Dreptul sfânt și inviolabil la intimitate

Ieri, bântuiam eu pe net, când am dat de filmuleţul ăsta:

 

La un marş al indienilor nativi din State, s-au înfiinţat nişte puleţi obraznici, desigur albi, desigur cu şepci Make America Great Again, aceleaşi rebuturi umane care bocesc pe net că vai, rasa albă nu e respectată şi că masculii nu mai au drepturi – de parcă ar avea cineva vreun drept în plus faţă de ei – dar care, prin obrăznicie, nesimţire, indolenţă, lipsă de respect, misecuvenism şi batjocură, îşi atrag singuri exact tratamentul de care se vaietă.

E un cerc vicios. Te comporţi ca un gunoi – vei fi tratat ca unul.

OK.

I-a porcăit destul internetul pe albii ăștia care strigau că o să construiască un zid exact nativilor continentului, și probabil, erau și suficient de ignoranți să nu știe că, istoric, dacă s-ar construi un zid, ei ar fi cei rămași pe afară, printre mulți alți venetici în decursul ultimelor câteva secole.

Nu e cazul s-o lungesc și eu pe temă.

Un alt detaliu mi-a prins însă atenția și mi-o ține captivă: puleții ăștia de 14 ani erau și ei într-un marș. Un marș “pro-viaţă”. Când a dat decretul care interzicea avorturile şi umplea toate familiile de panică legată de numărul de copii nedoriţi, măcar Ceauşescu n-a avut tupeul obscen să-i zică “pro viaţă”.

Pentru că exact vieţile deja existente au de suferit când nişte oameni se încarcă de o responsabilitate pe care n-o pot duce. Şi cum copiii nu sunt proşti, şi ei simt acut, toată copilăria, că sunt o povară pe care nu şi-a dorit-o nimeni.

Toate abandonurile oribile de copii, toţi copiii maltrataţi, chinuiţi, umiliţi, sunt produsul unei atitudini “pro viaţă” care a obligat persoane fără urmă de înclinaţie pentru parenting sau resurse de alocat în această direcţie să nască ORICUM.

Revenind: puleţii ăştia cu şepci roşii aveau 14 ani. 14 ANI. Ce ştiu nişte puţoi de 14 ani despre anatomia femeii? Şi nu mă refer la graficul din manual cu două ovare, uter şi vagin. Mă refer la mod de funcţionare, şi mod în care e afectat organismul de o naştere. Că o fată singură, fără sprijin, nu are cum să se expună acelui gen de efort, şi nu are DE CE s-o facă.

Ce ştiu nişte puţoi imaturi de 14 ani despre responsabilitatea uriaşă, dificultatea şi munca pe brânci pe care le presupune creşterea unui copil? Despre nopţile nedormite, despre sume uriaşe cheltuite pe tot ce e necesar, despre faptul că o casă cu copil mic trebuie să fie perpetuu lucioasă de curăţenie, că puiul se târăşte pe jos, apoi merge în patru labe şi nu poţi expune un bebeluş la curăţenia aproximativă care domneşte într-o casă de oameni ai muncii.

NIMIC.

Ce-i îndreptăţeşte pe mucoşii ăştia neştiutori de nimic să se bage cu obrăznicie în vieţile altora şi să le spună cum să trăiască şi cum să îşi planifice viitorul?

NIMIC.

Bref, puţoii ăia obraznici n-aveau ce să caute acolo in the first place.

Iar eu admir calmul indianului în vârstă. Să fi fost Lorena în locul lui, pumnul ei ar fi pornit de undeva din fundul grădinii din spate şi i-ar fi deformat ăluia fasolea aia gălbuie, obraznic rânjită, de s-ar fi lăsat cu vizite la stomatolog. Şi prostul ar fi învăţat nu neapărat genul de curtoazie care spune să nu te bagi ca râia peste unul care execută un performance, dar măcar noţiunea că de nebuni te apropii cu precauţie sau deloc.

Discutam pe Facebook despre animale abuzate şi un băiat pe nume Arpi Nistor, care colectează hrană pentru adăposturile de câini din Arad şi periodic fostereşte câţiva, zice că s-a dus la poliţie să reclame un abuz făptuit de un dârlău. Prima întrebare a poliţistului: Domnule, aveţi copii?

Aveţi copii, adică? Dacă am copii, voi găsi brusc abuzul asupra animalelor corect? Faptul că am copii extirpă empatia şi capacitatea de a apăra fiinţe slabe? Eu zic că, dimpotrivă, dacă ai copii, latura miloasă se accentuează, şi nu mai pierzi timp să reclami cretinul la poliţie ci-l baţi pe persoană fizică până se cacă pe el, apoi îl mai baţi o dată că s-a căcat pe el.

Desigur, ştiu ce voia să transmită garcea. Că dacă facem copii, o să fim ocupaţi şi n-o să ne pese de animale. Dar din nou, asta NU e, în morţii mă-tii, o decizie pe care o iei tu pentru altul.

Nu vă mai băgaţi în vieţile altora, nu le mai spuneţi să se mărite, să se însoare, să facă copii. E alegerea lor.

V-am povestit de proştii care latră tipa singură cu pisică, de parcă animăluţul era obstacolul din calea p**ii lor.

Din nou. De ce făcea grija amor cu ei? De ce le-ar fi datorat cineva explicaţie, sau justificare, unor persoane care nu-i plătesc facturile?

Eu văd treaba în felul următor: unicele obligaţii pe care le are un om faţă de alţii sunt cele sociale şi de civilizaţie. Adică: dacă tot eşti cetăţean al oraşului şi foloseşti ce oferă el, plăteşte-ţi facturile şi impozitele. Dacă alt om te-a angajat să-i faci o muncă, fă-o onest, cât poţi tu de bine, şi lasă loc de bună ziua şi de apreciere. Vorbeşte frumos cu cei care te înconjoară – sigur, până se trezeşte vreunul cu tupeu; nesimţirea trebuie pedepsită adecvat.

Dar de cum am intrat în casă, sau mă rog, m-am retras din treburile publice, ce fac eu este STRICT şi EXCLUSIV problema mea, şi nu am de ce să dau socoteală nimănui. Şi prin “eu” înţeleg “oricine”. 

Vreau copii? Fac. Dar fac dacă şi când vreau, nu pentru că mi-o spun nişte puţoi obraznici cu şepci roşii.

(Apropo, toţi ăia care aţi susţinut că periodic copilul trebuie bătut şi m-am certat cu voi într-un flamewar de o săptămână. Dacă aţi fi postat careva poza acestui pulifrici, mi-aţi fi închis gura.

Ăsta, da, ar fi trebuit bătut preventiv, de bebeluş, apoi bătut medicinal, dimineaţa, la prânz şi seara, şi poate n-ar fi ieşit un asemenea căcat arogant şi mârlan.)

Nu vreau copii? Nu fac. În fond, eu ştiu dacă am cu ce să-i cresc, nu nişte puţoi obraznici cu şepci roşii.

Vreau un câine, o pisică, un papagal, un şoarece? Doi? Cinci? Nu te gâdilă grija. Nu tu îi întreţii, ci eu.

Opţiunile intime NU sunt treaba nimănui altcuiva, şi unicii oameni îndreptăţiţi să le comenteze sunt cei pe care îi inviţi tu s-o facă.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

2 Responses

  1. Neica Nimeni says:

    — Nativii americani sunt dej in spatele zidurilor, ca i-au inchis in rezervatii. Ei nu doresc sa traiasca precum omul alb si nu doresc sa se amestece in societatea omului modern ( mici exceptii ) si iti spun mereu cum a fost treaba cu genocidul facut de albi.Ca white trash-ul ala batea cimpii ca sa iasa saminta de scandal, asta e alta poveste.
    Pe alta parte, rasa alba e cam discriminata pe fata peste tot in lume, in special prin Occident.

    — Aia cu “e doar treaba mea” cind decid sa aduc un copil pe lume, nu prea vad cum ar fi asa.Eu zic sa luam in calcul intai treaba copilului, pentru ca el vine pe lumea asta fara sa il intrebe nimeni daca vrea asta. Si se pomeneste intr-o lume oribila, o societate umana profund primitiva si sclavagista … s-ar putea sa nu-i chiar placa. Ori sa nu fie chiar incintat de faptul ca parintii l-au adus sa traiasca aici, in ciuda faptului ca vedeau si ei ca e cam cu nasoale. Unii sunt condamnati la moarte, altii sunt condamnati la viata.

  2. Discriminezalbi says:

    LOL @ Rasa alba discriminata. Ce vorbest din cur unii.

    Un amanunt important e ca pustiu ala nu a iesit prost de la zero luni. Erau studenti de la o scoala crestina. Ei apara discriminarea albului ca pula asta, specialist in nativ-americani si ce spun ei, care a comentat inaintea mea.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger