi ăla K fără sa caute cu google!
Nu e nici un “strange name”, e “băeţică” fără diacritice. 🙂
@dadatroll: dada pe blog nu (mai) face literatura. m-a refer la plan intelectual. io m-a refer intotdeauna numai la plan intelectual si cand ma holbez pe mezzo la cum se antreneaza balerini tot intelectual m-a refer la ei
@lorena: nesatule de cultura…nu??
@Zana Carabina: mie mi se pare (si pot argumenta cu concepte literare, da’ nu mai am chef de d-astea pe blog) ca DB este mai bun decat baetica sau cum ii zice. eu, din motive de dureri de stomac si greturi, n-am putut termina cartea ei. oricum, nici nu prea o-ncepusem :D, dar in fine sper sa nu fiu vreodata obligata sa o citesc pana la sfarsit. Dar de ce te-a dezamagit Real K? Mie mi se pare ca cel mai mare merit al cartii este faptul ca a stiut sa-si personifice universul literar, si a dat-o usor si cu succes de la subiectul droguri la meditatie existentiala.
Eu cand am inceput Real K, nu stiam ce-i aia, dar tot din cartea lui am aflat :P. Apreciem notele de subsol. Mie mi se pare ceva sa ajungi sa ai succes la o cititoare care n-a pus in viata ei gura nici pe o tigara- vreau sa spun, omul a stiut sa arate foarte clar ca “drogul” nu se limiteaza doar la intelegerea clasica a termenului, si drogurile de alta natura pot fi mult mai distructive (ca In Recviem pentru un vis, o carte geniala). Deci n-am avut nevoie nici sa fumez, nici sa ma injectez, nici sa ascult Placebo ca sa inteleg care-i FAZA cu mesajul acelei carti
betty, scuză-mă, dar nu văd nimic sexy, incitant sau stimulator în antrenamentul sportivilor, balerinilor şi în nici fel de efort fizic. iar trelingii şi adibaşii mi se par moartea pasiunii.
Nuuu! Este o carte atat de proasta incat nu am putut sa trec mai departe de a cincea pagina. Este chiar si mai proasta decat Romanul romanesc pervers. Evident, gusturile nu se discuta si, in fond, eu ma pricep la manechine si Ferentari, dar… Dragos Bucurenci ca scriitor???
şi acum eu am o problemă: dragi pipăli, de ce vă daţi cu părerea despre cărţi pe care “nici nu le-aţi început” sau “n-aţi trecut de a cincea pagină”? poate miracolul ei e la pagina şase, şi îl rataţi. 🙂
eu, printre altele, traduc pe bani. partea mişto cu tradusu’ pe bani e că ajungi să te laşi pătruns de o carte până la plăsele. Şi chiar dacă încep greu, cu hârâieli şi stângăcii, unele se încălzesc minunat pe parcurs. deci… don’t judge a book by its
coverfirst page. 😉bucurenci e un scriitor mediocru. poate chiar slab. “real k” e un mare fake. ceva de genul “hai sa-mi imaginez cam ce as putea simti daca m-as droga”. pana si fisele de observatie ale medicilor de la narco sunt mai interesante decat cartulia lui. apoi figurile de intelectual de stanga sunt atat de obosite si deplasate incat e prolix. daca imi aduc bine aminte, dupa un text despre comunism, Plesu si Liiceanu l-au trimis sa mai citeasca. nu stiu daca s-a conformat, dar ca autor de opuscule ar fi bine sa mai taca o vreme. ceea ce e valabil si pentru dumneata, domnisoara lorena :D. ma refer la partea cu lectura, of course!
şi acum vine partea îndelung aşteptată de fanii blogului, unde eu mă enervez.
de ce, de câte ori unul din voi are ceva cu un autor-artist-sculptor-şamd, începe să îi înjure opera? de ce nu se rezumă a-l înjura pe om?
tu de fapt nu cu cartea ai probleme – faptul că după părerea ta e “fake” sună a răutate gratuită – ci cu “figurile de intelectual de stânga obosite şi deplasate.” Nimeni nu a zis că e un volum perfect, dar ceea ce e clar – e un volum care promite.
Ideea postării – pe care btw, a scris-o beatrix, dacă ştii să citeşti în cutiuţa “post info” – e că a tăcut 4 ani şi aşteptăm să rupă tăcerea.
Iar partea cu tăcutul meu – mă face să râd. Şi aşa îmi trec nervii din prima parte a comentariului.
@Lorena: pe mezzo arata doar fazele mai finute :D. si din fericire si daca transpira din greu, nu se simte :). Cat despre imposibilitatea de a citi unele carti, sunt de acord ca TREBUIE sa trecem peste gustul subiectiv, insa peste damblalele finutelor mele intestine nu pot trece, deci imi pare, nu mai puteam persista in acea stare de greata. daca am ratat ceva magnific, o sa ma incerc. but I doubt it :DD
@brother mouzone: dovada!! dovada!! 🙂 am mai auzit indivizi care au spus ca nu e adevarat ce scrie el despre droguri, dar eu tocmai de-aia am fost acaparata de carte: AM INTELES DROGUL CA METAFORA, therefore mi se rupe daca DB s-a drogat pe bune sau nu. Oricum, literatura a depasit de ceva timp faza in care autenticitatea la modul realist-obsesiv conta. Cred ca autenticitatea emotiilor si a starilor conteaza mai mult decat autenticitatea faptelor TRANSFIGURATE ORICUM prin literatura. deci daca discutam, haideti sa discutam pe bune. real K-ul nu trebuie desfiintat doar pentru ca l-au trimis altii sa se mai scoleasca.
Daca tot am ajuns la subiectul meu preferat, anume Plesu si Liiceanu, am mai multe nelamuriri. In primul rand, faptul ca sunt preferatii domnului marinar, zis si presedinte, inseamna ca au automat si rolul de arbitri culturali absoluti??? Au stat vreodata cei trei sa dezbata fata in fata pentru a vedea cat si cum stie Bucurenci sa argumenteze? Sa nu uitam ca media nu i-a oferit tanarului ecologist decat mult prea rar ocazia de a arata ce stie, intotdeauna in fata au iesit numai corifeii lui Basescu. Nu stiu daca cei doi sunt in masura sa trimita la citit pe cineva. M-a deranjat foarte tare aerul pedagogic cu care l-au tras de ureche pe tanarul rebel si nealiniat.
Cat despre faza cu stanga (eu fiind total anti-comunism si fan al ideii de monarhie), nu mai are nimeni voie sa se declare de stanga fiindca niste smecheri au denuntat comunismul, pe care intr-un fel sau altul, tot ei l-au intretinut?? Si chestia e ca in timp ce nemultumitii si marii intelectuali ai neamului tin evidenta cartilor citite de Bucurenci, el tace si aduna gunoaie in Delta! Si cred ca, de stanga sau de dreapta sau de centru, in felul asta face mult mai multe pentru Romania.
Nu am inteles ultima fraza. Sper ca va e clar ca nu lorena e autoarea articolului, oricum mi se pare dubioasa atitudinea aceasta didactico=pedagogica pe un blog. poate sunteti profesor, caz in care sper sa nu avem ocazia sa interactionam. daca imi place cum scrie bucurenci, inseamna ca nu am citit si literatura “mare”? sau ca nu inteleg si opere mai solicitante??
si cineva trebuie sa fie intr-un anume fel doar pentru a nu parea prolix? daca voi nu mai aveti convingeri si principii clare, inseamna ca un tanar de 26 de ani nu poate avea mintea mai limpede decat gasca marilor filosofi?
Iar eu nu înţeleg de ce băgăm subiectul “Patapievici & ICR” aici – când nu are nici o legătură.
Nu cred în argumentaţiile gen: dacă ăla sare-n fântână, eu de ce să nu sar în puţ.
da,scuza-ma, ai dreptate. nimeni nu adusese vorba despre icr, nu avea rost sa defulez aici. drept care am eliminat frazele in plus de mai sus.
Sunt de acord cu Simonarrr, pentru că mult timp am trăit cu senzaţia că trebuie să citeşti o carte sau să vezi un film până la capăt ca să îţi conturezi o părere, nu să dai cu barda-n stânga şi-n dreapta de-a-n boulea. Dar apoi m-a lovit altă idee. Dacă citeşti 5, 10, 12 pagini care nu îţi plac, nu e totuşi pierdere de timp să continui ? Nu sunt timpi morţi ? Probabil doar după ce citeşti ţ cărţi poţi să ‘miroşi’ o carte de la început.
cele mai bune cărţi – cred eu – sunt imprevizibile. îţi dau ţepe multe şi incitante. 🙂
Nu vrem Kent nu vrem valuta!
Bucurenci să ne scrie! 😆
nu am citit Real-K, dar mi-a placut mult “Petrecere cu mama” (Veronica A Cara). totusi au trecut deja 4 ani de atunci, come on! cand mai citesc si eu un romancier tanar bun?
Lorena nu e momentan in discutie, astept “Rondo Capriccioso” de la editura, am castigat-o ca premiu 🙂
păi ţi-ai dat singur răspunsul: o să citeşti un romancier tânăr bun când soseşte pachetul de la editură. 😛 😛 😛 😛
hai ca-i funny!
@beatrix: drogul ca metafora, zici? de unde le scoti, maica? obisnuiesti cumva sa citesti a doua oara, la rece, lucrurile pe care le emiti dintr-o rasuflare? if u dont, u better should 😉 pseudoromanul lui bucurenci e o banalitate elaborata pe o tema la moda si cumva sigura (dupa sex, fireste, ingredientul care a tinut in viata colectia “ego proza” de la polirom). nu-i vorba, unele carti din serie au valoare literara si probabil vor trecce proba timpului. dar “real k”, “real k” honey, va avea soarta unor carti precum “aventura” de ticu archip (in ciuda numelui aparent masculin e… o doamna ;)) sau “examen de bacalaureat” de ion dongorozi. sunt convins ca habar nu ai cine sunt, dar, believe me, si despre ei, la vremea lor, s-a spus ca promit.
cat despre filiatiile prezidentiale afisate de Liiceanu si Plesu nu pot spune ca mi-au cazut bine, numai ca, spre deosebire de d. bucurenci, ei au scris mai putin decat au citit 🙂 lucru care se vede cu ochiul liber!
@lorena: succese multiple cu “Rondo Capriccioso” 😉
p.s. @beatrix: nu sunt profesor, dar cum spuneam la inceput, e distractiva mica noastra discutie. si nu uita: prefer intotdeauna “gasca marilor filosofi” decat gasca micilor filfizoni care aduna gunoaiele din delta si, eventuual, si-l fac pe che icoana (on the wall or body) uitand originile si ororile “stangii”. altfel spus, prefer sa gresesc alaturi de “gasca marilor filosofi” decat sa am dreptate alaturi de dragos bucurenci.
cheerz 😉
brothere, 🙂 🙂 nu ştiam că eşti profet. În cazul ăsta, îţi recomand să îţi faci o atestare paranormală internaţională, şi să dai anunţ la ziar:
“hai să v-ă ghiceaşte nenea vitoru’, î-n bobi sau î-n cărţi dă orice fel, şi să v-ă facă vrăji de amor şi d-ă dezlegat blesteme blestemate care v-ă apasă.”
două la mână: nu ştiam că ai vreun pod secret “being dragoş bucurenci”, şi ai fost în capul lui, şi ai evaluat cât a citit. dacă ai aşa ceva, vrem şi noi!
trei la mână: la câţi fac gunoi în românia, eu personal, când văd pe unul că le strânge, nu îl numesc filfizon, ci “rara avis”. Dar mă rog, fiecare dă termenilor ce conotaţii vrea el. Dar dacă adunatul de gunoaie face din Dragoş un filfizon, mi-aş dori să fim o ţară de filfizoni.
patru la mână: orice mentalitate dusă la extrem naşte orori. Nu uităm ororile stângii, dar hai să nu le uităm nici pe ale dreptei, da?
sistero,
merci de recomandare, nu e cazul. oricum, daca as da anuntul ala, as scrie corect, prin urmare ironia ta “eftina” nu isi depaseste conditia. nice try, horribly wide 🙂
de altfel, nici asta nu iti face cinste: “două la mână: nu ştiam că ai vreun pod secret “being dragoş bucurenci”, şi ai fost în capul lui, şi ai evaluat cât a citit. dacă ai aşa ceva, vrem şi noi!”
nu trebuie sa intri in capul cuiva pentru a vedea ce poate. e destul sa urmaresti ce scrie si ce scoate pe gura. cred ca pana la varsta asta, atata lucru ar fi trebuit sa pricepi si tu. dupa cum ar fi trebuit sa pricepi ca si stransul gunoaielor la modul ostentativ, cu televiziunile dupa tine, se cheama self PR, branding and shit!
in rest, aibi grije la rolurile de curve, though 😀 daca vin unul dupa altul se cheama ca esti typecasted si asta strica la CV!
ma-nclin!
p.s.: de acord cu punctul 4!
aha, acum trecem la atacurile la persoană… ce tipic pentru genul de om care te dovedeşti tu a fi – sincer!
ceea ce spuneam ironic – dar nu s-a înţeles, deci o spun pe şleau: nu mai face pe profetul şi pe atotcunoscătorul, pentru că nu eşti nici una, nici alta. dacă noi vedem potenţial mult şi un univers personal interesant la dragoş bucurenci, e problema noastră – şi chestia asta nu o vei contrazice tu cu răutăţi de doi bani.
dupe aceea: mie mi se pare că omul poate destule, şi e cât se poate de coerent. Faptul că îl denigrezi, nu arată că el e mai puţin, arată doar reaua ta voinţă şi atât.
iar minimalizarea interlocutorului, cu exprimări de genul “pana la varsta asta, atata lucru ar fi trebuit sa pricepi si tu” îţi arată doar incapacitatea de a dialoga decent. poate până la vârsta asta, atâta lucru ar fi trebuit să pricepi şi tu, nu? 😉
în rest, strânsul gunoaielor cu televiziunile după tine se cheamă popularizarea unei atitudini decente, şi poate eventual convinge şi pe alţii să-i urmeze exemplul. poate până la vârsta asta, atâta lucru ar fi trebuit să pricepi şi tu, nu? 😉
după aceea – eu nu cred în teoria conspiraţiei universale – că s-au întâlnit toţi marii mafioţi ai lumii şi s-au vorbit să mă distribuie pe mine în roluri de curve. 😆 altă încercare de a minimaliza interlocutorul – încă zece puncte negre pentru tine, ca şi comentator. poate până la vârsta asta, atâta lucru ar fi trebuit să pricepi şi tu, nu? 😉
Eu am citit toata Real K pe ca de obicei citesc cartzi intregi. Asa cum l-am citit si pe Coehlo intreg numa ca sa il pot injura dup’aia si sa ma simt nevinovata. Ca prea multe lume isi da cu parerea fara sa manance aluatul. Deci.
@Betty si ceilaltzi: Real K era o carte careia ii lipsea exact ce este fundamental in viata: suculentza. Era ca mancarea fara sare, ca Nicole Kidman, ca tocana de post, ca o rochie de a lui Marc Jacobs. Ne-suculenta! De aia m-a plictisit. Inteleg reperele tale si ma bucur ca ti-a placut tie. E o chestie de gust, pana la urma deci orice cearta este intutila (aviz amatorilor). Daca vrei sa iti recomand ceva realmente bun, citeste Irvine Welsh. Evident, Trainspotting. Filmul e dragalas pe langa carte care e viscerala. Ceva dobitoci de la Rebel Inc. au spus “trainspotting este cel mai bun roman scris vreodata de un barbat sau de o femeie. Merita sa vanda mai multe exemplare decat Biblia”. Eu nu spun magarii de astea, dar serios, Betty, citeste-o. Vei vedea acolo un Mark Renton mult mai realist decat in film, care isi vopseste parul pubian in verde, care i-o trage cumnata-sei care e gravida, care e un nenorocit si la fel si gashcarii lui, fatza de care Alex si Portocalele Mecanice erau niste inocenti.
Si inca ceva:o carte despre droguri mi se pare normal sa vbeasca despre droguri! Nu despre metafora drogului sau ceva deviat.
Nu, nu imi pasa daca Bucurenci se drogheaza desi la urma urmei, cu totii ajungem sa o facem o data in viata macar. Si daca salveaza Delta, bravo lui! M-as alatura lui, in cizme de cauciuc si salopeta de tractorist si i-as spune fara suparare de ce nu mi-a placut cartea lui.
@Tot Betty (Betty Ice, inghetata mea preferata): cum adica nu ai terminat de citit Fisa de Inregistrare de Ioana Baetica? Inteleg ca poate fi scarboasa pentru unele persoane desi sunt numai 2 pagini de “parafilii” (adica nush de ce le zic io parafilii ca mie nu mi se par deloc parafilii). Da cum ai trecut de Luni de Fiere?:-)))
Zâno, de-asta te apreciez – ştii să formulezi un punct de vedere opus fără să faci din partenerii de dialog troace de porci. poate îi dai meditaţii de comunicare brotherului de deasupra ta – dacă îşi permite să te plătească. 😉
mie mi se pare exagerat să faci o comparaţie între Real K şi Trainspotting. Trainspotting e o capodoperă. Noi am spus de Real K că e un început interesant.
Acum, scuză-mă – dacă eu scriu o recenzie apreciativă despre Matei Vişniec, poţi interveni să îmi comentezi că nu e Shakespeare. Şi că Shakespeare e un titan, şi Vişniec nu va fi niciodată Shakespeare.
OK, sunt de acord cu tine. Vişniec nu e Shakespeare, e Vişniec. That’s why we love him. 🙂
@Tot Zâna: ştiu că nu mie mi te-ai adresat dar îţi spun versiunea mea: la “Luni de Fiere”, când au început să-şi mănânce excrementele, am sărit paginile alea. Singura chestie pe care nu aş face-o niciodată în viaţa intimă ar fi joaca de orice fel cu excreţii.
Off topic – mie imi place Orhan Pamuk, de exemplu, sper sa postezi si despre el, ca sa “pamukizam”un pic
Asta pregătesc, să ştii. 🙂
@Loren: stai, Lorena, linistita, ca nici eu nu sunt Mother Superia si uneori imi pierd cumpatul pe blog. Am exprimat punctul de vedere al juicynessului (da, suna alunescos cuvantul dar acuma nu stiu unul mai bun) pt. ca visul meu este sa ma fac scriitoare publica (asa spun eu la meseria asta) si am ideile mele despre cum tre sa fie o lucrare. Inteleg ce spui de comparatia cu Trainspotting, insa carte mai buna nu gaseam. shit, stai sa ma gandesc, de fapt, acuma imi amintesc Letopizdetz si continuarea, Bong.
Hai sa te trag sa iti soptesc ceva la ureche: mai toate sunt fake drug stories. Crede-ma pe cuvant. Se vede dupa slova ca oamenii respectivi nu au incercat ceva mai mult de iarba/hash. Se vede dupa cum scriu ca astea sunt chestii din auzite si superdimensionate. 90% este ceea ce au vazut in camin. Si eu pot scrie cum se drogau basarabencele de la mine din fostul camin si sa spun ca eu eram alea. Ca si Fracturistii, de ex, gruparea aceea undie, nu stiu daca mai exista, erau atata de Beat Generation-based. Nu ii vedeau ca scriu despre altceva decat droguri si dezabuzare desi cat de tare se vedea ca nu au trait acele lucruri pe pielea lor! La droguri ma refer in primul si cel mai important rand pt ca asta e topicul tau si toti se dau mari consumatori de coca, lsd, heroina. yada yada…
@Loren: acum pleaca o invitatie de pe ancestralul meu 360 catre Pulica Intaiul, io sper ca motanul nu are fitze si accepta.
Abia astept, pt ca imi place foarte mult
Ce IQ are acest Dragoş Bucurenci ?
zâna: una e să îţi pierzi cumpătul, alta e să faci pe marele-dăjtept-care-are-dreptul-să-dea-verdicte-altora.
şi ce încerca să spună betty cu drogul-metaforă: când ea mi-a propus textul ăsta să îl punem pe blog, aici, am discutat despre Real K şi am căzut de acord că Real K poate fi de fapt un roman de dragoste, unde dependenţa de persoana iubită e analizată ca dependenţa de un drog. Poate nu e aşa – eu nu am fost, ca brotherul, în mintea Bucurelului, şi nu i-am citit gândurile. Dar e clar că Real K poate fi citită şi aşa – adevăratul drog e iubirea.
acum, nu cred că un roman al drogurilor e valoros doar în măsura în care e o culegere de simptome notate cât mai precis. şi nici nu cred că asta voia Bucurel.
cutza: k
blogideologic: cui adresezi această întrebare?
@Blogideologic: ce intrebare e asta?!
@lorena:
imi pare rau daca ai perceput randurile respective ca atac la persoana. nu erau. serios! cel mult niste ironii bine tintite, bazate pe diverse lucruri spuse de tine p-aici sau p-aiurea, dar se pare ca nu ai acces la genul de umor pe care il practic, asa cum nici eu nu am acces la pretiozitatile tale artsy-fartsy. fair enough!
“ca si cronicar”??? gimme a break! esti scriitoare si cunosti limba romana la nivelul lui sorin “pantera” tanasie??? pun asta pe seama nervisorilor intinsi. puteai spune simplu – ca comentator – sau simplu si corect – drept comentator. ori poate ai vrut sa ma menajezi? how touchy! multumesc frumos, nu era nevoie 🙂
si pentru ca vorbim limbi diferite, ma vad obligat sa ies din jocul asta, desi era funny la inceput.
p.s.: pentru a-l denigra pe dragos bucurenci ar trebui ca el sa fie cineva. deocamdata nu e. din punctul meu de vedere, desigur. cand o mai creste ma mai gandesc daca merita efortul!
cheerz!
Bea, welcome back!
Nu pot comenta cartea, pt ca n-am citit-o. Nu-l pot comenta nici pe autor pentru ca nu-l cunosc, nu l-am vazut vorbind si nu i-am citit decat 3-4 postari de pe blog. Pot comenta comentariile de mai sus insa 😛
Mi se pare o rautate gratuita sa trimiti pe cineva ‘sa mai citeasca’ daca stilul in care scrie nu se aliniaza cu gusturile tale sau cu stilul ‘marilor’. Cum ramane cu originalitatea? Cum ramane cu libertatea de exprimare? Si daca e s-o luam pe asa, multi ‘mari’ au ajuns celebri abia dupa moarte, pentru ca in timpul vietii au dat peste diversi detractori care e posibil sa-i fi trimis si pe ei ‘sa mai citeasca’. Si nimeni, inclusiv ei, nu se asteptau sa ajunga ‘mari’. La fel cum zicea Lorena, daca n-ai o sfera de cristal in care vezi viitorul, e cam aiurea sa faci predictii pe un ton atat de autoritar.
Altceva ce mi-a atras atentia – Hmm, oare chiar trebuie sa iti otravesti corpul cu XYZ drog ca sa intelegi cum e? Oare este o conditie sin equa non sa ajungi dependent de diverse substante si sa ajungi la diverse feluri de prostitutie pentru a-ti intretine aceasta adictie, sa ‘hit rock bottom’ ca sa ii intelegi si sa ii poti ajuta pe cei care chiar sunt in situatia asta? Da, cei care au trecut prin asta si devin consilieri pe probleme de droguri si alcool fac bine ceea ce fac si par a avea rezultate bune. Inseamna ca noi ceilalti care am luat decizia de a spune ‘nu’ inainte de a ne pune in pericol viata, familia si prietenii suntem niste nulitati care nu inteleg un pustan de 14-15 ani recidivist si care in afara puscariei duce o viata ca cea pe care am descris-o mai sus?
Daca chiar asa este, poate ar trebui ca toti psihologii, psihiatrii, etc. ar trebui sa fi fost in trecut nevrotici, psihotici si cu toate tulburarile emotionale si de comportament existente ca sa ne face treaba bine.
Evolutia si efectele consumului de droguri reprezinta o experienta atat de personala incat m-as gandi de doua ori inainte sa spun ca nu stie ce vorbeste numai pentru ca eu nu cred ca autorul a consumat asa ceva. Chiar daca DB si comentatorul au consumat amandoi aceeasi substanta in circumstante si momente similare ale vietilor lor, povestile lor ar putea fi atat de diferite incat povestindu-le, fiecare l-ar putea acuza pe celalalt ca e fake si ca de fapt nu a consumat nimic. Mai ales cu Ketamina/Special K am auzit povesti atat de diferite de la un client la altul incat te poti intreba daca cei doi au consumat acelasi lucru.
Pasul intre a intelege un ‘drogat nenorocit’ si a fi acel ‘drogat nenorocit’ e mic, dar e decisiv. Pasul intre a fi un ‘drogat nenorocit’ si a trage concluzii sanatoase despre viata si a iesi din ciclul de getting high si coming down cu toate mizeriile teritoriului, e un pas mare, care necesita muuuuulta vointa si putere si credinta in sine. De aia oricine poate ajunge ‘crack whore’ sau ‘dope fiend’ (ca sa schimb expresia) dar nu oricine poate depasi conditia asta, odata ajuns acolo.
Si revenind la cartile care ne plac si pe care le ridicam in slavi si cartile care nu ne plac si pe care le criticam aspru, aveai, Lorena, o postare (sau poate era comentariu?) in care vorbeai de diferenta dintre autor si povestitor. Nu vad de ce trebuie sa ne legam de personalitatea si vederile politice ale unui autor cand discutia este despre ce a scris. Cand nu-ti convine o persoana leaga-te DOAR de persoana, cand nu-ti convine ce scrie, leaga-te DOAR de ce scrie. Nu?
Zana, ca veni vorba despre carti viscerale .. ai citit “Luni de fiere” ? De fapt, nu numai Zana 😛
daca bucurenci s-a oprit din scris, înseamna că ori nu are timp de scris acum, ori nu are inspiraţie pe moment, ori pregăteşte ceva strong. cred că şi el şi-a dat seama că Real K nu îl reprezintă ca scriitor, pot sa pun pariu că următoarea lui carte va fi total diferită de prima (nu ştiu dacă va fi mai bună, dar cu siguranţă va scrie despre altceva). e greu sa apari pe piaţă cu o carte care să fie acceptată instant de majoritatea. iar dacă acea carte nu e inţeleasă inseamnă ca ori tu ca scriitor eşti rătăcit in epoca (ca un fel de geniu neînţeles), ori eşti prea varză.
“ironii bine ţintite?” poate voiai să spui băşcău penibil. şi nu e vorba că nu am acces la aşa ceva – “acces” presupune un anume cod, o anume simbolistică – e vorba că e ridicol să îţi vinzi băşcăul penibil drept cine ştie ce minune a lumii.
nu ştiu unde ai văzut tu preţiozităţi – dar se pare că ţi-e extrem de uşor să azvârli cu gratuităţi, aşa că îţi iau comentariul ca atare – adică, o gratuitate. un morman de vorbe goale.
şi poate îţi pui trei perechi de ochelari, şi vezi că nu am scris “ca şi cronicar” ci “ca şi comentator”. dar se pare că nervişorii întinşi pe care mi-i atribui mie te cam chinuie pe tine şi duc la dislexie. 😉
în rest – valoarea lui Bucu nu stă în cârcotelile fără substanţă ale diverşilor neica nimeni chinuiţi de frustrări, şi convinşi că le rezolvă aruncând cu insulte pe diverse bloguri.
şi chiar te invit să faci o plimbare luuuungă – şi să revii pe acest blog doar când înveţi să susţii un dialog decent. hai, pa!
LoL – ignore ultima parte a comentariului, acuma am vazut ce comentarii au mai aparut de cand am terminat eu de citit 🙂
Brother Mouzone: numai acuma am citit toate comentariile tale. cum pielea mea poti sa spui faza aia cu “rolurile de curve?” sau iti imaginezi ca lovesti artistul unde il doare mai tare si esti cool daca faci asta? eu, sa fiu in locul ei, as turna benzina pe tine si ti-as da foc. scurt si fara certuri inutile.
@anthea: “Mai ales cu Ketamina/Special K am auzit povesti atat de diferite de la un client la altul incat te poti intreba daca cei doi au consumat acelasi lucru.” ce vrei sa spui cu asta? hmm…
Anthea şi defect, aţi răspuns în timp ce eu răspundeam urangutanului analitic al serii. Vorba aia – nici o seară fără un urangutan analitic! 😛
Anthea: asta cu “să mai citească” e o meschinărie incalificabilă. genul de reacţie pe care marile personalităţi o adoptă doar când se simt cu adevărat ameninţaţi de cineva.
şi sunt de acord cu “subiectivitatea fiecărei experienţe.”
defect: astea-s aşa – nişte concluzii generale. calul era fie alb, fie negru, fie maro, şi fie avea căpăstru, fie nu. 😛 anything particular?
Later edit: văd că iar scriem unii peste alţii.
Zâna: Exact ce spuneam. Genul ăsta de indivizi crescuţi şi alăptaţi la şcoala băşcăului penibil, care au impresia că poantele lor inepte sunt cine ştie ce genialitate. 😉
defect again: văd că mi-ai aplicat sfatul înainte să îl citeşti. Ceea ce înseamnă că suntem pe aceeaşi lungime de undă. 🙂
@Anthea: scrie, puiule, mai putzin ca ne decalam cu comentariile si deja raspunsesem la Luni de Fiere deja. Da, mi-a placut la nebunie si nu m-am gretzalit cand aia au mancat caca. Mi-a placut hit the bottom al cuplului, ca au ajuns acolo unde nu a mai ajuns nimeni. Zana Carabina e prietena cu Vrajitoarea Anthea! yeee!!
Loren: urangutani analitici. Sorry dar de unde vin atatia? La fiecare post e careva care se ia de tine. (acuma ma fac manelista si zic: Aia is dushmani?)
Anthea are o înclinaţie faţă de lucrurile ample. 🙂
dar spune lucruri interesante, aşa că nu mă deranjează. 🙂
iar urangutanii analitici: poate e unul şi acelaşi care scrie de sub o mie de nickuri diferite. 😛 😛 😛 😛 😛
Exact! Exact! Ala este Diavolul!
M-ai intrebat de ce blogul meu este pe privat. Uite, din cauza urangutanilor analitici este pe privat, penca m-am saturat sa intre tot felu de oameni care se iau de mine si se cearta cu mine (nu ca eu as fi o sfanta) dar ma enerveaza. In fine, nici nu scriu chestii vulcanice, numai despre antidiscriminare, anticorporatism, fuck the system and get rich on his back, libertate, despre pansexualitate si cum ca biblia este un bullshit. banal, comun, plictisitor.
@Zana – sper ca nu te enervezi daca te corectez, ziceai ca vrei sa fii scriitoare publica. Pai, nu vreau sa gresesc, dar scriitorul nu e public, nu scrie pt public? Bine, exista si literatura de sertar, dar si aceea va fi la un moment dat “publica”. Doar blogurile sunt private, dar nu toti cei care scriu sunt si scriitori. Tu ai talent, stiu, nu o spun ca sa te lingusesc, dar totdeauna mi-a placut cum scrii, cum ironizezi, cum vrei sa faci dreptate si lupti pentru idei.Ce-i al tau, e al tau.
@Lorena – E plina lumea de oameni care nu au ce face.
Lorena: Daa… ce ciudat e cum ‘marile personalitati’ se simt amenintate de mizilici de-astia care nu le ajung la nas nici cu prajina… hmm.. Atata insecuritate, ntz ntz ntz…
D_efect: subliniam ideea cu subiectivitatea experientei. Pe langa asta se mai poate adauga si o discutie pe tema puritatii substantei si eventual a sinergiei (in cazul in care persoana consuma mai mult de o substanta in acelasi timp). In cantitati mici K are efecte de stimulant, ciudate, dar totusi stimulant. Dupa o anumita doza, devine un halucinogen paralizant, si aici intervin diferentele de continut ale halucinatiei. De la experiente de decorporalizare si near-death sau de genul comunicare cu diverse entitati/Dumnezeu, etc la halucinatii fara continut spiritual, unde primeaza eventual singuratatea si/sau lipsa emotiilor de orice natura. Suficient de clar acum? 🙂