Drepturile femeii în blocul post-sovietic

Una dintre cele mai teribile situaţii, în perioada comunismului, a fost următoarea: pe fundalul unui control ferm al “valorilor familiale” şi al înmulţirii obligatorii, contracepţia era indisponibilă şi se plătea taxă de celibat (de la 6% din venit în URSS până la 10% în patria noastră iubită, la iniţiativa tov. Ceauşescu). Da, gigel, dacă nu voiai să te însori/măriţi şi îţi plăcea o viaţă liniştită şi fără belele pe cap, pe lângă faptul că toţi vecinii te tratau ca pe un extraterestru, secretarul local de partid venea periodic să te mai agaseze cu poveţe legate de viaţa ta şi mă-ta se lamenta răsunător că eşti ruşinea familiei, după tot ce a sacrificat ea pentru tine, mai venea şi partidul multiubit să îţi ia cu japca 10% impozit pentru că eşti o c***ă (sau un c**v) care vrea să zboare din floare în floare în loc să-i dăruiască partidului noi membri care să ridice socialismul pe culmile şi-mai-penibilului.

Şi ipocrizia majoră a fost următoarea: în timp ce avortul era interzis peste tot cu străşnicie, închisoare şi violenţe off-the-record, acesta a rămas legal în mama Rusie, din 1920, când a devenit prima ţară care l-a legalizat şi, cu o scurtă pauză între 1936 – 1955, a redevenit legal până în zilele noastre. Pentru că politica antiavort are un singur scop: sărăcirea individului şi împovărarea lui cu obligaţii care să îl forţeze să devină mai uşor şantajabil şi manipulabil. Mie dacă nu îmi place un contract, îl pot refuza fără regrete, pentru că nu e greu să mă întreţin singură. Dar una cu trei copii cărora trebuie să le pună zilnic pâine pe masă şi rechizite în ghiozdan trebuie să înghită mult mai multe umilinţe, presiuni şi tâmpenii, pentru că are povara responsabilităţii celor mici pe umeri.

Dar tot familiile forţate să aibă copii pe care nu îi pot întreţine devin o povară pentru sistemul de asistenţă socială şi o gaură neagră pentru bugetele de stat, iar sovieticii, dincolo de demagogia patetică despre frumuseţea vieţii de familiei şi menirea sfântă de a făuri viitorul naţiunii, o ştiau foarte bine. De aceea, avortul a rămas perpetuu accesibil în mama Rusie pentru femeile care îl aleg: cele lipsite de resurse materiale, de siguranţă familială şi emoţională sau de abilităţi materne. Adică tot atâtea situaţii din care apar prunci ajunşi în orfelinate sau dependenţi de ajutor social.

Recent, sub influenţa lui Putin, fostul bloc comunist a început iar lupta împotriva drepturilor femeii de a decide asupra propriului corp. În Rusia, o lege a impus o perioadă de aşteptare de până la şapte zile de la declararea intenţiei de a avorta până la efectuarea procedurii, pentru a permite femeii “să reflecteze”. În realitate, s-o mai tortureze psihic şapte zile şi, potenţial, să sară de cele 12 săptămâni în care e legal avortul.

Realitatea e că, în momentul în care ajunge să ceară propriu-zis procedura, în faţa medicului, femeia a reflectat de obicei de a înnebunit cântărind alternative, gândindu-se la soluţii, la toate modurile în care poate face bani pentru că totuşi, poate îl ţine şi s-a sfătuit cu tot cercul social, unde deja a primit poveţe mai mult sau mai puţin pertinente până i s-a acrit.

Polonia, unde impactul propagandei ruseşti se îmbină armonios cu fanatismul religios extrem, a interzis pur şi simplu avorturile, cu excepţia violurilor şi a sarcinilor care ameninţă viaţa mamei. Dar şi acolo. Întâi trebuie să demonstrezi violul, ceea ce e o umilinţă nesfârşită şi un chin de nedescris pentru o femeie deja traumatizată. Respectiv să treci prin furcile caudine a nu ştiu câte controale, legate de sarcina cu probleme de sănătate.

Controlul femeii asupra propriului corp şi respectul pentru decizia ei sunt reduse la zero, pentru că aşa vor nişte bărbaţi. Mulţi dintre ei – preoţii catolici cel puţin – celibatari lipsiţi de cea mai vagă idee legată de efortul zilnic pe care îl presupune un copil.

Acum, Ungaria a promulgat o nouă lege, care intră în vigoare pe 15 septembrie, o lege care obligă femeia “să asculte bătăile de inimă ale fetusului” înainte de avort.

Dincolo de aspectul jegos de manipulare emoţională ieftină şi amplificarea inutilă a traumei, mai ales când femeia a luat această decizie pentru că obiectiv e într-o situaţie disperată şi nu are cum să îşi permită (încă) un copil, mai e un alt detaliu pervers. Obligi femeia să aştepte şi fetusul să crească înlăuntrul ei până în punctul în care acesta prezintă semne vitale. Adică, cu alte cuvinte o forţezi să stea până în punctul în care în mod real întrerupe o viaţă, în loc să elimine câteva celule. Şi o împovărezi pe tot restul vieţii cu această experienţă cumplită, stipulată în lege.

Legat de avort, există un singur punct de vedere pe care îl consider valid, şi ăia care vor veni invariabil să mă frece la cap cu “alte opinii” vor fi invitaţi să-mi indice activitatea lor în case de copii şi în beneficiul familiilor sărace cu mulţi copii, să mă conving că aceste alte opinii au la bază un interes legitim pentru viaţă şi nu doar dorinţa de a controla corpul şi opţiunile femeilor.

Şi anume:

Ăla care plăteşte pentru viitorul copil e singurul îndreptăţit să decidă dacă îşi poate asuma sau nu responsabilitatea.

În majoritatea cazurilor, acest ăla este o femeie singură sau cu un bărbat iresponsabil, incapabil sau indispus să contribuie relevant la întreţinerea şi dezvoltarea copilului. În cazurile în care bărbatul e provider, ştie să-şi convingă partenera anyway, de vreme ce el e cel care aduce banii în casă.

E singura politică justă şi corectă faţă de femei.

Anticipez că acest gen de propagandă antifemei se va înteţi cât de curând şi în România, şi e menirea societăţii civile să nu uite traumele decreţeilor şi să lupte pentru dreptul femeii de a alege. Cine poate şi are cu ce, va păstra oricum sarcina. Iar cine nu poate din diverse motive, nu trebuie forţat. Genul de copilării marcate de abuzuri şi lipsite de iubire care derivă din sarcini nedorite sunt rezultatul direct al “iubirii faţă de viaţă” a unora care nu contribuie decât cu băgare în seamă aiurea.

Dacă iubeşti viaţa, pay for it or kindly f off.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.